ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3169/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3169/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 10 decembrie 2006 reclamanta SC T.

SRL Aghireș a solicitat Judecătoriei Zalău ca prin hotărârea pe care o va

pronunța să oblige pe pârâtele SC E. SRL Salonta și SC C.S. SRL Salonta să-i

plătească suma de 1.832.600.000 lei reprezentând contravaloare servicii

prestate din care 1.204.280.000 lei în sarcina SC E. SRL Salonta și 628.320.000

lei datorate de SC C.S. SRL Salonta, cu cheltuieli de judecată.

A motivat acțiunea în sensul că a emis

facturile fiscale pentru plata serviciilor prestate către SC E. SRL Salonta în

valoare de 1.204.280.000 lei și către SC C.S. SRL Salonta în valoare de

628.320.000 lei, niciuna dintre aceste facturi nefiind achitată.

A menționat că a încheiat cu pârâta S SC C.S.

SRL Salonta contractul de subantrepriză din data de 21 septembrie 2004, prin

care antreprenorul SC C.S. SRL Salonta s-a obligat să achite valoarea

lucrărilor stabilite și a precizat că temeiul de drept al cererii este art. 728

C. proc. civ.

În conformitate dispozițiilor art. 158 și art.

159 C. proc. civ. raportat la art. 2 pct. 1 C. proc. civ., Judecătoria Zalău a

declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalul Sălaj, așa

cum rezultă din sentința civilă nr. 600 din 23 februarie 2007.

Prin sentința civilă nr. 1085 din 26 aprilie

2007, Tribunalul Sălaj, secția comercială, a admis în parte acțiunea

reclamantei și a obligat-o pe pârâta SC E. SRL Salonta la plata sumei de

475.999.500 rol reprezentând contravaloarea facturilor neachitate și cheltuieli

de judecată în sumă de 8.139,16 ron; a respins ca nefondată acțiunea

reclamantei față de pârâta SC C.S. SRL Salonta.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța

de fond a reținut că între pârâta SC C.S. SRL Salonta în calitate de

antreprenor și reclamanta SC T. SRL Zalău în calitate de subantreprenor a fost

încheiat un contract de subantrepriză prin care subantreprenorul s-a obligat să

execute un șanț deschis cu o lățime de 0,3 m și o adâncime de 1 m și astupat,

conform proiectului de execuție, parte integrantă din contract și că în temeiul

acestui contract nu a fost emisă nicio factură fiscală, astfel că acțiunea este

nefondată față de această pârâtă.

A mai reținut instanța că a fost îndeplinită

procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. și că doar 3 facturi

fiscale au fost emise către SC E. SRL Salonta, acestea având o valoare de

575.960.000 lei din care se scade valoarea ordinului de plată din 2005 în

valoare de 500 rol emis de către SC E. SRL și valoarea a două facturi, în sumă

de 49.980.000 lei și 49.980.000 lei care au fost achitate, suma datorată

reclamantei de către pârâta SC E. SRL Salonta fiind 475.999.500 rol.

Factura a fost emisă către SC E.T. SRL

Salonta care nu este parte în proces.

Sentința a fost atacată cu apel de către

reclamanta SC T. SRL Zalău și pârâtele SC C.S. SRL Salonta și SC E.T. SRL Salonta.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis apelurile declarate de reclamanta SC

T. SRL Zalău și de către pârâta SC E.T. SRL Salonta, schimbând sentința în

sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a obligat-o pe

pârâta SC C.S. SRL Salonta la plata sumei de 111.148 ron cu titlu de

contravaloare prestații realizate în baza convenției din 21 septembrie 2004,

precum și penalități de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere

începând cu data de 20 decembrie 2006 și până plata efectivă a sumei; a respins

acțiunea față de SC E.T. SRL Salonta; a obligat-o pe pârâta SC C.S. SRL Salonta

să plătească cheltuieli de judecată societății comerciale SC E. SRL Salonta în

sumă de 6.000 lei și societății comerciale SC T. SRL Zalău în sumă de 6.305,99

lei.

A reținut instanța de apel că în baza

contractului de subantrepriză s-au emis facturile din 27 aprilie 2004 în

valoare de 142.800.000 lei și din 10 iulie 2006 în valoare de 62.832 lei, sume

datorate reclamantei de către pârâta SC C.S. SRL Salonta astfel că în mod

greșit s-a respins acțiunea față de această pârâtă. De asemenea s-a reținut că

facturile în valoare de 111.148 ron dovedesc că această sumă era datorată de către

SC C.S. SRL Salonta reclamantei care și-a îndeplinit obligațiile asumate prin

contract, alături de penalitățile de întârziere aferente sumei datorate.

Analizând motivele de apel invocate de SC

E.T. SRL Salonta instanța le-a respins pe motiv că în cauză a fost citată SC E.

SRL Salonta despre care însăși apelanta susține că este una și aceeași

societate cu SC E.T. SRL Salonta, că procedura prealabilă a fost îndeplinită

fiind întrunite cerințele art. 720 alin. (5) C. proc. civ. și că neexistând

raport contractual direct între reclamantă și această pârâtă acțiunea urmează a

se respinge în totalitate față de aceasta.

Decizia civilă nr. 24 din 8 februarie 2008 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a fost recurată de către pârâta SC C.S. SRL Salonta, care în temeiul art. 312 pct.

2, 3 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. a

solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii pronunțate, pentru motivele

ce se vor arăta în continuare.

În primul motiv a solicitat admiterea

excepției lipsei procedurii prealabile a concilierii directe invocată și la

fond și în apel și ca urmare respingerea acțiunii introductive ca prematur

introdusă, susținând că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 720 C.

proc. civ. iar instanța de apel în mod greșit a avut în vedere un înscris care

nu a fost pus în discuția părților, fiind astfel încălcat și principiul

contradictorialității.

Prin cel de-al doilea motiv a invocat plus

petita și extra petita susținând că prin acțiunea introductivă reclamanta a

solicitat obligarea pârâtei SC E.T. SRL Salonta la plata sumei de 1.204.280.000

lei reprezentând contravaloare servicii prestate și obligarea SC C.S. SRL Salonta

la plata sumei de 628.320.000 lei cu titlu de servicii prestat și că până la

închiderea dezbaterilor asupra fondului nu s-a formulat nicio cerere de

majorare a pretențiilor reclamantei și nici cerere pentru plata penalităților

de întârziere, iar conform art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se

poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face

cereri noi. De asemenea a invocat dispozițiile art. 129 alin. ultim C. proc.

civ. potrivit căruia în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra

obiectului cererii deduse judecății astfel încât instanța nu poate depăși

limitele investirii sale.

Cel de-al treilea motiv de recurs se referă

la faptul că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut obligând-o să

plătească sume care au fost achitate, referindu-se la facturile emise.

A solicitat admiterea recursului și pentru

motivul potrivit căruia instanța de apel a interpretat greșit clauzele

contractului de subantrepriză deoarece potrivit art. 4 alin. (3), plata

integrală a prețului lucrării se face doar după încheierea proceselor - verbale

de recepție preliminară cât și finală a lucrărilor, care nu au fost probate.

Prin cel de-al șaselea motiv prin care pârâta

a atacat decizia instanței de apel, se are în vedere faptul că hotărârea nu

cuprinde motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților susținând în

acest sens că deși a invocat în apărare excepția de neexecutare corespunzătoare

a contractului solicitând proba cu expertiza tehnică de specialitate, instanța

a respins cererea fără să motiveze inutilitatea acesteia.

Ultimul motiv de recurs declarat pârâta SC

C.S. SRL Salonta se referă la nelegalitatea deciziei sub aspectul

neîndeplinirii condițiilor art. 274 C. proc. civ. pentru obligarea sa la plata

cheltuielilor de judecată atât față de reclamantă cât și față de pârâta SC E.

SRL Salonta.

Recursul este nefondat urmând a fi respins

pentru următoarele considerente.

Primul motiv invocat de recurentă urmează a

fi analizat atât din perspectiva pct. 5 al art. 304 C. proc. civ. precum și din

cea a pct. 8 al aceluiași articol, recurenta criticând hotărârea atât sub

aspectul aplicării textului art. 720 C. proc. civ. cât și a nerespectării

principiului contradictorialității determinată de faptul că instanța de apel a

avut în vedere la pronunțarea deciziei un înscris care nu a fost pus în

discuția părților.

Conform art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 312

alin. (3) C. proc. civ. hotărârea poate fi casată dacă instanța a încălcat

formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

Art. 105 alin. (2) reprezintă dreptul comun

în materia nulităților de procedură, acesta putând fi invocat pentru

nesocotirea principiului contradictorialității, dacă încălcarea dispoziției

legale a fost invocată în fața instanței a cărei hotărâre se atacă, iar aceasta

a respins-o sau a lăsat-o nesoluționată.

Analizând actele și lucrările dosarului se

constată că nerespectarea procedurii prealabile prevăzută de art. 7201 C. proc.

civ. a constituit unul dintre motivele apelului declarat de către pârâta SC

E.T. SRL, motiv care a fost pus în discuția părților așa cum rezultă din

încheierea de ședință de la data de 25 ianuarie 2008, toate părțile punând

concluzii pe acest motiv, instanța de apel interpretând corect notificarea din 1

septembrie 2006, în sensul că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă

prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.

Pe de altă parte, încălcarea dispozițiilor art.

720 C. proc. civ. raportate la înscrisurile respective nu a fost invocată în

fața instanței care a pronunțat hotărârea atacată astfel încât nu sunt

îndeplinite condițiile art. 105 alin. (2) raportat la art. 304 pct. 5 C. proc.

civ.

De reținut este faptul că în prezentul

recurs, recurenta nu a prezentat motivele pentru care înscrisul la care a făcut

referire ar fi determinat instanța să pronunțe o altă soluție, așa încât nici

sub acest aspect primul motiv nu poate fi admis.

Motivele 2 și 3 invocate de recurentă sunt

încadrate de către instanță în dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

potrivit cărora hotărârea poate fi modificată numai pentru motive de

nelegalitate, dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ce nu s-a

cerut.

Hotărârea atacată nu este susceptibilă de

modificare în temeiul de drept arătat întrucât se constată că urmare a

verificării susținerilor recurentei, instanța de apel a judecat în limitele

investirii sale și conform cererii deduse judecății, reclamanta precizându-și

conform legii pretențiile din acțiunea introductivă, fiind îndreptățită în baza

principiului disponibilității să stabilească cadrul procesual, astfel că nu au

fost încălcate dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. și nici art. 129 alin.

ultim C. proc. civ.

Chiar recurenta s-a apărat în instanța de

fond asupra plății penalităților în sensul că nu poate fi justificată această

cerere din moment ce nu se justifică nici pretenția la plata facturilor.

De asemenea se constată că instanța de apel

corect a obligat-o pe recurentă la plata facturilor, care au fost emise în baza

situațiilor de lucrări însușite de către recurentă, aceasta din urmă nefacând

dovada achitării facturilor mai sus menționate.

Susținerea sa cum că ștampila a fost aplicată

anterior executării lucrărilor nu a fost probată și nu poate fi reținută de

instanță, după cum nu poate fi admisă nici justificarea recurentei referitoare la

calitatea necorespunzătoare a lucrărilor de vreme ce acestea au fost

recepționate și achitate de beneficiar antreprenorului.

Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prevede că

modificarea hotărârii se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care

se sprijină și a fost invocat de recurentă în argumentarea nelegalității

deciziei atacate determinată de nemotivarea hotărârii sub aspectul respingerii

cererii privind admiterea probei cu expertiza tehnică de specialitate, deși a

invocat excepția de neexecutare.

De remarcat este faptul că în capitolul VII

din contract părțile au prevăzut clauza potrivit căreia subantreprenorul

răspunde și garantează calitatea lucrărilor executate, obligându-se să

remedieze toate defectele apărute ca urmare a executării necorespunzătoare, iar

în capitolul VIII antreprenorul a prevăzut dreptul și obligația sa în a asista

și a verifica modul de executare al lucrărilor ce fac obiectul contractului, pe

tot timpul execuției.

În condițiile în care lucrarea a fost

recepționată de beneficiar, se constată că recurenta își invocă propria culpă

în executarea contractului, invocând calitatea necorespunzătoare a lucrărilor,

întrucât avea obligația de a asista și verifica modul de executare a

lucrărilor.

Din verificarea probatoriului rezultă că antreprenorul

– recurent - pârât în cauză -, nu a invocat excepția de neexecutare a

contractului în timpul derulării acestuia, determinată de calitatea

necorespunzătoare a lucrărilor executate de subantreprenor.

Excepția de neexecutare a contractului a fost

invocată de recurentă în fața instanțelor de judecată în susținerea calității

necorespunzătoare a lucrărilor și învederând în același timp că fără temei i-a

fost respinsă proba cu expertiza tehnică de specialitate prin care ar fi

dovedit neexecutarea contractului.

De reținut este faptul că excepția de

neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia

dintre părțile contractului, în cazul în care se pretinde executarea obligației

ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-și execute

propriile obligații. Prin invocarea acestei excepții, partea care o invocă

obține, fără intervenția instanței de judecată o suspendare a executării

propriilor obligații, până în momentul când cealaltă parte își va îndeplini

obligațiile ce-i revin. Invocarea excepției are loc direct între părți fără a

fi necesară intervenția instanței de judecată.

Or, în cauză pârâta nu a făcut dovada

invocării excepției de neexecutare a contractului privind calitatea lucrărilor,

direct între părți, prin care să fi fost suspendată plata până la momentul

corectării deficiențelor de către subantreprenor în conformitate cu proiectul

de execuție, nefacând dovada calității necorespunzătoare a lucrărilor, astfel

că sub acest aspect recursul urmează a se respinge.

Se constată de asemenea că în ședința de

judecată din data de 25 ianuarie 2008 instanța de apel a revenit corect asupra

probațiunii încuviințată prin încheierea din 14 decembrie 2008, referitoare la

expertiza tehnică de specialitate, determinată de precizarea recurentei

intimată în sensul că nu se cunosc defecțiunile lucrărilor și că lucrările în

litigiu au fost efectuate fără a fi încheiate contracte sau alte acte în acest

sens, aspecte care urmau să fie probate prin expertiză, acestea neputând constitui

obiective pentru efectuarea unui raport de expertiză de specialitate.

De precizat că orice expertiză se

încuviințează în baza unor obiective pe care partea care o propune le

formulează. Este motivul pentru care prin încheierile din 14 decembrie 2008 și

11 ianuarie 2008, instanța de apel a pus în vedere părților să-și precizeze

obiectivele pe care să le aibă în vedere expertiza de specialitate, precizări

care nu au fost făcute în scris de către intimate, ceea ce a determinat

instanța de judecată să procedeze la revenirea asupra probațiunii în condițiile

arătate mai sus.

În acest context nu se poate afirma că

hotărârea nu a fost motivată, de vreme ce instanța a reținut împrejurările de

fapt și normele incidente aplicabile în speță, confirmând astfel soluția

exprimată prin dispozitiv.

Art. 304 pct. 8 C. proc. civ. reglementează

modificarea deciziei în recurs în situația când instanța, interpretând actul

juridic dedus judecății, a schimbat natura, ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestora.

Acestui articol îi subsumează instanța

motivul invocat de recurentă privind interpretarea greșită a clauzelor

contractului de subantrepriză, respectiv art. 6 potrivit căruia recepția

lucrărilor se face atât pe faze de executare, încheindu-se procese - verbale de

recepție preliminară, finală și definitivă în baza cărora subantreprenorul are

dreptul la plata integrală a lucrării, conform art. 4 alin. (3).

Raportând art. 6 din contractul de antrepriză

la art. 4 se constată că potrivit art. 4 alin. (2), la fiecare 15 zile se

întocmesc situații de lucrări însoțite de facturile aferente, plata urmând a se

face conform art. 4 alin. (3), în termen de 30 de zile de la data facturării.

Așa cum rezultă din lucrările dosarului și

cum corect a constatat instanța de apel, situațiile de lucrări au fost însușite

de către recurentă, iar reclamanta corect a emis facturile și a cerut plata

acestora la termenele prevăzute de art. 4 alin. (2) și (3) din contract, așa

încât motivul invocat nu poate fi reținut, urmând a fi respins.

În ceea ce privește ultimul motiv de recurs

Curtea constată că acesta este nemotivat urmând a fi respins ca atare.

Având în vedere că partea care cade în

pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și

luând în considerare cererea formulată de intimata - reclamantă privind

acordarea cheltuielilor de judecată conform notei de cheltuieli aflată la

dosarul de recurs, în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,

instanța umiează a obliga pe recurentă să-i plătească intimatei - reclamante

cheltuielile de judecată în cuantum de 12.078 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC C.S.

SRL Salonta, împotriva deciziei civile nr. 24 din 8 februarie 2008, pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta - pârâtă SC C.S. SRL Salonta

la plata sumei de 12.078 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă

SC T. SRL Zalău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

octombrie 2008.