ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1874/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 31 din 17

februarie 2005 pronunțată în dosar nr. 6375/2004 al Tribunalului Prahova, secția

comercială, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul D.D.I. împotriva

pârâtelor SC S. SA și Asociația P.A.S. S. având ca obiect constatarea calității

de proprietar asupra unui număr de 6.432 acțiuni la SC S. SA, cu 16.299.209 lei

cheltuieli de judecată, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada

modalității de dobândire a acțiunilor.

Apelul declarat de reclamant

a fost admis prin decizia nr. 162 din 15 iunie 2005 pronunțată în dosar nr. 3141/2005

al Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

cu consecința schimbării sentinței și admiterii acțiunii, constatându-se

calitatea de proprietar a reclamantului pentru un număr de 6.432 acțiuni la SC

S. SA înregistrate de la nr. 183.169 la nr. 189.891 și de la nr. 148.603 la nr.

148.612.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de apel a reținut în esență că potrivit adeverinței nr. 38 din

13 noiembrie 1996 emise de Asociația P.A.S. S., contractului de schimb nr. 6139

din 14 aprilie 1995 și protocolului încheiat între această asociație și F.P.P.

III Transilvania Brașov și schimbului de certificate de proprietate cu acțiuni,

reclamantul figurează pe lista membrilor care au depus certificate în vederea

efectuării acestui schimb. Pe de altă parte recipisa nr. 5/2533-602 din 19

aprilie 2001 nu face dovada restituirii către reclamant a contravalorii

acțiunilor.

Recursul declarat de pârâte

a fost admis prin decizia nr. 633 din 15 februarie 2006 pronunțată în dosar nr.

2995/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, cauza

fiind trimisă pentru rejudecarea apelului în vederea soluționării excepțiilor

de procedură și de fond.

Prin decizia nr. 256 din 13

decembrie 2006 pronunțată în dosar nr. 5072/42/2006 al Curții de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ, în rejudecare după casare

s-au respins excepțiile invocate de intimatele Asociația P.A.S. S. și SC S. SA,

s-a admis apelul reclamantului, a fost schimbată în tot sentința atacată și s-a

admis acțiunea constatându-se că reclamantul este proprietarul unui număr de

6432 acțiuni la SC S. SA, intimatele fiind obligate și la plata sumei de

25.125.500 lei (ROL) cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de apel a reținut în privința excepției netimbrării acțiunii,

că obiectul acesteia are caracterul unei acțiuni în constatare, fiind prin

urmare supusă unei taxe judiciare de timbru în sumă fixă, achitată de reclamant,

și nu la valoare, astfel că excepția este nefondată.

De asemenea, excepția

prescrierii dreptului material la acțiune a fost respinsă cu motivarea că

termenul de prescripție de 3 ani nu curge din momentul eliberării adeverinței nr.

38 din 13 noiembrie 1996 ci din cel al contestării. Aceeași soluție a fost

pronunțată și în privința excepțiilor lipsei calității procesuale active și

respectiv pasive, în considerarea faptului că reclamantul are calitatea de a

promova o acțiune în constatarea calității sale de acționar, care de altfel i-a

fost recunoscută prin adeverința anterior menționată, iar pârâtele au

legitimare procesuală, deoarece Asociația P.A.S. S. a fost parte în contractul

de schimb încheiat cu F.P.P. III Transilvania, și totodată reclamantul are

calitatea de acționar al SC S. SA.

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii în constatare, instanța a avut în vedere prevederile

art. 111 C. proc. civ., ale căror condiții s-a apreciat a fi îndeplinite, iar

excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă având în vedere că

reclamantul a devenit proprietarul acțiunilor în litigiu ca urmare a

contractului de schimb de certificate de proprietate nr. 139 din 14 aprilie

2005 și nu printr-un alt contract încheiat cu F.P.S. București prin care s-a

dobândit cota de 70 % din capitalul social al SC S. SA.

În privința fondului

litigiului instanța de control judiciar a reținut că adeverința și contractul

de schimb anterior menționate atestă calitatea de proprietar a reclamantului

asupra acțiunilor din litigiu și pe de altă parte, susținerea pârâtelor în

sensul că reclamantul s-a retras din asociație și a primit contravaloarea

acțiunilor nu este dovedită în condițiile în care din recipisa nr. 15/2533602

din 19 aprilie 2001 rezultă că suma de 433.129.299 lei (ROL) reprezintă drepturi

bănești acordate conform deciziei nr. 4570 din 4 octombrie 2000 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție și hotărârii Adunării generale din 16 iulie 1998.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs pârâtele SC S. SA și Asociația P.A.S. S. SA, criticând-o pentru

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 312 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, recurentele invocă faptul că instanța de apel a respins în mod nelegal

excepțiile invocate, deoarece excepția netimbrării acțiunii era întemeiată, în

condițiile în care reclamantul a solicitat constatarea dreptului de proprietate

asupra unui număr de 6432 acțiuni, acesta datora o taxă judiciară de timbru la

valoare și nu în sumă fixă. De asemenea, excepția prescrierii dreptului la

acțiune era întemeiată, deoarece termenul de prescripție de 3 ani a început să

curgă la 16 iulie 1998, când reclamantul s-a retras din asociație, iar

motivarea instanței sub acest aspect este insuficient argumentată. Totodată,

excepția lipsei calității procesuale active trebuia admisă întrucât reclamantul

retrăgându-se din Asociația P.A.S. S. nu a mai dobândit calitatea de acționar

al societății pârâte, aspect necontestat de altfel de reclamant. Situația este

identică, arată recurenta și în privința modului de soluționare a excepției

lipsei calității procesuale pasive având în vedere faptul că reclamantul s-a

retras din asociație și a încasat contravaloarea acțiunilor, această entitate

nu mai are nici o obligație, față de reclamant, ca de altfel nici SC S. SA,

deoarece reclamantul nu a dobândit calitatea de acționar. Modul de soluționare

al excepțiilor inadmisibilității acțiunii și autorității de lucru judecat este

de asemenea greșit, întrucât, contrar concluziilor instanței de apel, în speță

nu sunt îndeplinite cerințele art. 111 C. proc. civ., dar sunt întrunite cele

ale art. 1201 C. civ., deoarece prin decizia nr. 1637 din 5 mai 2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a constatat cu putere de

lucru judecat că reclamantul nu a avut niciodată calitatea de acționar al

pârâtei SC S. SA.

Cu privire la fondul cauzei,

soluția instanței de apel este greșită, fiind rezultatul interpretării eronate

a prevederilor Legii nr. 77/1994, în vigoare până la apariția O.U.G. nr. 88/1997,

în temeiul căreia acțiunile dobândite în proprietate de Asociația P.A.S. S.

urmau să fie distribuite membrilor săi, în condițiile stabilite de adunarea

generală. Dar, la data de 4 septembrie 1997, reclamantul s-a retras din

asociație, conform hotărârii A.G.A. din 16 iulie 1998, iar ulterior prin

hotărârea A.G.A. din 22 octombrie 1999 au fost stabilite drepturile bănești ale

reclamantului în sumă de 433.129.299 lei, pe care acesta le-a și încasat. În

aceste condiții, acțiunile inițial atribuite reclamantului au fost

nedistribuite altor acționari fiind efectuate mențiunile cuvenite în Registrul

Acționarilor SC S. SA.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor invocate, Legea nr. 77/1994, art. 111 C. proc. civ.,

Curtea constată că acesta este întemeiat, admițându-l ca atare, conform art. 312

alin.(1) C. proc. civ.

Astfel, în privința

criticilor formulate de recurente referitoare la modul de soluționare a

excepțiilor de procedură și de fond se va reține printr-o analiză globală că

instanța de apel, în mod justificat a respins toate excepțiile invocate

printr-o argumentare convingătoare, dezlegare în drept, fiind, sub acest aspect

corectă.

În ceea ce privește însă,

critica de fond formulată de recurente, Curtea constată că soluția instanței de

apel este greșită deoarece contrar concluziilor acesteia, reclamantul nu a

devenit proprietarul unui număr de 6432 acțiuni la SC S. SA, iar adeverința nr.

38/1 din 3 noiembrie 1996 nu face această dovadă, ci doar atestă faptul că

reclamantul este înscris în Asociația P.A.S. SA S., entitate care avea calitatea

de acționar al SC S. SA, urmând ca ulterior acțiunile dobândite în proprietate

de asociație să fie distribuite membrilor săi în condițiile stabilite de statut

și Legea nr. 77/1994, în vigoare până la apariția O.U.G. nr. 88/1997.

Reclamantul însă, s-a retras din Asociația P.A.S. conform hotărârii adunării

generale din 16 iulie 1998, fapt stabilit irevocabil prin decizia nr. 4570 din 4

octombrie 2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, și a

încasat suma de 433.129.299 lei reprezentând drepturile sale bănești cuvenite

din calitatea de membru al asociației.

Prin urmare, în condițiile

în care reclamantul a renunțat la calitatea de membru al asociației, și a

încasat drepturile bănești cuvenite nu mai are nici un temei legal pentru a

solicita și a obține calitatea de acționar al SC S. calitate ce putea fi

dobândită doar în condițiile stabilite prin statutul asociației și Legii nr. 77/1994.

În concluzie, reținând că

instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale anterior

invocate, iar recursul este întemeiat, acesta va fi admis ca atare cu

consecința modificării deciziei în sensul respingerii apelului reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâtele SC S. SA Sinaia și Asociația P.A.S. S. prin lichidator T.P. împotriva

deciziei nr. 256 din 13 decembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că

respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul D.D.I. împotriva

sentinței civile nr. 91 din 17 februarie 2005 a Tribunalului Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2007.