ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3169/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 10 decembrie 2006 reclamanta SC T. SRL Aghireș a solicitat Judecătoriei Zalău ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pe pârâtele SC E. SRL Salonta și SC C.S. SRL Salonta să-i plătească suma de 1.832.600.000 lei reprezentând contravaloare servicii prestate din care 1.204.280.000 lei în sarcina SC E. SRL Salonta și 628.320.000 lei datorate de SC C.S. SRL Salonta, cu cheltuieli de judecată. A motivat acțiunea în sensul că a emis facturile fiscale pentru plata serviciilor prestate către SC E. SRL Salonta în valoare de 1.204.280.000 lei și către SC C.S. SRL Salonta în valoare de 628.320.000 lei, niciuna dintre aceste facturi nefiind achitată.

A menționat că a încheiat cu pârâta S SC C.S. SRL Salonta contractul de subantrepriză din data de 21 septembrie 2004, prin care antreprenorul SC C.S. SRL Salonta s-a obligat să achite valoarea lucrărilor stabilite și a precizat că temeiul de drept al cererii este art. 728 C. proc. civ. În conformitate dispozițiilor art. 158 și art. 159 C. proc. civ. raportat la art. 2 pct. 1 C. proc. civ., Judecătoria Zalău a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalul Sălaj, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 600 din 23 februarie 2007. Prin sentința civilă nr. 1085 din 26 aprilie 2007, Tribunalul Sălaj, secția comercială, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâta SC E. SRL Salonta la plata sumei de 475.999.500 rol reprezentând contravaloarea facturilor neachitate și cheltuieli de judecată în sumă de 8.139,16 ron; a respins ca nefondată acțiunea reclamantei față de pârâta SC C.S.

SRL Salonta. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între pârâta SC C.S. SRL Salonta în calitate de antreprenor și reclamanta SC T. SRL Zalău în calitate de subantreprenor a fost încheiat un contract de subantrepriză prin care subantreprenorul s-a obligat să execute un șanț deschis cu o lățime de 0,3 m și o adâncime de 1 m și astupat, conform proiectului de execuție, parte integrantă din contract și că în temeiul acestui contract nu a fost emisă nicio factură fiscală, astfel că acțiunea este nefondată față de această pârâtă. A mai reținut instanța că a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.

și că doar 3 facturi fiscale au fost emise către SC E. SRL Salonta, acestea având o valoare de 575.960.000 lei din care se scade valoarea ordinului de plată din 2005 în valoare de 500 rol emis de către SC E. SRL și valoarea a două facturi, în sumă de 49.980.000 lei și 49.980.000 lei care au fost achitate, suma datorată reclamantei de către pârâta SC E. SRL Salonta fiind 475.999.500 rol. Factura a fost emisă către SC E.T. SRL Salonta care nu este parte în proces. Sentința a fost atacată cu apel de către reclamanta SC T. SRL Zalău și pârâtele SC C.S. SRL Salonta și SC E.T. SRL Salonta. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelurile declarate de reclamanta SC T. SRL Zalău și de către pârâta SC E.T.

SRL Salonta, schimbând sentința în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a obligat-o pe pârâta SC C.S. SRL Salonta la plata sumei de 111.148 ron cu titlu de contravaloare prestații realizate în baza convenției din 21 septembrie 2004, precum și penalități de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere începând cu data de 20 decembrie 2006 și până plata efectivă a sumei; a respins acțiunea față de SC E.T. SRL Salonta; a obligat-o pe pârâta SC C.S. SRL Salonta să plătească cheltuieli de judecată societății comerciale SC E. SRL Salonta în sumă de 6.000 lei și societății comerciale SC T. SRL Zalău în sumă de 6.305,99 lei. A reținut instanța de apel că în baza contractului de subantrepriză s-au emis facturile din 27 aprilie 2004 în valoare de 142.800.000 lei și din 10 iulie 2006 în valoare de 62.832 lei, sume datorate reclamantei de către pârâta SC C.S.

SRL Salonta astfel că în mod greșit s-a respins acțiunea față de această pârâtă. De asemenea s-a reținut că facturile în valoare de 111.148 ron dovedesc că această sumă era datorată de către SC C.S. SRL Salonta reclamantei care și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, alături de penalitățile de întârziere aferente sumei datorate. Analizând motivele de apel invocate de SC E.T. SRL Salonta instanța le-a respins pe motiv că în cauză a fost citată SC E. SRL Salonta despre care însăși apelanta susține că este una și aceeași societate cu SC E.T. SRL Salonta, că procedura prealabilă a fost îndeplinită fiind întrunite cerințele art. 720 alin. (5) C. proc. civ. și că neexistând raport contractual direct între reclamantă și această pârâtă acțiunea urmează a se respinge în totalitate față de aceasta.

Decizia civilă nr. 24 din 8 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost recurată de către pârâta SC C.S. SRL Salonta, care în temeiul art. 312 pct. 2, 3 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii pronunțate, pentru motivele ce se vor arăta în continuare. În primul motiv a solicitat admiterea excepției lipsei procedurii prealabile a concilierii directe invocată și la fond și în apel și ca urmare respingerea acțiunii introductive ca prematur introdusă, susținând că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 720 C. proc. civ. iar instanța de apel în mod greșit a avut în vedere un înscris care nu a fost pus în discuția părților, fiind astfel încălcat și principiul contradictorialității.

Prin cel de-al doilea motiv a invocat plus petita și extra petita susținând că prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâtei SC E.T. SRL Salonta la plata sumei de 1.204.280.000 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și obligarea SC C.S. SRL Salonta la plata sumei de 628.320.000 lei cu titlu de servicii prestat și că până la închiderea dezbaterilor asupra fondului nu s-a formulat nicio cerere de majorare a pretențiilor reclamantei și nici cerere pentru plata penalităților de întârziere, iar conform art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi. De asemenea a invocat dispozițiile art. 129 alin. ultim C. proc.

civ. potrivit căruia în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății astfel încât instanța nu poate depăși limitele investirii sale. Cel de-al treilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut obligând-o să plătească sume care au fost achitate, referindu-se la facturile emise. A solicitat admiterea recursului și pentru motivul potrivit căruia instanța de apel a interpretat greșit clauzele contractului de subantrepriză deoarece potrivit art. 4 alin. (3), plata integrală a prețului lucrării se face doar după încheierea proceselor - verbale de recepție preliminară cât și finală a lucrărilor, care nu au fost probate.

Prin cel de-al șaselea motiv prin care pârâta a atacat decizia instanței de apel, se are în vedere faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților susținând în acest sens că deși a invocat în apărare excepția de neexecutare corespunzătoare a contractului solicitând proba cu expertiza tehnică de specialitate, instanța a respins cererea fără să motiveze inutilitatea acesteia. Ultimul motiv de recurs declarat pârâta SC C.S. SRL Salonta se referă la nelegalitatea deciziei sub aspectul neîndeplinirii condițiilor art. 274 C. proc. civ. pentru obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată atât față de reclamantă cât și față de pârâta SC E. SRL Salonta. Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

Primul motiv invocat de recurentă urmează a fi analizat atât din perspectiva pct. 5 al art. 304 C. proc. civ. precum și din cea a pct. 8 al aceluiași articol, recurenta criticând hotărârea atât sub aspectul aplicării textului art. 720 C. proc. civ. cât și a nerespectării principiului contradictorialității determinată de faptul că instanța de apel a avut în vedere la pronunțarea deciziei un înscris care nu a fost pus în discuția părților. Conform art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea poate fi casată dacă instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Art. 105 alin. (2) reprezintă dreptul comun în materia nulităților de procedură, acesta putând fi invocat pentru nesocotirea principiului contradictorialității, dacă încălcarea dispoziției legale a fost invocată în fața instanței a cărei hotărâre se atacă, iar aceasta a respins-o sau a lăsat-o nesoluționată.

Analizând actele și lucrările dosarului se constată că nerespectarea procedurii prealabile prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. a constituit unul dintre motivele apelului declarat de către pârâta SC E.T. SRL, motiv care a fost pus în discuția părților așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data de 25 ianuarie 2008, toate părțile punând concluzii pe acest motiv, instanța de apel interpretând corect notificarea din 1 septembrie 2006, în sensul că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. Pe de altă parte, încălcarea dispozițiilor art. 720 C. proc. civ. raportate la înscrisurile respective nu a fost invocată în fața instanței care a pronunțat hotărârea atacată astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile art. 105 alin. (2) raportat la art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. De reținut este faptul că în prezentul recurs, recurenta nu a prezentat motivele pentru care înscrisul la care a făcut referire ar fi determinat instanța să pronunțe o altă soluție, așa încât nici sub acest aspect primul motiv nu poate fi admis. Motivele 2 și 3 invocate de recurentă sunt încadrate de către instanță în dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea poate fi modificată numai pentru motive de nelegalitate, dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ce nu s-a cerut.

Hotărârea atacată nu este susceptibilă de modificare în temeiul de drept arătat întrucât se constată că urmare a verificării susținerilor recurentei, instanța de apel a judecat în limitele investirii sale și conform cererii deduse judecății, reclamanta precizându-și conform legii pretențiile din acțiunea introductivă, fiind îndreptățită în baza principiului disponibilității să stabilească cadrul procesual, astfel că nu au fost încălcate dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. și nici art. 129 alin. ultim C. proc. civ. Chiar recurenta s-a apărat în instanța de fond asupra plății penalităților în sensul că nu poate fi justificată această cerere din moment ce nu se justifică nici pretenția la plata facturilor.

De asemenea se constată că instanța de apel corect a obligat-o pe recurentă la plata facturilor, care au fost emise în baza situațiilor de lucrări însușite de către recurentă, aceasta din urmă nefacând dovada achitării facturilor mai sus menționate. Susținerea sa cum că ștampila a fost aplicată anterior executării lucrărilor nu a fost probată și nu poate fi reținută de instanță, după cum nu poate fi admisă nici justificarea recurentei referitoare la calitatea necorespunzătoare a lucrărilor de vreme ce acestea au fost recepționate și achitate de beneficiar antreprenorului. Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prevede că modificarea hotărârii se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și a fost invocat de recurentă în argumentarea nelegalității deciziei atacate determinată de nemotivarea hotărârii sub aspectul respingerii cererii privind admiterea probei cu expertiza tehnică de specialitate, deși a invocat excepția de neexecutare.

De remarcat este faptul că în capitolul VII din contract părțile au prevăzut clauza potrivit căreia subantreprenorul răspunde și garantează calitatea lucrărilor executate, obligându-se să remedieze toate defectele apărute ca urmare a executării necorespunzătoare, iar în capitolul VIII antreprenorul a prevăzut dreptul și obligația sa în a asista și a verifica modul de executare al lucrărilor ce fac obiectul contractului, pe tot timpul execuției. În condițiile în care lucrarea a fost recepționată de beneficiar, se constată că recurenta își invocă propria culpă în executarea contractului, invocând calitatea necorespunzătoare a lucrărilor, întrucât avea obligația de a asista și verifica modul de executare a lucrărilor.

Din verificarea probatoriului rezultă că antreprenorul – recurent - pârât în cauză -, nu a invocat excepția de neexecutare a contractului în timpul derulării acestuia, determinată de calitatea necorespunzătoare a lucrărilor executate de subantreprenor. Excepția de neexecutare a contractului a fost invocată de recurentă în fața instanțelor de judecată în susținerea calității necorespunzătoare a lucrărilor și învederând în același timp că fără temei i-a fost respinsă proba cu expertiza tehnică de specialitate prin care ar fi dovedit neexecutarea contractului. De reținut este faptul că excepția de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului, în cazul în care se pretinde executarea obligației ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-și execute propriile obligații.

Prin invocarea acestei excepții, partea care o invocă obține, fără intervenția instanței de judecată o suspendare a executării propriilor obligații, până în momentul când cealaltă parte își va îndeplini obligațiile ce-i revin. Invocarea excepției are loc direct între părți fără a fi necesară intervenția instanței de judecată. Or, în cauză pârâta nu a făcut dovada invocării excepției de neexecutare a contractului privind calitatea lucrărilor, direct între părți, prin care să fi fost suspendată plata până la momentul corectării deficiențelor de către subantreprenor în conformitate cu proiectul de execuție, nefacând dovada calității necorespunzătoare a lucrărilor, astfel că sub acest aspect recursul urmează a se respinge.

Se constată de asemenea că în ședința de judecată din data de 25 ianuarie 2008 instanța de apel a revenit corect asupra probațiunii încuviințată prin încheierea din 14 decembrie 2008, referitoare la expertiza tehnică de specialitate, determinată de precizarea recurentei intimată în sensul că nu se cunosc defecțiunile lucrărilor și că lucrările în litigiu au fost efectuate fără a fi încheiate contracte sau alte acte în acest sens, aspecte care urmau să fie probate prin expertiză, acestea neputând constitui obiective pentru efectuarea unui raport de expertiză de specialitate. De precizat că orice expertiză se încuviințează în baza unor obiective pe care partea care o propune le formulează.

Este motivul pentru care prin încheierile din 14 decembrie 2008 și 11 ianuarie 2008, instanța de apel a pus în vedere părților să-și precizeze obiectivele pe care să le aibă în vedere expertiza de specialitate, precizări care nu au fost făcute în scris de către intimate, ceea ce a determinat instanța de judecată să procedeze la revenirea asupra probațiunii în condițiile arătate mai sus. În acest context nu se poate afirma că hotărârea nu a fost motivată, de vreme ce instanța a reținut împrejurările de fapt și normele incidente aplicabile în speță, confirmând astfel soluția exprimată prin dispozitiv. Art. 304 pct. 8 C. proc. civ. reglementează modificarea deciziei în recurs în situația când instanța, interpretând actul juridic dedus judecății, a schimbat natura, ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora.

Acestui articol îi subsumează instanța motivul invocat de recurentă privind interpretarea greșită a clauzelor contractului de subantrepriză, respectiv art. 6 potrivit căruia recepția lucrărilor se face atât pe faze de executare, încheindu-se procese - verbale de recepție preliminară, finală și definitivă în baza cărora subantreprenorul are dreptul la plata integrală a lucrării, conform art. 4 alin. (3). Raportând art. 6 din contractul de antrepriză la art. 4 se constată că potrivit art. 4 alin. (2), la fiecare 15 zile se întocmesc situații de lucrări însoțite de facturile aferente, plata urmând a se face conform art. 4 alin. (3), în termen de 30 de zile de la data facturării.

Așa cum rezultă din lucrările dosarului și cum corect a constatat instanța de apel, situațiile de lucrări au fost însușite de către recurentă, iar reclamanta corect a emis facturile și a cerut plata acestora la termenele prevăzute de art. 4 alin. (2) și (3) din contract, așa încât motivul invocat nu poate fi reținut, urmând a fi respins. În ceea ce privește ultimul motiv de recurs Curtea constată că acesta este nemotivat urmând a fi respins ca atare. Având în vedere că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și luând în considerare cererea formulată de intimata - reclamantă privind acordarea cheltuielilor de judecată conform notei de cheltuieli aflată la dosarul de recurs, în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., instanța umiează a obliga pe recurentă să-i plătească intimatei - reclamante cheltuielile de judecată în cuantum de 12.078 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.S. SRL Salonta, împotriva deciziei civile nr. 24 din 8 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta - pârâtă SC C.S. SRL Salonta la plata sumei de 12.078 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă SC T. SRL Zalău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2008.