ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 541/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 20 ianuarie 2010, sub nr. 538/1/2010, contestatoarea S.A.M. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 5345 din 31 martie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, solicitând admiterea contestației, retractarea deciziei atacate și rejudecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 8/ F din 4 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, cu consecința respingerii de revizuire formulată de revizuenta - intervenientă SC A.D. SRL Mioveni. În motivarea cererii, contestatoarea a susținut că, în decizia contestată, nu se analizează motivul de recurs prin care s-a invocat tardivitatea cererii de revizuire formulată de intervenientă accesorie SC A.D.

SRL împotriva sentinței civile nr. 3578 din 20 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Pitești. În același sens, contestatoarea a învederat că instanța de recurs a omis să analizeze și motivul de recurs invocat de recurenta S.A.M. privind inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată de intervenientă SC A.D. SRL, această instanță analizând exclusiv excepția autorității de lucru judecat formulată de intervenientă. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestația fiind legal timbrată. Intimata SC A.D. SRL a formulat întâmpinare, în condițiile art. 320 alin. (2) C. proc. civ., prin care a invocat, în principal, tardivitatea contestației în anulare formulată împotriva deciziei nr. 4345 din 31 martie 2009, pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea, ca nefondată, a contestației în anulare.

În motivarea excepției tardivității, intimatul a susținut că nu s-a probat de către contestatoarea S.A.M. faptul că a luat cunoștință despre conținutul hotărârii împotriva căreia a formulat contestație, la data de 18 ianuarie 2010, astfel cum pretinde aceasta, astfel încât se poate prezuma că a luat cunoștință despre conținutul deciziei, la data redactării acesteia, în noiembrie 2009. În ceea ce privește temeinicia contestației în anulare, intimatul a considerat că instanța de recurs a avut în vedere toate criticile aduse sentinței nr. 8/ F din 4 aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești. Examinând contestația în anulare, prin raportare la dispozițiile legale relevante și deliberând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., asupra excepției procesuale de procedură, absolută, peremptorie a tardivității acestei contestații, Înalta Curte reține următoarele: Asupra excepției tardivității: În conformitate cu art. 319 alin. (2) teza a Il-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poată fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. Din interpretarea acestui text legal, rezultă că, în cazul hotărârilor nesusceptibile de executare silită, intervalul de timp în care poate fi exercitată calea de atac extraordinară de retractare a contestației în anulare se situează între termenul de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărârea pe care o va ataca, ca termen subiectiv, și cel mai târziu un an de la momentul rămânerii irevocabile a acestei hotărârii, ca termen obiectiv.

În cauză, se constată că decizia civilă nr. 4345 din 31 martie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 6249/1/2008, ce formează obiect al contestației în anulare, a fost pronunțată, la data de 31 martie 2009 și, fiind o hotărâre irevocabilă, nu se comunică, conform art. 266 alin. (3) C. proc. civ., iar, din cuprinsul deciziei civile, nu rezultă data redactării acesteia. Cum contestatoarea S.A.M. a exercitat calea de atac a contestației în anulare la momentul la care a luat cunoștință de decizia instanței de recurs, respectiv, la data de 18 ianuarie 2010, conform datei plicului, existent la dosar, dată ce va fi luată în considerare, conform art. 104 C. proc.

civ., iar intimata SC A.D. SRL, care a invocat excepția tardivității contestației în anulare, nu a dovedit că aceasta ar fi luat cunoștință despre hotărârea atacată în noiembrie 2009, deși, în cazul invocării excepțiilor, regula este in exceptione reus fit actori, Înalta Curte apreciază că a fost respectat termenul legal, imperativ, de decădere reglementat de art. 319 alin. (2) teza a Il-a C. proc. civ., respingând, în consecință, excepția tardivității introducerii acesteia. În ceea ce privește fondul contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a Il-a C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În conformitate cu art. 318 teza a Il-a C. proc. civ., care reglementează motivele contestației în anulare speciale, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În raport de aceste temei juridic, contestatoarea S.A.M. a susținut, în esență, că instanța de recurs care a pronunțat decizia civilă nr. 4345 din 31 martie 2009 nu a analizat excepția tardivității cererii de revizuire formulată de revizuenta-intervenientă SC A.D. SRL și nici excepția inadmisibilității acestei cereri, în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Or, din cercetarea considerentelor deciziei civile atacate cu contestație în anulare, rezultă că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs prin care se invoca tardivitatea cererii de revizuire formulată de intervenienta-revizuentă SC A.D. SRL, motiv de recurs distinct și care punea în discuție o chestiune de procedură ce se impunea a fi analizată cu prioritate, în raport de admisibilitatea cererii de revizuire.

În acest context, Înalta Curte reamintește că motivarea hotărârilor judecătorești reprezintă o garanție a procesului echitabil, în sensul art. 6 din C.E.D.O., care, deși nu impune să se răspundă detaliat fiecărui argument de fapt invocat de către părți, impune să se examineze in mod real problemele semnificative ce i-au fost supuse analizei și să se dea un răspuns argumentelor juridice esențiale, care pot influența soluția ce ar putea fi pronunțată în cauză (cauza A. contra Românei, hotărârea din 28 aprilie 2005, cauza D. contra României, hotărârea din 16 noiembrie 2006). În consecință, instanța de recurs omițând să răspundă la un motiv esențial de recurs invocat de către recurenta S.A.M., privind tardivitatea cererii de revizuire introdusă de intimata din prezenta cauză, Înalta Curte constată că este incident motivul contestației în anulare specială reglementat de art. 318 alin. (1) teza a Il-a C. proc.

civ., astfel încât se impune admiterea contestației în anulare formulată de contestatoarea S.A.M. împotriva deciziei civile nr. 4345 din 31 martie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, anularea deciziei civile atacate și fixarea termenului pentru judecata recursului împotriva sentinței civile nr. 8/ F din 4 aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității contestației în anulare. Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea S.A.M. împotriva deciziei civile nr. 4345 din 31 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Anulează decizia civilă nr. 4345 din 31 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Fixează termen pentru judecata recursului, la data de 9 martie 2011, cu citarea tuturor părților. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2011.