ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 256/2006

Deliberând asupra recursului de

față,

Reclamantul M.A.I. a solicitat

obligarea pârâtei SC U.M.S.G. la plata sumei de 1.390.293.299 lei penalități de

întârziere calculate de la 1 iunie 2001 și până la 1 iunie 2004, sumă ce se

cere a fi actualizată în raport de rata inflației de la data plății efective.

Motivându-și acțiunea, reclamanta

arată că a încheiat cu pârâta, la data de 1 iunie 1998, un contract pentru

asigurarea pazei militare a uzinei, contractul a fost prelungit prin act

adițional și s-au emis facturi cât și somație de plată însă pârâta nu și-a

îndeplinit obligația de plată.

Tribunalul Gorj, prin sentința

civilă nr. 631 din 20 septembrie 2004 a admis acțiunea reclamantei, a obligat-o

pe pârâtă la plata sumei de 1.291.721.504 lei ce se va actualiza la data plății

efective.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat contractul din 1 iunie

1998 care, potrivit cap. III se prelungește din an în an dacă nu este denunțat

sau nu se cere modificarea lui cu 60 de zile înainte de expirarea anului.

Nefăcându-se dovada că pârâta a

denunțat contractul iar din actul adițional la contract, încheiat la 12 martie

2003 rezultând existența contractului la acea dată, instanța a apreciat că se

aplică art. 6 din contract care stabilește obligația de plată a penalităților.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta susținând că hotărârea este nelegală deoarece contractul

nu mai exista, iar prin actul adițional din 12 martie 2002, U.M.T.J a fost de

acord cu compensarea directă a datoriilor reprezentând pază militară efectuată

dar nu s-a stabilit nimic referitor la penalitățile de întârziere.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 32 din 31 ianuarie 2005 a admis apelul pârâtei și a schimbat în tot

sentința respingând acțiunea reclamantei și obligând-o la 17.739.715 lei

cheltuieli de judecată în apel.

S-a reținut că nu se cuvin

penalități deoarece cuantumul acestora nu este determinat făcându-se referire

doar generic la legile și hotărârile de guvern în vigoare la data producerii

situației ce ar necesita a fi penalizată.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către reclamantă invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că potrivit art. V alin.

(4) din contract, rezultă obligația de plată, iar contractul se completează cu

reglementările în vigoare la data situației ce necesită aplicarea penalităților

și că aceste acte normative sunt cele privind creanțele bugetare.

Recurenta consideră că dispozițiile

din contract referitoare la penalități trebuie interpretate din perspectiva art.

970 C. civ., în sensul că prin convenție părțile se obligă nu numai la ceea ce

expres este prevăzut în ele, ci la toate urmările, obiceiul și legea dă

obligației, după natura sa; convenția trebuie interpretată în sensul în care

produce efecte așa cum prevăd dispozițiile art. 978 C. civ.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Clauza penală reprezintă un mod de

cuantificare prealabilă făcută de părți a pagubelor ce s-ar produce prin

întârzierea executării obligațiilor. Este de natura clauzei penale determinarea

acestor daune, iar în cazul în care părțile nu fac o astfel de cuantificare,

clauza este informă considerându-se ca inexistentă.

Aceasta nu înseamnă că reclamanta nu

este îndreptățită la dezdăunare, însă nu în forma sau în cuantumul cerut și cum

acțiunea nu a fost modificată la fond, în această fază ne mai fiind posibil,

este corectă soluția instanței de apel care a apreciat că nu se datorează

penalități pentru că nu au fost stabilite determinat în convenție.

Instanța nu putea da altceva decât

s-a cerut având în vedere principiul disponibilității în materie civilă.

Negăsindu-se întemeiate motivele de

recurs invocate, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul M.A.I. București, împotriva deciziei nr. 32 din 31

ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 25 ianuarie 2006.