ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 114/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 19 iunie 2007, D.D.I. a formulat în contradictoriu cu SC S. SA SINAIA, A.P.S. prin lichidator T.P., cerere de revizuire a deciziei nr. 1874 din 17 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, pronunțată în dosarul nr. 5072/42/2006. În motivarea cererii sale întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuientul D.D.I. a arătat că au fot descoperite înscrisuri noi care sunt determinante pentru desființarea hotărârii atacate. Înscrisurile noi sunt: - contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate între foști membri ai A.P.S. și reprezentanții S. SA - extrase cu liste de acționari - Procese-verbale ale Adunării Generale ale P.S.

Prin sentința nr. 31 din 17 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul D.D.I. împotriva pârâtelor SC S. SA și A.P.S. având ca obiect constatarea calității de proprietar asupra unui număr de 6432 acțiuni la SC S. SA, cu 16.299.209 lei cheltuieli de judecată cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada modalității de dobândire a acțiunilor. Apelul declarat de reclamant a fost admis prin decizia nr. 162 din 15 iunie 2005 pronunțată în dosar nr. 3141/2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, cu consecința schimbării sentinței și admiterii acțiunii constatându-se calitatea de proprietar al reclamantului pentru un număr de 6432 acțiuni la SC S. SA înregistrate de la nr. 183169 la nr. 189.891 și de la nr. 148.603 la nr. 148.612.

Recursul declarat de pârâte a fost admis prin decizia nr. 633 din 15 februarie 2006 pronunțată în dosar nr. 2995/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, cauza fiind trimisă pentru rejudecarea apelului în vederea soluționării accepțiilor de procedură și de fond. Prin decizia nr. 256 din 13 decembrie 2006 pronunțată în dosar nr. 5072/42/2006 al Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, în rejudecare după casare s-au respins excepțiile invocate de intimatele A.P.S. și SC S. SA, s-a admis apelul reclamantului, a fost schimbată în tot sentința atacată și s-a admis acțiunea constatându-se că reclamantul este proprietarul unui număr de 6432 acțiuni la SC S. SA, intimatele fiind obligate și la plata sumei de 25.125.500 lei (ROL) cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtele SC S. SA și A.P.S. SA criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 9 C. proc. civ. Prin decizia nr. 1874 din 17 mai 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de pârâtele SC S. SA și A.P.S. prin lichidator L.P. împotriva deciziei 256 din 13 decembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a modificat-o în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul D.D.I. împotriva sentinței civile nr. 91 din 17 februarie 2005 a Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunța această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a reținut că reclamantul a renunțat la calitatea de membru al asociației și a încasat drepturile bănești cuvenite și nu mai are nici un temei legal pentru a solicita și a obține calitatea de acționar al SC S., calitate ce putea fi dobândită doar în condițiile stabilite prin statutul asociației și Legii nr. 77/1994. Cererea de revizuire este nefondată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., „Revizuirea unei hotărârii rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat s-au s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”. Art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se referă la îndeplinirea de către actul nou a mai multor condiții care sunt cumulative respectiv, existența înscrisului la momentul judecății, necunoașterea acestuia de către revizuient și de instanță, împiedicarea părții de a-l prezenta și înscrisul să fie determinant pentru soluția în litigiu.

În cauză, rezultă că contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate între foști membri al A.P.S. și reprezentanți S. SA, extrasele cu listele de acționari, procesele-verbale ale Adunării Generale ale P.S. erau emise la data pronunțării hotărârii, deci nu au calitatea de înscrisuri noi. Revizuientul nu a făcut dovada împrejurării mai presus de voința sa care să-l fi împiedicat să le procure. Prin împrejurarea mai presus de voința părții se înțelege forța majoră ori un fapt neobișnuit care a împiedicat-o. Simpla împrejurare că partea a descoperit ulterior aceste înscrisuri chiar dacă au un caracter determinant nu legitimează calea procedurală a revizuirii. Revizuientul nu a arătat motivele pentru care aceste documente nu au fost prezentate, de ce sunt considerate determinante, nu a arătat nici când au fost descoperite și nici că ar fi fost „reținute de partea potrivnică sau nu au putut fi înfățișate mai presus de voința părților” cum cere textul legal.

Revizuientul nu a avut niciodată calitatea de acționar la SC S. SA și nici nu a fost înregistrat în Registrul Acționarilor Societății, situație recunoscută prin răspunsul său la interogatoriul existent la dosar așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1874 din 17 mai 2007. În speță nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. întrucât revizuientul nu a dovedit că înscrisurile invocate au fost reținute de partea potrivnică, că nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, dar mai ales este evident că aceste „înscrisuri” nu au caracter determinant pentru modificarea deciziei nr. 187 din 17 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

În consecință, cererea de revizuire formulată de revizuientul D.D.I. împotriva deciziei din 17 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, urmează a fi respinsă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul D.D.I. împotriva deciziei nr. 1874 din 17 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2009.