ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 114/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 19 iunie 2007, D.D.I. a

formulat în contradictoriu cu SC S. SA SINAIA, A.P.S. prin lichidator T.P.,

cerere de revizuire a deciziei nr. 1874 din 17 mai 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială, pronunțată în dosarul nr. 5072/42/2006.

În motivarea cererii sale întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuientul D.D.I. a arătat că au

fot descoperite înscrisuri noi care sunt determinante pentru desființarea

hotărârii atacate.

Înscrisurile noi sunt:

- contractele de vânzare-cumpărare de

acțiuni încheiate între foști membri ai A.P.S. și reprezentanții S. SA

- extrase cu liste de acționari

- Procese-verbale ale Adunării Generale

ale P.S.

Prin sentința nr. 31 din 17 februarie

2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială, s-a respins acțiunea

formulată de reclamantul D.D.I. împotriva pârâtelor SC S. SA și A.P.S. având ca

obiect constatarea calității de proprietar asupra unui număr de 6432 acțiuni la

SC S. SA, cu 16.299.209 lei cheltuieli de judecată cu motivarea că reclamantul

nu a făcut dovada modalității de dobândire a acțiunilor.

Apelul declarat de reclamant a fost admis

prin decizia nr. 162 din 15 iunie 2005 pronunțată în dosar nr. 3141/2005 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, cu

consecința schimbării sentinței și admiterii acțiunii constatându-se calitatea

de proprietar al reclamantului pentru un număr de 6432 acțiuni la SC S. SA

înregistrate de la nr. 183169 la nr. 189.891 și de la nr. 148.603 la nr. 148.612.

Recursul declarat de pârâte a fost admis

prin decizia nr. 633 din 15 februarie 2006 pronunțată în dosar nr. 2995/2005 al

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, cauza fiind trimisă

pentru rejudecarea apelului în vederea soluționării accepțiilor de procedură și

de fond.

Prin decizia nr. 256 din 13 decembrie

2006 pronunțată în dosar nr. 5072/42/2006 al Curții de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ, în rejudecare după casare s-au respins

excepțiile invocate de intimatele A.P.S. și SC S. SA, s-a admis apelul

reclamantului, a fost schimbată în tot sentința atacată și s-a admis acțiunea

constatându-se că reclamantul este proprietarul unui număr de 6432 acțiuni la SC

S. SA, intimatele fiind obligate și la plata sumei de 25.125.500 lei (ROL)

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au formulat

recurs pârâtele SC S. SA și A.P.S. SA criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 9 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1874 din 17 mai 2007,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul

declarat de pârâtele SC S. SA și A.P.S. prin lichidator L.P. împotriva deciziei

256 din 13 decembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, pe care a modificat-o în sensul că a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantul D.D.I. împotriva sentinței civile nr. 91 din 17

februarie 2005 a Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunța această decizie Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a reținut că reclamantul a

renunțat la calitatea de membru al asociației și a încasat drepturile bănești

cuvenite și nu mai are nici un temei legal pentru a solicita și a obține calitatea

de acționar al SC S., calitate ce putea fi dobândită doar în condițiile

stabilite prin statutul asociației și Legii nr. 77/1994.

Cererea de revizuire este nefondată

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

„Revizuirea unei hotărârii rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul se poate cere dacă după darea hotărârii, s-au descoperit

înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi

înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a

desființat s-au s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se referă

la îndeplinirea de către actul nou a mai multor condiții care sunt cumulative

respectiv, existența înscrisului la momentul judecății, necunoașterea acestuia

de către revizuient și de instanță, împiedicarea părții de a-l prezenta și

înscrisul să fie determinant pentru soluția în litigiu.

În cauză, rezultă că contractele de

vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate între foști membri al A.P.S. și

reprezentanți S. SA, extrasele cu listele de acționari, procesele-verbale ale

Adunării Generale ale P.S. erau emise la data pronunțării hotărârii, deci nu au

calitatea de înscrisuri noi.

Revizuientul nu a făcut dovada

împrejurării mai presus de voința sa care să-l fi împiedicat să le procure.

Prin împrejurarea mai presus de voința

părții se înțelege forța majoră ori un fapt neobișnuit care a împiedicat-o.

Simpla împrejurare că partea a descoperit

ulterior aceste înscrisuri chiar dacă au un caracter determinant nu legitimează

calea procedurală a revizuirii.

Revizuientul nu a arătat motivele pentru

care aceste documente nu au fost prezentate, de ce sunt considerate

determinante, nu a arătat nici când au fost descoperite și nici că ar fi fost

„reținute de partea potrivnică sau nu au putut fi înfățișate mai presus de

voința părților” cum cere textul legal.

Revizuientul nu a avut niciodată calitatea

de acționar la SC S. SA și nici nu a fost înregistrat în Registrul Acționarilor

Societății, situație recunoscută prin răspunsul său la interogatoriul existent

la dosar așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

prin decizia nr. 1874 din 17 mai 2007.

În speță nu sunt îndeplinite condițiile

impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. întrucât revizuientul nu a dovedit că

înscrisurile invocate au fost reținute de partea potrivnică, că nu au putut fi

înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, dar mai ales este

evident că aceste „înscrisuri” nu au caracter determinant pentru modificarea

deciziei nr. 187 din 17 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială.

În consecință, cererea de revizuire

formulată de revizuientul D.D.I. împotriva deciziei din 17 mai 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială, urmează a fi respinsă, ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată

de revizuientul D.D.I. împotriva deciziei nr. 1874 din 17 mai 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie

2009.