ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1304/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului

administrativ la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta SC I.P. SA a chemat în

judecată A.N.A.F., D.G.A.M.C. și D.G.F.P.A. solicitând anularea parțială a

Deciziei nr. 38 din 31 martie 2006, în sensul înlăturării dispoziției în

conformitate cu care serviciul evidență analitică pe plătitoare din cadrul

D.G.A.M.C. urmează să procedeze la emiterea unei noi decizii.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că prin deciziile referitoare la obligațiile de plată

aferente obligațiilor fiscale din anul precedent nr. 2 din 30 septembrie 2005,

D.G.F.P.A. a stabilit în mod nelegal în sarcina societății obligația la plata

sumei totodată de 73531 RON reprezentând dobânzi și penalități de întârziere

aferente accizei încasate din vânzarea de alcool și băuturi alcoolice și

aferente taxei pe valoarea adăugată, motiv pentru care acestea au fost atacate

pe calea contestației.

Deși D.G.A.M.C. prin Decizia

nr. 38 din 31 martie 2006 a procedat corect în a desființa actele contestate,

considerentele pentru care a procedat astfel sunt netemeinice. De asemenea în

baza acestor considerente, organul de soluționare a contestației a dispus în

mod nelegal emiterea unei noi decizii de către Serviciu evidență analitică de

plătitori din cadrul D.G.A.M.C. referitoare la obligațiile de plată accesorii

stabilite în sarcina sa.

Au formulat întâmpinare

pârâtele D.G.A.M.C. și D.G.F.P.A. ambele invocând excepția de necompetență a

Curții de Apel Timișoara în judecarea cauzei, motivând că valoarea litigiului

este sub 5 miliarde lei arătând competența Tribunalului și că D.G.A.M.C. nu

este un organ central, susțineri bazate în drept pe dispozițiilor art. 10 din

Legea nr. 554/2004 și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.

Totodată, D.G.F.P.A. a

considerat că nu are calitate procesuală pasivă pentru că actul atacat aparține

D.G.A.M.C.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 176/ PI din

23 mai 2006 a respins excepția calității procesuale pasive a D.G.F.P.A. și a

necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara.

A respins ca nefondată

acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel prima

Instanță a reținut următoarele.

A considerat că este

competentă să soluționeze cauza întrucât emitenta actului administrativ atacat

respectiv Decizia nr. 38 din 31 martie 2006 este D.G.A.M.C., autoritate publică

centrală, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 referitoare la competența Curții de Apel.

Calitatea procesuală pasivă

a D.G.F.P.A. este dată de calitatea sa de emitentă a actului administrativ

atacat care a format inițial obiectul contestației în procedura administrativă

prealabilă și implicit a atacării la Instanța de contencios administrativ.

Pe fond prima Instanță a

reținut că reclamanta nu justifică un interes în promovarea cererii, scopul său

fiind atins, iar după emiterea unei noi decizii cum a stabilit autoritatea de

control, se deschide reclamantei posibilitatea atacării în Instanță a actelor

administrative astfel adoptate potrivit art. 188 C. proc. civ. și a art. 6 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei soluții a

formulat recurs societatea comercială reclamantă care a invocat prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că Instanța de Fond a

aplicat în mod greșit prevederile art. 2 alin. (1) lit. l) și o) din Legea nr.

554/2004, apreciind în mod nelegal că acțiunea ar fi lipsită de interes, aspect

care nici nu a fost dezbătut cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că societatea comercială recurenta a contestat Decizia

referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 2 din 30 septembrie 2005

emisă de D.G.F.P.A., iar A.N.A.F. prin Decizia nr. 38 din 31 martie 2006,

admițând contestația a desființat decizia contestată pentru suma totală de

73.531 RON reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente accizei

încasate din vânzare de alcool și băuturi alcoolice și aferente TVA, urmând să

se procedeze la emiterea unei noi decizii, iar organul fiscal să aibă în vedere

considerentele acestei decizii, prevederile legale incidente în cauză și

susținerile societății comerciale.

Instanța de Fond a constatat

în mod corect, că organul fiscal competent a admis contestația societății

comerciale, iar actul administrativ fiscal contestat a fost desființat, astfel

că vătămarea produsă fusese înlăturată, reclamanta nejustificând un drept sau

un interes legitim vătămat.

În ceea ce privește faptul

că ulterior va fi emis un nou act administrativ fiscal, Instanța de Fond a

motivat în mod judicios că, în măsura în care acesta va produce o vătămare unui

drept sau interes legitim, societatea comercială va avea la dispoziție o nouă

cale de atac administrativă și la Instanța de contencios administrativ,

potrivit prevederilor art. 175 și următoarele C. proc. fisc. și prevederilor

Legii nr. 554/2004.

Deci, în raport cu actul

administrativ fiscal vătămător contestat de către societatea comercială

recurentă, și care a fost desființat, prevederile Legii nr. 554/2004 nu mai

sunt aplicabile, din moment ce așa cum rezultă din art. 1 alin. (1) din această

lege, numai o persoană vătămată printr-un act administrativ se poate adresa Instanței

pentru anularea actului și, respectiv, repararea pagubei.

Or, în cauză, actul

administrativ fiscal a fost desființat și nu produsese nici o vătămare în

patrimoniul societății comerciale, iar faptul că, ulterior, acesta ar putea fi

vătămat printr-un alt act administrativ fiscal, nu constituie temei care să

justifice acțiunea de față.

Astfel fiind, soluția Instanței

de Fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

I.P. SA Arad împotriva sentinței civile nr. 176/ PI din 23 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 1 martie 2007.