ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2548/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 900 din 24 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Arad a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta SC C. SA ARAD împotriva pârâtei SC U.E. SRL PLOIEȘTI pentru plata sumei de 20.110.714.833 lei respectiv 2.011.071,49 RON cu titlu de preț. A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 24.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între pârâta SC U.E. SRL în calitate de antreprenor general și reclamanta SC C. SA în calitate de subanteprenor s-a încheiat contractul pentru execuție lucrări construcții în subantrepriză nr. 285/3151 din 23 aprilie 2004 având ca obiect executarea unor lucrări la F.D.R.

din Ineu. Potrivit art. 4 din contract valoarea lucrărilor a fost stabilită prin negociere directă la un preț estimativ de 200 euro/mp în conformitate cu anexa contractului iar pct. 14 se referă la decontarea lucrărilor care presupunea întocmirea până la data de 25 a fiecărei luni de către subanteprenor a unor situații de lucrări parțiale ce urmau a fi verificate și confirmate de către anteprenorul general în termen de 16 zile lucrătoare de la depunere, la situațiile de lucrări intermediare și 31 de zile la situațiile de lucrări finale.

Instanța de fond a reținut că reclamanta în calitate de subanteprenor nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 10 lit. m) din contract privind notificarea pârâtei, în termen de 5 zile asupra necesității efectuării recepției și semnării procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor și că din probele administrate în cauză nu a rezultat că reclamanta a efectuat lucrări a căror contravaloare a depășit suma de 31.636.964 lei achitată de pârâtă. Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta SC C. SA ARAD solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată cu consecința obligării pârâtei intimate SC U.E.

SRL PLOIEȘTI la plata sumei de 2.011.071,49 lei reprezentând prețul lucrărilor de construcții executate, confirmate, acceptate la plată și neachitate, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel. În motivarea apelului reclamanta a susținut că în mod nelegal și netemeinic prima instanță a dispus respingerea acțiunii sale pornind de la o interpretare scoasă din context a conținutului înscrisului intitulat „minută” din data de 22 iulie 2004 și a interogatoriilor luate celor două părți. Reclamanta arată că instanța s-a aflat într-o gravă eroare de fapt, realizând o apreciere greșită a probelor administrate pe care le-a interpretat parțial și trunchiat. Astfel a menționat că organizarea și efectuarea recepției cădea în sarcina anteprenorului general, fiind culpa exclusivă a acestuia faptul că subanteprenorul nu a fost convocat.

Cu privire la „minuta” încheiată la 22 iulie 2006 apelanta a arătat că instanța nu a coroborat înscrisul respectiv cu probele existente la dosar și mai mult a făcut aprecieri asupra sumei, care au invalidat concluzia potrivit căreia intimata-pârâtă nu ar mai avea alte sume de plată. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 187 din 18 septembrie 2007, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA ARAD și a obligat pârâta SC U. SRL PLOIEȘTI la plata sumei de 1.810.972,72 lei cu titlu de pretenții și 62.245 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel, menținând în rest dispozițiile hotărârii apelate.

Instanța de apel pentru a pronunța hotărârea anterior menționată a reținut că în conformitate cu prevederile art. 11 lit. d) din contractul încheiat de părți nr. 285/3151 din 23 aprilie 2004, antreprenorul general avea obligația contractuală de a convoca comisia de recepție la cererea subanteprenorului în cel mult 3 zile lucrătoare de la data cererii de convocare comunicată de antreprenor. Deci din interpretarea acestor clauze contractuale a rezultat că organizarea și efectuarea recepției cădea în sarcina anteprenorului general deci a pârâtei SC U.E. SA fiind culpa exclusivă a acesteia faptul că subanteprenorul nu a fost convocat.

Din raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat la apel, instanța a reținut că valoarea lucrărilor executate se ridică la suma de 51.981.112,481 lei vechi, că au fost achitate lucrări în construcții executate în cadrul contractului de 31.137.951.536 lei vechi și deci a concluzionat că lucrările executate și confirmate în scris de către pârâtă, neachitate sunt în sumă de 1.810.973 RON. Cu privire la „minuta” încheiată la 22 aprilie 2004 instanța de apel a reținut că în mod eronat prima instanță a interpretat că valoarea lucrărilor contractate este de aproximativ 900.000 Euro plus TVA, din minută rezultând în mod clar că la data de 22 iulie 2004 erau executate lucrări în valoarea menționată și nicidecum că suma respectivă ar reprezenta valoarea întregului contract.

De asemeni și prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară s-a reținut că minuta încheiată se referă la lucrările executate până la acea dată. Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, în termen legal, pârâta SC U.E. SRL PLOIEȘTI a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate. Recurenta-pârâtă prin criticile formulate arată că instanța de apel, a validat cu ușurință raportul de expertiză efectuat în cauză la cererea apelantei-reclamantă. Cu referire la acest raport de expertiză ca de altfel și la suplimentul de expertiză încuviințat de instanță, recurenta arată că experții nu au avut în vedere înscrisurile de la dosar cât și obiectivele părților ci au avut în vedere numai situațiile de lucrări furnizate de reclamantă.

Recurenta menționează că decizia atacată este nelegală și implicit netemeinică deoarece reclamanta nu s-a conformat obligației prevăzută în art. 10 lit. m) din contract iar instanța nu a avut în vedere acest aspect. Astfel, nu s-a putut stabili dacă între părți mai există lucrări nedecontate, atâta timp cât ele nici nu au fost recepționate. Facturile emise dar neacceptate la plată nu pot face dovada că serviciile pretinse au fost și executate și de asemeni nu au fost identificate care anume lucrări fac obiectul respectivului debit. Instanța de apel, arată recurenta, a mai greșit în sensul că nu a asigurat un echilibru de probe în cauză, s-a rezumat să admită efectuarea expertizei cerută de reclamantă și a respins cererea sa formulată în baza art. 212 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., de a dispune efectuarea unei expertize contrarii care să stabilească adevărul prin luarea în considerare a tuturor actelor existente la dosarul cauzei. Prin această atitudine a abdicat de la obligația inserată în art. 129 alin. (5) C. proc. civ., deoarece prin respingerea cererii pentru efectuarea unei contraexpertize, a încălcat ceea ce stabilise prin încheierea de la 13 martie 2007 și anume ca expertiza să aibă în vedere atât înscrisurile de la dosar cât și obiectivele părților.

Cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză recurenta menționează că ar conține o eroare privind valoarea lucrărilor contractate de către reclamantă, care conform minutei din 22 iulie 2004 erau de aproximativ 900.000 Euro, dar ca și în raportul suplimentar, se susține că această sumă ar reprezenta lucrări executate și nu contractate, ceea ce contravine flagrant realității deoarece până în iulie suma totală a situaților de lucrări întocmite de reclamantă era de aproximativ 300 000 Euro. Recurenta arată că în mod părtinitor autorul expertizei a considerat că situațiile de lucrări prezentate de reclamantă reprezintă realitatea și nu a ținut cont de observațiile sale în sensul că situațiile de lucrări lunare erau aprobate în mod provizoriu de ea, urmând ca valoarea totală a lucrărilor executate să se regularizeze conform anexei la contract, la situația finală.

Acest fapt este demonstrat de consemnarea sa, însușită de reclamantă pe Borderoul situațiilor de lucrări cumulate la 31 august 2004 aflat la dosarul de fond, în sensul că plata se va face conform anexei nr. 2 la finalizarea lucrărilor când va avea loc regularizarea sumelor. Mai menționează recurenta că autorul raportului de expertiză a omis în mod voit sa țină cont de anexa 2 care face parte din contract și conform căreia, lucrările urmau să fie decontate în baza procentului stabilit în anexă. Din același motiv apreciază recurenta nu a ținut cont de analiza de preț a lucrărilor efectuate, precum și de situația de lucrări finală întocmită de ea.

Cu titlu de exemplu arată că deși prețul pentru capitolul de lucrări pământ + fundație fusese stabilit la 204 000 Euro, reclamanta l-a indicat ca fiind de 292.997 Euro, expertul a luat de bună această sumă sau la capitolul de lucrări pardoseală, deși lucrarea a fost executată cu altă societate, contravaloarea acesteia e trecută ca și când i s-ar cuveni reclamantei.

Recurenta conchide menționând că instanța de apel nu are o interpretare proprie a probelor din dosar ci a redat ca motivare afirmațiile reclamantei și constatările expertului, în sensul că este culpa anteprenorului general că nu s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor, ignorând nejustificat că reclamanta nu a făcut notificarea prevăzută la art. 10 lit. m) din contract și de asemeni în mod greșit instanța reține în motivarea hotărârii că situațiile de lucrări au fost confirmate de pârâtă fără obiecțiuni, neglijând scriptul de la dosar fond, conform căruia valoarea totală a lucrărilor va fi regularizată la situația finală conform anexei la contract. Pentru motivele invocate, pârâta SC U.E.

SRL PLOIEȘTI a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin concluziile scrise depuse la dosar recurenta-pârâtă a invocat nulitatea raportului de expertiză tehnică contabilă efectuat în apel de către doi experți numiți de instanță, cu încălcarea dispozițiilor art. 201 alin. (1) C. proc. civ. și a menționat că în cauză este incident și pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., alături de pct. 8 și 9 invocate prin motivele de recurs. Intimata-reclamantă prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată. Recursul declarat de pârâtă este fondat și urmează să fie admis pentru următoarele considerente. Analizând motivele de nelegalitate invocate de pârâtă pe care le subsumăm motivului de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 304 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că instanța de apel prin numirea a doi experți pentru efectuarea expertizei tehnice contabile, a încălcat o normă de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Așadar, având în vedere că dispozițiile art. 201 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd imperativ: „când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau trei experți, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe și termenul la care trebuie sa efectueze expertiză”, au fost încălcate de către instanța de apel prin numirea a doi experți contabili, hotărârea pronunțată este nelegală.

Având în vedere considerentele anterior arătate, rezultă că în cauză este incident art. 304 pct. 5 C. proc. civ., situație în care va fi admis recursul pârâtei, decizia atacată va fi casată iar cauza va fi trimisă spre rejudecare pentru refacerea raportului de expertiză. Celelalte motive de recurs invocate urmează să fie analizate în rejudecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC U.E. SRL PLOIEȘTI împotriva deciziei nr. 187 din 18 septembrie 2007 A Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 septembrie 2008.