ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.01.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 187/2007

HOTĂRÂRE
16.01.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 187/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 7 din 3

martie 2006, emisă de directorul Direcției de Control Financiar a Camerei de

Conturi Județene Constanța, s-a dispus ca la nivelul sucursalei Plafar

Constanța să se procedeze la înregistrarea în contabilitate a rezultatelor

corecte ale reevaluării clădirilor și terenurilor, achitându-se diferențele de

impozite corespunzătoare.

Decizia menționată a fost

emisă ca urmare a verificărilor efectuate la sucursala respectivă, prilej cu

care s-a constatat că nu au fost înregistrate în contabilitate în mod corect

rezultatele actualizate și diferențele din reevaluarea clădirilor și

terenurilor.

Considerându-se parte

interesată, S.N. P. SA a formulat întâmpinare, susținând că măsura dispusă nu

este legală, întrucât au fost respectate atât dispozițiile Legii nr. 571/2003,

cât și Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.

Prin decizia nr. 79 din 24

mai 2006, Curtea de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992,

modificată și republicată, a respins întâmpinarea formulată de S.N. P. SA.

Pentru a pronunța o asemenea

decizie, Curtea de Conturi a reținut că sucursala Plafar Constanța avea

obligația de a înregistra în evidența contabilă sumele rezultate din

reevaluarea imobilizărilor corporale și de a stabili valoarea de intrare a

mijloacelor fixe, precum și de a depune declarația de impunere cu privire la

clădiri și terenuri. Operațiunile de reevaluare a imobilizărilor corporale și

de stabilire a valorii de intrare a mijloacelor fixe au ca bază legală H.G. nr.

983/1998, H.G. nr. 403/2000, H.G. nr. 1553/203, precum și prevederile Legii

contabilității nr. 82/1991.

Totodată, Curtea de Conturi

a mai reținut că în conformitate cu Normele metodologice de aplicare a Codului

fiscal, prin valoarea de inventar a clădirii în scopul determinării impozitului,

se înțelege „valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în

contabilitatea proprietarului și care poate fi (în unele cazuri) valoarea

rezultată în urma reevaluării, pentru clădirile reevaluate în baza unei

dispoziții legale. În acest fel, bunul supus reevaluărilor în baza unei

dispoziții legale are ca valoare de inventar valoarea rezultată în urma

reevaluărilor succesive (actualizate)”.

Împotriva deciziei Curții de

Conturi a declarat recurs, petenta S.N. P. SA.

În cuprinsul recursului se

arată că valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în

patrimoniu înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform

prevederilor legale în vigoare.

Totodată, se menționează că

în cazul unei clădiri care a fost reevaluată conform prevederilor legale în

vigoare, valoarea de inventar a clădirii este valoarea înregistrată în

contabilitatea proprietarului imediat după reevaluare.

Verificând cauza, Curtea

reține că recursul este fondat, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., analizat din oficiu în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (2) din același cod.

Potrivit art. 42 din Legea nr.

94/1992, Colegiul jurisdicțional judecă, în primă instanță, întâmpinările introduse

împotriva deciziilor emise, potrivit art. 95 alin. (1), de directorii

direcțiilor de control financiar ulterior ale camerelor de conturi județene.

Ca urmare, Curtea de Conturi,

în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, a pronunțat o

hotărâre ilegală.

Având în vedere că prin art.

2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 117/2003, modificată, competența de

soluționare a acestor cauze s-a stabilit în favoarea tribunalului, Curtea va

admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza Tribunalului

Constanța, secția de contencios administrativ, spre competentă soluționare.

Admite recursul declarat de

S.N. P. SA împotriva deciziei nr. 79 din 24 mai 2006 a Curții de Conturi a României, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992.

Desființează decizia atacată

și trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Constanța, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-06-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2601/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Urmare a controlului efectuat de Direcția de Control Financiar Ulterior Constanța asupra modului de reevaluare a imobilizărilor corporale aflate în patrim
ÎCCJ 2011-02-24
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1147/2011
/2004 privind Normele metodologice de aplicare a.Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. și prevederile art. 3 din H.G. nr. 1553/2003. Față de dispozițiile legale incidente în cauză și de probatoriul administrat, prima instanță a constatat că r
ÎCCJ 2016-12-06
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3381/2016
deciziei de impunere F-CT 608 nr. 3741 din 27 aprilie 2011 (corectată prin Decizia de impunere F-CT 608 nr. 3741 din 23 mai 2011), a Raportului de inspecție fiscală nr. x din 27 aprilie 2011 (ambele emise de Direcția Generală a Finanțelor P
ÎCCJ 2010-10-12
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4237/2010
ța de fond prin sentința criticată în conformitate cu prevederile dispozițiilor pct. 108 alin. (1) din Anexa 1 la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europe
ÎCCJ 2017-10-19
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3104/2017
încât nu se poate considera că în cazul reevaluării imobilizărilor corporale aflate în patrimoniul recurentei la 31.12.2004 rezultatul reevaluării trebuia să fie cuprins în situațiile financiare ale anului 2004. Recurenta arată că a respect
Sursă