ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5920/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 2 decembrie 2009, contestatoarele C.G.,

C.N.A. și C.D.M. au formulat, în contradictoriu cu intimații N.E., N.D.C. și N.L.C.,

contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1425/R din 16 octombrie 2009, pronunțată

de această instanță în dosarul nr. 2832/46/2006, în recurs, solicitând anularea

acesteia și rejudecarea recursului.

În motivarea contestației s-a arătat că, atât

apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 3068/2003, cât și recursul formulat

împotriva deciziei civile nr. 801/A/2004, au fost soluționate de această curte de

apel, deși recursul trebuia soluționat de instanța ierarhic superioară.

În susținerea cererii,

contestatoarele au invocat și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului privind dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil și într-un

termen rezonabil a cererilor, având în vedere că cererea de revizuire a fost introdusă

în anul 2002.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, intimații au solicitat respingerea contestației în anulare cu motivarea

că prin decizia nr. 256 din 11 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală recursul a fost trimis spre soluționare

Curții de Apel Pitești.

Prin cererea depusă la

dosar la data de 8 ianuarie 2010 contestatoarele au arătat că își precizează contestația

în sensul că la instanța de recurs nu a fost îndeplinită procedura de citare la

termenul de judecată, iar hotărârea a fost dată de judecători incompatibili, care

s-au mai pronunțat în cauză.

S-a mai arătat că instanța

a respins recursul, fără a judeca fondul cauzei, potrivit probelor administrate

în cauză, respectiv certificatul de moștenitor din 02 iunie 1960.

Prin decizia civilă

nr. 28/R din 13 ianuarie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie a respins ca nefondată contestația, reținând că decizia civilă nr. 1425/R

din 16 octombrie 2009 a fost pronunțată de această instanță potrivit dispozițiilor

tranzitorii cuprinse în art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea

O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea C. proc. civ., iar în temeiul

acestor dispoziții, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 256

din 11 ianuarie 2006 a trimis recursul declarat de revizuentele din acea cauză,

împotriva deciziei civile nr. 801/A din 21 aprilie 2004 a Curții de Apel Pitești,

spre soluționare, aceleiași Curți de Apel.

Decizia nr. 256 din

11 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind irevocabilă, era obligatorie

pentru această instanță, situație față de care nu se poate reține că decizia pronunțată

în recurs a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență.

Referitor la susținerea

contestatoarelor că decizia pronunțată în recurs a fost dată de judecători incompatibili

instanța a reținut că aceasta nu poate fi încadrată în motivele de contestație în

anulare prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ., iar referitor la susținerea că

procedura de citare a contestatoarelor pentru termenul de soluționare a recursului

nu a fost îndeplinită, a constatat că pentru termenul de judecată din 09

octombrie 2009, când cauza a rămas în pronunțare pe recurs, procedura de citare

a fost îndeplinită potrivit dovezilor din dosar, iar contestatoarea C.G. a fost

prezentă la termen fiind asistată de avocat, care le-a reprezentat și pe contestatoarele

lipsă.

Susținerea contestatoarelor

privind nesoluționarea fondului cauzei în recurs potrivit probelor și în special

a certificatului de moștenitor menționat, precum și cea privind eventuala încălcare

a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu pot fi încadrate în motivele

contestației în anulare reglementată de art. 317-318 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii

au formulat contestație în anulare Cârciumaru Anișoara Nușa, Cârciumaru Maria Daniela

și C.G., arătând că instanța de judecată a soluționat în mod greșit cauza, neobservând

că aceasta este judecată de același complet învestit cu judecarea apelului, aflat

astfel în stare de incompatibilitate.

Contestatoarele au mai

arătat că instanța nu a observat că în cauză există hotărâri potrivnice date de

instanțe de același grad, în aceeași pricină, între aceleași părți și că a rezolvat

cauza fără a intra în cercetarea fondului.

Înalta Curte, analizând

cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

excepția de necompetență materială a acestei instanțe invocată din oficiu, de instanță,

constată următoarele:

Contestația în anulare

este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate

obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea unor hotărâri

judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Competența de soluționare

a contestației în anulare aparține instanței a cărei hotărâre se atacă, principiu

enunțat în mod expres în art. 319 alin. (1) C. proc. civ., regulă determinată de

însăși natura contestației de a constitui o cale extraordinară de retractare, iar

nu de reformare, prin intermediul căreia nu se realizează un control judiciar obișnuit,

fapt ce atrage competența de soluționare a instanței care a pronunțat hotărârea

și nu a instanței superioare.

Față de formularea și

finalitatea dispozițiilor art. 319 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile de competență

menționate sunt de ordine publică, respectarea lor impunându-se ca atare.

În speță, contestatoarele

au supus acestei căi de atac, pe care au precizat-o oral, la termenul din 8 iulie

2011, ca fiind contestație în anulare, decizia civilă nr. 28/R din 13 ianuarie 2010

a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie prin care s-a respins

contestația în anulare formulată de acestea împotriva deciziei civile nr. 1425/R

din 16 octombrie 2009 a aceleiași instanțe.

În atare situație, instanța

competentă a soluționa contestația în anulare este Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze

cu minori și de familie, ca instanță ce a pronunțat hotărârea atacată, fapt ce face

inutilă analiza pe fond a contestației, motiv pentru care se va declina competența

de soluționare în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de

soluționare a cauzei către Curtea de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 8 iulie 2011.