ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5920/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 2 decembrie 2009, contestatoarele C.G., C.N.A. și C.D.M. au formulat, în contradictoriu cu intimații N.E., N.D.C. și N.L.C., contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1425/R din 16 octombrie 2009, pronunțată de această instanță în dosarul nr. 2832/46/2006, în recurs, solicitând anularea acesteia și rejudecarea recursului. În motivarea contestației s-a arătat că, atât apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 3068/2003, cât și recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 801/A/2004, au fost soluționate de această curte de apel, deși recursul trebuia soluționat de instanța ierarhic superioară.

În susținerea cererii, contestatoarele au invocat și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil a cererilor, având în vedere că cererea de revizuire a fost introdusă în anul 2002. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații au solicitat respingerea contestației în anulare cu motivarea că prin decizia nr. 256 din 11 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală recursul a fost trimis spre soluționare Curții de Apel Pitești. Prin cererea depusă la dosar la data de 8 ianuarie 2010 contestatoarele au arătat că își precizează contestația în sensul că la instanța de recurs nu a fost îndeplinită procedura de citare la termenul de judecată, iar hotărârea a fost dată de judecători incompatibili, care s-au mai pronunțat în cauză.

S-a mai arătat că instanța a respins recursul, fără a judeca fondul cauzei, potrivit probelor administrate în cauză, respectiv certificatul de moștenitor din 02 iunie 1960. Prin decizia civilă nr. 28/R din 13 ianuarie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca nefondată contestația, reținând că decizia civilă nr. 1425/R din 16 octombrie 2009 a fost pronunțată de această instanță potrivit dispozițiilor tranzitorii cuprinse în art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea C. proc. civ., iar în temeiul acestor dispoziții, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 256 din 11 ianuarie 2006 a trimis recursul declarat de revizuentele din acea cauză, împotriva deciziei civile nr. 801/A din 21 aprilie 2004 a Curții de Apel Pitești, spre soluționare, aceleiași Curți de Apel.

Decizia nr. 256 din 11 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind irevocabilă, era obligatorie pentru această instanță, situație față de care nu se poate reține că decizia pronunțată în recurs a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Referitor la susținerea contestatoarelor că decizia pronunțată în recurs a fost dată de judecători incompatibili instanța a reținut că aceasta nu poate fi încadrată în motivele de contestație în anulare prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ., iar referitor la susținerea că procedura de citare a contestatoarelor pentru termenul de soluționare a recursului nu a fost îndeplinită, a constatat că pentru termenul de judecată din 09 octombrie 2009, când cauza a rămas în pronunțare pe recurs, procedura de citare a fost îndeplinită potrivit dovezilor din dosar, iar contestatoarea C.G.

a fost prezentă la termen fiind asistată de avocat, care le-a reprezentat și pe contestatoarele lipsă. Susținerea contestatoarelor privind nesoluționarea fondului cauzei în recurs potrivit probelor și în special a certificatului de moștenitor menționat, precum și cea privind eventuala încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu pot fi încadrate în motivele contestației în anulare reglementată de art. 317-318 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare Cârciumaru Anișoara Nușa, Cârciumaru Maria Daniela și C.G., arătând că instanța de judecată a soluționat în mod greșit cauza, neobservând că aceasta este judecată de același complet învestit cu judecarea apelului, aflat astfel în stare de incompatibilitate.

Contestatoarele au mai arătat că instanța nu a observat că în cauză există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad, în aceeași pricină, între aceleași părți și că a rezolvat cauza fără a intra în cercetarea fondului. Înalta Curte, analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția de necompetență materială a acestei instanțe invocată din oficiu, de instanță, constată următoarele: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale. Competența de soluționare a contestației în anulare aparține instanței a cărei hotărâre se atacă, principiu enunțat în mod expres în art. 319 alin. (1) C. proc.

civ., regulă determinată de însăși natura contestației de a constitui o cale extraordinară de retractare, iar nu de reformare, prin intermediul căreia nu se realizează un control judiciar obișnuit, fapt ce atrage competența de soluționare a instanței care a pronunțat hotărârea și nu a instanței superioare. Față de formularea și finalitatea dispozițiilor art. 319 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile de competență menționate sunt de ordine publică, respectarea lor impunându-se ca atare. În speță, contestatoarele au supus acestei căi de atac, pe care au precizat-o oral, la termenul din 8 iulie 2011, ca fiind contestație în anulare, decizia civilă nr. 28/R din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie prin care s-a respins contestația în anulare formulată de acestea împotriva deciziei civile nr. 1425/R din 16 octombrie 2009 a aceleiași instanțe.

În atare situație, instanța competentă a soluționa contestația în anulare este Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță ce a pronunțat hotărârea atacată, fapt ce face inutilă analiza pe fond a contestației, motiv pentru care se va declina competența de soluționare în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a cauzei către Curtea de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iulie 2011.