ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2145/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 715 din 18 mai 2007, Tribunalul Neamț a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC T.L. SRL în contradictoriu cu pârâta SC M.S.R. SA; a obligat pârâta să plătească penalități aferente perioadei 7 februarie 2004 – 6 august 2004; s-a respins cererea reclamantei pentru dobânzi. S-a reținut de prima instanță că: Prin cererea adresată instanței reclamanta SC T.L. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC M.S.R. SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.848.826.039 lei Rol (284.882,6039 lei Ron) reprezentând penalități de întârziere calculate de la data de 7 februarie 2004 până la 7 august 2004 și dobânzi legale de la 6 august 2004 la 1 decembrie 2004 precum și cheltuieli de judecată.

Examinând materialul probator administrat în cauză instanța a reținut următoarea situație de fapt: Urmare a raporturilor contractuale decurgând din contractul de prestări servicii cu nr. 31 din 6 ianuarie 2003 și a serviciilor de transport prestate de reclamantă, pârâta a rămas cu debite neachitate la termen. Prin sentința civilă nr. 1166/ E din 6 august 2004 s-a emis somație de plată împotriva pârâtei, care a fost obligată la plata sumei de 11.267.377.974 Rol, reprezentând pretenții pe penalități de întârziere calculate până la 7 februarie 2004. Plata sumei înscrise în somația de plată a fost făcută de debitoare cu întârziere, abia la sfârșitul anului 2004 (luna decembrie).

Reclamanta a calculat și pretins penalități de întârziere pentru perioada 7 februarie 2004 – 1 decembrie 2004. A solicitat de asemenea, emiterea somației de plată, cererea astfel formulată fiindu-i respinsă prin sentința civilă nr. 524/ E din 24 iunie 2005. La pronunțarea acestei hotărâri s-a avut în vedere că facturile emise nu au fost însușite de debitoarea care le-a contestat. Actuala cauză privește suma reprezentând penalități de întârziere și dobândă legală aferentă plății cu întârziere a obligațiilor contractuale, întârzierea din perioada 7 februarie 2004 – 1 decembrie 2004. Cu privire la dobândă s-a apreciat că o astfel de pretenție este nejustificată, nefiind prevăzută nici o clauză contractuală în acest sens.

De asemenea, pretenția la dobândă nu are nici temei legal, cererea astfel formulată urmând a fi nefondată. S-a apreciat că acțiunea reclamantei, se dovedește a fi fondată în parte cu privire la penalitățile de întârziere deoarece aceasta pretinde prin cererea de chemare în judecată penalități de întârziere aferente perioadei 7 februarie 2004 până la 6 august 2004. Or, aferent acestei perioade conform raportului de expertiză depus la dosar (necontestat de părți) cuantumul penalităților este de 231.638 lei Ron. S-a mai apreciat că pentru perioada 6 august 2004 – 1 decembrie 2004 reclamanta nu a pretins penalități ci dobândă care, așa cum s-a arătat, este nejustificată. Așa fiind, pentru aceste motive acțiunea s-a admis în parte stabilindu-se obligația de plată a sumei de 231.638 lei Ron și a cheltuielilor de judecată.

Constatând că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii conform art. 720 1 C. proc. civ., excepția astfel formulată va fi respinsă. Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Neamț, pârâta a formulat apel, considerând-o nelegală, în esență, pentru două motive: - penalitățile puteau fi solicitate doar pe perioada cât contractul era în ființă, după această perioadă, reclamanta având posibilitatea actualizării sumei în funcție de indicele de inflație, potrivit principiului nominalismului resurselor: - reclamanta avea posibilitatea formulării unei cereri de executare silită împotriva societății, imediat după primirea sentinței civile nr. 1166/ E din 6 august 2004 și nu să aștepte efectuarea plăților de către SC M.S.R.

SA și de asemenea putea cere executorului, conform art. 371 C. proc. civ., actualizarea sumei. Analizând motivele de apel, actele și lucrările dosarului, precum și sentința apelului Curtea de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 134/2007, pronunțată în dosarul nr. 502/103/2006, a respins apelul ca nefondat, reținând următoarele: Instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt și de asemenea a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, astfel că motivele de critică a hotărârii formulate de recurenta-pârâtă sunt nefondate. Astfel, nici un act normativ nu prevede că în situația în care contractul economic nu își mai produce efectele juridice în sensul că s-a executat obligația contractuală, nu se mai pot solicita penalități; singura sancțiune legală pentru creditor este prescripția prevăzută de Decretul nr. 167/1958.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a introdus recurs pârâta, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În esență, în fapt recurenta invocă lipsa de temei legal pentru obligarea sa la penalități de întârziere pentru perioada 7 februarie 2004 – 6 august 2004, susținând ca reclamanta intimată avea posibilitatea formulării unei cereri de executare silită, nu să aștepte efectuarea plăților sau să introducă cererea dedusă judecății. Intimata a ridicat excepția nulității recursului precizând că recurenta nu și-a motivat în fapt și în drept recursul. Analizând excepția în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și art. 302 1 C. proc. civ., urmează a fi respinsă, ca nefondată, în raport de faptul că din cererea de recurs rezultă că, în cauză s-a invocat critica ce se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., această critică nu se întemeiază pe dispozițiile legale invocate, textul indicat vizând, încălcarea unei norme de drept substanțial. Analizând pe fond recursul urmează a se reține: Din lucrările cauzei rezultă că izvorul obligației de plată a penalităților l-a constituit așa cum justificat s-a reținut de instanță, contractul încheiat de părți, care a prevăzut obligația de plată a penalităților de către recurenta pârâtă în cazul neachitării serviciilor ce i-au fost prestate. Pentru neachitarea penalităților stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă, pusă în executare, s-au calculat dobânzi conform art. 3 din O.G. nr. 9/2000, care prevede că dobânda în materie comercială este la nivelul dobânzii de referință a B.N.R.

Așa fiind, față de cele ce preced, urmează a se reține că decizia nu este afectată de nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de consecință în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă SC T.L. SRL Bacău. Respinge recursul declarat de pârâta SC A.T.P. SA (fostă SC M.S.R. SA) Roman împotriva deciziei nr. 134 din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 iunie 2008.