ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 587/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 2698 din 22 noiembrie 2004 la Tribunalul Sălaj, reclamanta SC P.B. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC C.M. SA, la plata sumei de 657.924.057 lei ROL, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru un număr de 763 zile, ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale asumate prin contractul de antrepriză nr. 1284, încheiat între părți la data de 22 august 2001. La rândul său pârâta a solicitat pe cale reconvențională obligarea reclamantei la plata sumei de 386.072.794 lei ROL penalități de întârziere în plata prețului, calculate de la data de 13 decembrie 2001 și până la data de 21 octombrie 2003, conform clauzei penale inserate în același contract (f. 26). Prin sentința civilă nr. 527 din 16 martie 2007, Tribunalul Sălaj admite acțiunea precizată a reclamantei SC P.B.

SRL cu sediul în Zalău, județul Sălaj și sediul procesual ales în Zalău, județul Sălaj și obligă pârâta SC C.M. SA, cu sediul în județul Sălaj, să plătească suma de 657.924.057 lei ROL, reprezentând penalități contractuale de întârziere. Respinge ca inadmisibilă (autoritate de lucru judecat) cererea reconvențională pentru obligarea reclamantei la plata sumelor datorate cu titlu de penalități, către pârâtă. Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 8.584,06 lei cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut recunoașterea implicită a pârâtei că nu a mai finalizat lucrările de execuție în termenul stipulat, situație în care intervine răspunderea civilă contractuală sub forma penalităților de întârziere, dincolo de orice alte speculații de natură extracontractuală, care ar atrage culpa societății reclamante.

Cât privește cuantumul sumei pretinse, de 657.924,057 lei ROL, acesta a fost calculat de reclamantă la valoarea lucrărilor nerealizate în sumă de 575.186.946 lei, pentru un număr de 763 de zile întârziere și nu a fost contestat în vreun fel de societatea pârâtă. De altfel, până la data precizării acțiunii, valoarea penalităților de întârziere se ridică la suma de 905.056.220 lei ROL, pentru un număr de 1049 zile de întârziere (în lipsa denunțării contractului) însă reclamanta a înțeles să se limiteze la suma inițial indicată de 657.924.057 lei ROL, corespunzătoare taxei de timbru achitate.

Cât privește cererea reconvențională a societății pârâte, pentru obligarea reclamantei la plata unor sume (nu foarte clar precizate) ce i-ar fi datorate cu titlu de penalități pentru întârziere în plată a lucrărilor deja executate, instanța a constatat că o astfel de cerere a fost soluționată irevocabil prin Sentința civilă nr. 1092/2006 a Judecătoriei Zalău, în dosarul nr. 6466/2004, hotărâre menținută prin Decizia civilă nr. 759/2006 a Tribunalului Sălaj. Prin încheierea civilă nr. 527 din 4 mai 2007, Tribunalul Sălaj admite cererea reclamantei SC P.B. SRL Zalău în contradictoriu cu pârâta SC C.M. SA Zalău și în consecință modifică și completează sentința civilă nr. 527 din 16 martie 2007 a Tribunalului Sălaj, după cum urmează: Admite în parte acțiunea precizată și respinge ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 27.869.85 Euro, reprezentând prejudiciul suferit prin nerealizarea obiectului contractului.

Menține restul dispozițiilor sentinței. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 206 din 4 octombrie 2007 respinge apelurile declarate de reclamanta SC P.B. SRL Zalău și pârâta SC C.M. SA Crișeni, județul Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 527 din 16 martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 52/84/2004 (2698/2004) al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime. Obligă apelanta-reclamantă să plătească pârâtei SC C.M. SA Crișeni suma de 1.669 RON lei, cheltuieli de judecată în apel.

Instanța de apel a reținut că reclamanta nu are interesul să desființeze hotărârea care îi este favorabilă, iar în ceea ce privește apelul pârâtei Curtea a constatat că demersul judiciar al reclamantei a avut la bază constatările făcute de Judecătoria Zalău în sentința civilă nr. 1092 din 19 aprilie 2006, menținută prin decizia civilă nr. 759 din 5 decembrie 2006 a Tribunalului Sălaj în procese anterioare generate de unele aspecte privind executarea contractului de antrepriză și care sunt opozabile părților din prezenta cauză.

Astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 1092/2006 a Judecătoriei Zalău, data limită de execuție de către pârâtă a lucrărilor contractate de reclamantă a fost stabilit în corelație cu data limită de implementare a proiectului de finanțare, respectiv 31 octombrie 2001 în loc de 20 noiembrie 2001. Se mai reține că pârâta nu a reușit să execute lucrarea în termenul stabilit și a emis facturi după termenul limită de finalizare a lucrării. Pe de altă parte, instanța de recurs a mai reținut că având în vedere că societatea pârâtă (antreprenorul) nu a respectat termenul limită de finalizare a lucrărilor, retrăgându-se astfel finanțarea investiției din fondurile publice, independent de voința societății reclamante (beneficiarul), instanța a apreciat că aceasta nu poate fi obligată să suporte penalități de întârziere aferente lucrărilor executate și de societatea pârâtă și neachitate.

Considerentele reținute prin hotărâre judecătorească cu autoritate de lucru judecat converg spre concluzia că pârâta se află în culpă pentru neexecutarea întocmai a obligațiilor asumate prin contractul de antrepriză, respectiv pentru nerespectarea duratei de execuție a lucrărilor, sens în care devine aplicabilă răspunderea civilă contractuală potrivit clauzei penale înserate în contract la art. 37, pe baza căruia reclamanta și-a fundamentat primul capăt de cerere din acțiunea introductivă. Prin cererea de recurs formulată, reclamanta SC P.B. SRL Zalău a susținut netemeinicia și nelegalitatea deciziei civile nr. 206 din 4 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, pentru următoarele motive: Odată cu apelul formulat a depus și o cerere de completare a sentinței civile nr. 527 din 16 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj, în ideea de a remedia eroarea instanței de fond într-un mod mai simplu și fără cheltuieli suplimentare.

Pentru evitarea oricărei culpe procesuale SC P.B. SRL a promovat și apel împotriva hotărârii instanței de fond invocând aceleași motive ca și în cererea de completare. Întrucât încheierea nr. 527 din 4 mai 2007 de completare în temeiul art. 281 C. proc. civ. nu a fost comunicată în mod legal nu a fost atacată cu apel. Instanța de apel a fost învestită cu soluționarea motivelor din cererea de completare, respectiv acordarea prejudiciului efectiv suferit în sumă de 27.869, 85 Euro, reprezentând tranșa de finanțare din fonduri Phare pierdută ca urmare a neexecutării lucrărilor de construcții de către pârâta-intimată. Hotărârea instanței de fond este ilegală reținându-se eronat că apelanta ar fi renunțat la aceste pretenții, după ce a timbrat corespunzător și după ce a administrat probatoriul corespunzător, în fapt acest capăt de cerere constituind suma de bază a pretențiilor solicitate.

Se susține că încheierea de completare pronunțată de instanța de fond face parte integrantă din hotărârea instanței de fond, iar greșeala evidentă a instanței de fond, trebuia îndreptată de către instanța de apel, legal sesizată. Prin cererea de recurs formulată, SC C.M. SA Zalău a susținut că aceeași decizie recurată este netemeinică și nelegală întrucât contractul de antrepriză nr. 1284 din 22 august 2001 care constituie legea părților nu face nicio referire sau trimitere la contractul finanțat din fondurile Phare de care a beneficiat reclamanta.

Pârâta-recurentă susține că s-a obligat conform contractului să execute reclamantei - intimate lucrări de construcții în limita valorii de 1.000.000.000 lei ROL cu condiția de a plăti contravaloarea lucrărilor executate pe legea situației de lucrări întocmite de antreprenori și confirmată de beneficiară în termen de 15 zile de la depunerea facturilor - sub sancțiunea plății de majorări de întârziere - clauze exprese în contract. Contractul-legea părților nu face nicio referire sau trimitere la alte clauze, ce trebuie interpretat doar prin clauzele care le conține. Tribunalul și Curtea de Apel Cluj, sub acest aspect au greșit, în sensul că au adăugat la lege (contract). Temeiul de drept indicat de pârâtă îl constituie art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. Intimații nu au depus întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. Recursurile sunt nefondate. Înalta Curte analizând decizia recurată în raport de criticile reclamantei, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea hotărârii, în cauză nefiind îndeplinită niciuna din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru a putea dispune modificarea sau casarea hotărârii atacate. De altfel, însăși reclamanta - recurentă recunoaște reiterarea situației de fapt din cererea de completare a hotărârii, admisă prin încheierea civilă nr. 527 din 4 mai 2007 a Tribunalului Sălaj ce nu a fost atacată cu apel. De asemenea, critica finală a reclamantei nu poate fi primită, întrucât art. 281 2 alin. (1) C. proc.

civ. prevede; „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”. Hotărârea astfel pronunțată este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat completarea. În ceea ce privește recursul declarat de pârâtă, referitor la motivul prevăzut în art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

potrivit căruia hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, acesta nu poate fi primit, întrucât motivarea hotărârii este clară, precisă, în concordanță cu probele administrate în cauză, răspunzând în fapt și în drept la toate pretențiile formulate, conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv. Din considerentele deciziei de apel rezultă cu prisosință că instanța și-a argumentat soluția atât pe probele dosarului cât și pe dispozițiile legale aplicabile. În ceea ce privește critica finală, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, recurenta nu a făcut distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită.

Privitor la reiterarea situației de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu acestea. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de reclamanta SC P.B. SRL Zalău și de pârâta SC C.M. SA Crișeni împotriva deciziei civile nr. 206 din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D EC I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta SC P.B. SRL Zalău și de pârâta SC C.M. SA Crișeni împotriva deciziei civile nr. 206 din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 februarie 2009.