ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 541/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 541/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 20
ianuarie 2010, sub nr. 538/1/2010, contestatoarea S.A.M. a formulat contestație
în anulare împotriva deciziei civile nr. 5345 din 31 martie 2009, pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,
solicitând admiterea contestației, retractarea deciziei atacate și rejudecarea
recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 8/ F din 4 aprilie 2008,
pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, cu consecința respingerii
de revizuire formulată de revizuenta - intervenientă SC A.D. SRL Mioveni.
În motivarea
cererii, contestatoarea a susținut că, în decizia contestată, nu se analizează
motivul de recurs prin care s-a invocat tardivitatea cererii de revizuire
formulată de intervenientă accesorie SC A.D. SRL împotriva sentinței civile nr.
3578 din 20 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Pitești.
În același
sens, contestatoarea a învederat că instanța de recurs a omis să analizeze și
motivul de recurs invocat de recurenta S.A.M. privind inadmisibilitatea cererii
de revizuire formulată de intervenientă SC A.D. SRL, această instanță analizând
exclusiv excepția autorității de lucru judecat formulată de intervenientă.
În drept, au
fost invocate dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestația fiind legal
timbrată.
Intimata SC A.D.
SRL a formulat întâmpinare, în condițiile art. 320 alin. (2) C. proc. civ., prin
care a invocat, în principal, tardivitatea contestației în anulare formulată
împotriva deciziei nr. 4345 din 31 martie 2009, pronunțată Înalta Curte de
Casație și Justiție, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea, ca nefondată,
a contestației în anulare.
În motivarea
excepției tardivității, intimatul a susținut că nu s-a probat de către
contestatoarea S.A.M. faptul că a luat cunoștință despre conținutul hotărârii
împotriva căreia a formulat contestație, la data de 18 ianuarie 2010, astfel
cum pretinde aceasta, astfel încât se poate prezuma că a luat cunoștință despre
conținutul deciziei, la data redactării acesteia, în noiembrie 2009.
În ceea ce
privește temeinicia contestației în anulare, intimatul a considerat că instanța
de recurs a avut în vedere toate criticile aduse sentinței nr. 8/ F din 4
aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești.
Examinând contestația în anulare, prin raportare
la dispozițiile legale
relevante și
deliberând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., asupra
excepției procesuale de procedură, absolută,
peremptorie a tardivității acestei
contestații, Înalta Curte reține
următoarele:
Asupra excepției tardivității:
În conformitate cu art. 319 alin. (2) teza
a
Il-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la
îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poată fi introdusă în
termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre,
dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Din
interpretarea acestui text legal, rezultă că, în cazul hotărârilor
nesusceptibile de executare silită, intervalul de timp în care poate fi
exercitată calea de atac extraordinară de retractare a contestației în anulare
se situează între termenul de 15 zile de la data când contestatorul a luat
cunoștință de hotărârea pe care o va ataca, ca termen subiectiv, și cel mai
târziu un an de la momentul rămânerii irevocabile a acestei hotărârii, ca
termen obiectiv.
În cauză, se constată
că decizia civilă nr. 4345 din 31 martie 2009, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr.
6249/1/2008, ce formează obiect al contestației în anulare, a fost pronunțată,
la data de 31 martie 2009 și, fiind o hotărâre irevocabilă, nu se comunică,
conform art. 266 alin. (3) C. proc. civ., iar, din cuprinsul deciziei civile,
nu rezultă data redactării acesteia.
Cum
contestatoarea S.A.M. a exercitat calea de atac a contestației în anulare la
momentul la care a luat cunoștință de decizia instanței de recurs, respectiv,
la data de 18 ianuarie 2010, conform datei plicului, existent la dosar, dată ce
va fi luată în considerare, conform art. 104 C. proc. civ., iar intimata SC A.D.
SRL, care a invocat excepția tardivității contestației în anulare, nu a dovedit
că aceasta ar fi luat cunoștință despre hotărârea atacată în noiembrie 2009,
deși, în cazul invocării excepțiilor, regula este in exceptione reus fit
actori, Înalta Curte apreciază că a fost respectat termenul legal, imperativ,
de decădere reglementat de art. 319 alin. (2) teza a Il-a C. proc. civ.,
respingând, în consecință, excepția tardivității introducerii acesteia.
În ceea ce privește fondul contestației în
anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318
teza a Il-a C. proc. civ., Înalta
Curte reține următoarele:
În conformitate
cu art. 318 teza a Il-a C. proc. civ., care reglementează motivele contestației
în anulare speciale, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu
contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte,
a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de
casare.
În raport de
aceste temei juridic, contestatoarea S.A.M. a susținut, în esență, că instanța
de recurs care a pronunțat decizia civilă nr. 4345 din 31 martie 2009 nu a
analizat excepția tardivității cererii de revizuire formulată de
revizuenta-intervenientă SC A.D. SRL și nici excepția inadmisibilității acestei
cereri, în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Or, din
cercetarea considerentelor deciziei civile atacate cu contestație în anulare,
rezultă că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs prin care
se invoca tardivitatea cererii de revizuire formulată de
intervenienta-revizuentă SC A.D. SRL, motiv de recurs distinct și care punea în
discuție o chestiune de procedură ce se impunea a fi analizată cu prioritate,
în raport de admisibilitatea cererii de revizuire.
În acest
context, Înalta Curte reamintește că motivarea hotărârilor judecătorești
reprezintă o garanție a procesului echitabil, în sensul art. 6 din C.E.D.O.,
care, deși nu impune să se răspundă detaliat fiecărui argument de fapt invocat
de către părți, impune să se examineze in mod real problemele semnificative ce
i-au fost supuse analizei și să se dea un răspuns argumentelor juridice
esențiale, care pot influența soluția ce ar putea fi pronunțată în cauză (cauza
A. contra Românei, hotărârea din 28 aprilie 2005, cauza D. contra României, hotărârea
din 16 noiembrie 2006).
În consecință,
instanța de recurs omițând să răspundă la un motiv esențial de recurs invocat
de către recurenta S.A.M., privind tardivitatea cererii de revizuire introdusă
de intimata din prezenta cauză, Înalta Curte constată că este incident motivul contestației
în anulare specială reglementat de art. 318 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ.,
astfel încât se impune admiterea contestației în anulare formulată de
contestatoarea S.A.M. împotriva deciziei civile nr. 4345 din 31 martie 2009,
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală, anularea deciziei civile atacate și fixarea termenului pentru
judecata recursului împotriva sentinței civile nr. 8/ F din 4 aprilie 2008 a
Curții de Apel Pitești, secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
excepția tardivității contestației în anulare.
Admite
contestația în anulare formulată de contestatoarea S.A.M. împotriva deciziei
civile nr. 4345 din 31 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
civilă și de proprietate intelectuală.
Anulează
decizia civilă nr. 4345 din 31 martie 2009 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală.
Fixează termen
pentru judecata recursului, la data de 9 martie 2011, cu citarea tuturor
părților.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2011.