ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 587/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată sub nr. 2698 din 22 noiembrie 2004 la Tribunalul Sălaj, reclamanta

SC P.B. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC C.M. SA, la plata sumei de

657.924.057 lei ROL, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru un

număr de 763 zile, ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale asumate

prin contractul de antrepriză nr. 1284, încheiat între părți la data de 22

august 2001.

La rândul său pârâta a solicitat pe cale

reconvențională obligarea reclamantei la plata sumei de 386.072.794 lei ROL

penalități de întârziere în plata prețului, calculate de la data de 13

decembrie 2001 și până la data de 21 octombrie 2003, conform clauzei penale

inserate în același contract (f. 26).

Prin sentința civilă nr. 527 din 16

martie 2007, Tribunalul Sălaj admite acțiunea precizată a reclamantei SC P.B.

SRL cu sediul în Zalău, județul Sălaj și sediul procesual ales în Zalău, județul

Sălaj și obligă pârâta SC C.M. SA, cu sediul în județul Sălaj, să plătească

suma de 657.924.057 lei ROL, reprezentând penalități contractuale de

întârziere.

Respinge ca inadmisibilă (autoritate de

lucru judecat) cererea reconvențională pentru obligarea reclamantei la plata

sumelor datorate cu titlu de penalități, către pârâtă.

Obligă pârâta să plătească reclamantei

suma de 8.584,06 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond

a reținut recunoașterea implicită a pârâtei că nu a mai finalizat lucrările de

execuție în termenul stipulat, situație în care intervine răspunderea civilă

contractuală sub forma penalităților de întârziere, dincolo de orice alte

speculații de natură extracontractuală, care ar atrage culpa societății

reclamante.

Cât privește cuantumul sumei pretinse, de

657.924,057 lei ROL, acesta a fost calculat de reclamantă la valoarea

lucrărilor nerealizate în sumă de 575.186.946 lei, pentru un număr de 763 de

zile întârziere și nu a fost contestat în vreun fel de societatea pârâtă.

De altfel, până la data precizării

acțiunii, valoarea penalităților de întârziere se ridică la suma de 905.056.220

lei ROL, pentru un număr de 1049 zile de întârziere (în lipsa denunțării

contractului) însă reclamanta a înțeles să se limiteze la suma inițial indicată

de 657.924.057 lei ROL, corespunzătoare taxei de timbru achitate.

Cât privește cererea reconvențională a

societății pârâte, pentru obligarea reclamantei la plata unor sume (nu foarte

clar precizate) ce i-ar fi datorate cu titlu de penalități pentru întârziere în

plată a lucrărilor deja executate, instanța a constatat că o astfel de cerere a

fost soluționată irevocabil prin Sentința civilă nr. 1092/2006 a Judecătoriei

Zalău, în dosarul nr. 6466/2004, hotărâre menținută prin Decizia civilă nr. 759/2006

a Tribunalului Sălaj.

Prin încheierea civilă nr. 527 din 4 mai

2007, Tribunalul Sălaj admite cererea reclamantei SC P.B. SRL Zalău în

contradictoriu cu pârâta SC C.M. SA Zalău și în consecință modifică și

completează sentința civilă nr. 527 din 16 martie 2007 a Tribunalului Sălaj,

după cum urmează:

Admite în parte acțiunea precizată și respinge

ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de

27.869.85 Euro, reprezentând prejudiciul suferit prin nerealizarea obiectului

contractului. Menține restul dispozițiilor sentinței.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 206 din 4

octombrie 2007 respinge apelurile declarate de reclamanta SC P.B. SRL Zalău și

pârâta SC C.M. SA Crișeni, județul Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 527

din 16 martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 52/84/2004 (2698/2004) al

Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.

Obligă apelanta-reclamantă să plătească

pârâtei SC C.M. SA Crișeni suma de 1.669 RON lei, cheltuieli de judecată în

apel.

Instanța de apel a reținut că reclamanta

nu are interesul să desființeze hotărârea care îi este favorabilă, iar în ceea

ce privește apelul pârâtei Curtea a constatat că demersul judiciar al

reclamantei a avut la bază constatările făcute de Judecătoria Zalău în sentința

civilă nr. 1092 din 19 aprilie 2006, menținută prin decizia civilă nr. 759 din

5 decembrie 2006 a Tribunalului Sălaj în procese anterioare generate de unele

aspecte privind executarea contractului de antrepriză și care sunt opozabile

părților din prezenta cauză.

Astfel cum rezultă din considerentele

sentinței civile nr. 1092/2006 a Judecătoriei Zalău, data limită de execuție de

către pârâtă a lucrărilor contractate de reclamantă a fost stabilit în

corelație cu data limită de implementare a proiectului de finanțare, respectiv

31 octombrie 2001 în loc de 20 noiembrie 2001.

Se mai reține că pârâta nu a reușit să

execute lucrarea în termenul stabilit și a emis facturi după termenul limită de

finalizare a lucrării.

Pe de altă parte, instanța de recurs a

mai reținut că având în vedere că societatea pârâtă (antreprenorul) nu a

respectat termenul limită de finalizare a lucrărilor, retrăgându-se astfel

finanțarea investiției din fondurile publice, independent de voința societății

reclamante (beneficiarul), instanța a apreciat că aceasta nu poate fi obligată

să suporte penalități de întârziere aferente lucrărilor executate și de

societatea pârâtă și neachitate.

Considerentele reținute prin hotărâre

judecătorească cu autoritate de lucru judecat converg spre concluzia că pârâta

se află în culpă pentru neexecutarea întocmai a obligațiilor asumate prin

contractul de antrepriză, respectiv pentru nerespectarea duratei de execuție a

lucrărilor, sens în care devine aplicabilă răspunderea civilă contractuală potrivit

clauzei penale înserate în contract la art. 37, pe baza căruia reclamanta și-a

fundamentat primul capăt de cerere din acțiunea introductivă.

Prin cererea de recurs formulată,

reclamanta SC P.B. SRL Zalău a susținut netemeinicia și nelegalitatea deciziei

civile nr. 206 din 4 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, pentru următoarele motive:

Odată cu apelul formulat a depus și o

cerere de completare a sentinței civile nr. 527 din 16 martie 2007 pronunțată

de Tribunalul Sălaj, în ideea de a remedia eroarea instanței de fond într-un

mod mai simplu și fără cheltuieli suplimentare.

Pentru evitarea oricărei culpe procesuale

SC P.B. SRL a promovat și apel împotriva hotărârii instanței de fond invocând

aceleași motive ca și în cererea de completare.

Întrucât încheierea nr. 527 din 4 mai

2007 de completare în temeiul art. 281 C. proc. civ. nu a fost comunicată în

mod legal nu a fost atacată cu apel.

Instanța de apel a fost învestită cu

soluționarea motivelor din cererea de completare, respectiv acordarea

prejudiciului efectiv suferit în sumă de 27.869, 85 Euro, reprezentând tranșa

de finanțare din fonduri Phare pierdută ca urmare a neexecutării lucrărilor de

construcții de către pârâta-intimată.

Hotărârea instanței de fond este ilegală

reținându-se eronat că apelanta ar fi renunțat la aceste pretenții, după ce a

timbrat corespunzător și după ce a administrat probatoriul corespunzător, în

fapt acest capăt de cerere constituind suma de bază a pretențiilor solicitate.

Se susține că încheierea de completare

pronunțată de instanța de fond face parte integrantă din hotărârea instanței de

fond, iar greșeala evidentă a instanței de fond,      trebuia îndreptată de

către instanța de apel, legal sesizată.

Prin cererea de recurs formulată, SC C.M.

SA Zalău a susținut că aceeași decizie recurată este netemeinică și nelegală

întrucât contractul de antrepriză nr. 1284 din 22 august 2001 care constituie

legea părților nu face nicio referire sau trimitere la contractul finanțat din

fondurile Phare de care a beneficiat reclamanta. Pârâta-recurentă susține că

s-a obligat conform contractului să execute reclamantei - intimate lucrări de

construcții în limita valorii de 1.000.000.000 lei ROL cu condiția de a plăti

contravaloarea lucrărilor executate pe legea situației de lucrări întocmite de

antreprenori și confirmată de beneficiară în termen de 15 zile de la depunerea

facturilor - sub sancțiunea plății de majorări de întârziere - clauze exprese

în contract.

Contractul-legea părților nu face nicio

referire sau trimitere la alte clauze, ce trebuie interpretat doar prin

clauzele care le conține.

Tribunalul și Curtea de Apel Cluj, sub

acest aspect au greșit, în sensul că au adăugat la lege (contract).

Temeiul de drept indicat de pârâtă îl

constituie art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Intimații nu au depus întâmpinare în

temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ.

Recursurile sunt nefondate.

Înalta Curte analizând decizia recurată

în raport de criticile reclamantei, de înscrisurile dosarului și de

dispozițiile incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la

modificarea hotărârii, în cauză nefiind îndeplinită niciuna din situațiile

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru a putea dispune modificarea sau

casarea hotărârii atacate.

De altfel, însăși reclamanta - recurentă

recunoaște reiterarea situației de fapt din cererea de completare a hotărârii,

admisă prin încheierea civilă nr. 527 din 4 mai 2007 a Tribunalului Sălaj ce nu

a fost atacată cu apel.

De asemenea, critica finală a reclamantei

nu poate fi primită, întrucât art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ. prevede;

„Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de

cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale,

se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara,

după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor

date în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”.

Hotărârea astfel pronunțată este supusă

acelorași căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat

completarea.

În ceea ce privește recursul declarat de

pârâtă, referitor la motivul prevăzut în art. 304 pct. 7 C. proc. civ. potrivit

căruia hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii, acesta nu poate fi primit,

întrucât motivarea hotărârii este clară, precisă, în concordanță cu probele

administrate în cauză, răspunzând în fapt și în drept la toate pretențiile

formulate, conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.

Din considerentele deciziei de apel

rezultă cu prisosință că instanța și-a argumentat soluția atât pe probele

dosarului cât și pe dispozițiile legale aplicabile.

În ceea ce privește critica finală, în

sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii, recurenta nu a făcut distincție între

caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost

nesocotită.

Privitor la reiterarea situației de fapt,

recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la

netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive

pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu

acestea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursurile declarate de reclamanta SC P.B. SRL Zalău și de pârâta SC C.M. SA

Crișeni împotriva deciziei civile nr. 206 din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D EC I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamanta SC P.B. SRL Zalău și de pârâta SC C.M. SA Crișeni împotriva deciziei

civile nr. 206 din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 25 februarie 2009.