ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2145/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

715 din 18 mai 2007, Tribunalul Neamț a respins excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC T.L.

SRL în contradictoriu cu pârâta SC M.S.R. SA; a obligat pârâta să plătească

penalități aferente perioadei 7 februarie 2004 – 6 august 2004; s-a respins

cererea reclamantei pentru dobânzi.

S-a reținut de prima

instanță că:

Prin cererea adresată

instanței reclamanta SC T.L. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC M.S.R. SA

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei

la plata sumei de 2.848.826.039 lei Rol (284.882,6039 lei Ron) reprezentând

penalități de întârziere calculate de la data de 7 februarie 2004 până la 7

august 2004 și dobânzi legale de la 6 august 2004 la 1 decembrie 2004 precum și

cheltuieli de judecată.

Examinând materialul

probator administrat în cauză instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Urmare a raporturilor

contractuale decurgând din contractul de prestări servicii cu nr. 31 din 6 ianuarie

2003 și a serviciilor de transport prestate de reclamantă, pârâta a rămas cu

debite neachitate la termen.

Prin sentința civilă nr.

1166/ E din 6 august 2004 s-a emis somație de plată împotriva pârâtei, care a

fost obligată la plata sumei de 11.267.377.974 Rol, reprezentând pretenții pe

penalități de întârziere calculate până la 7 februarie 2004.

Plata sumei înscrise

în somația de plată a fost făcută de debitoare cu întârziere, abia la sfârșitul

anului 2004 (luna decembrie).

Reclamanta a calculat

și pretins penalități de întârziere pentru perioada 7 februarie 2004 – 1

decembrie 2004. A solicitat de asemenea, emiterea somației de plată, cererea

astfel formulată fiindu-i respinsă prin sentința civilă nr. 524/ E din 24 iunie

2005.

La pronunțarea

acestei hotărâri s-a avut în vedere că facturile emise nu au fost însușite de

debitoarea care le-a contestat.

Actuala cauză

privește suma reprezentând penalități de întârziere și dobândă legală aferentă

plății cu întârziere a obligațiilor contractuale, întârzierea din perioada 7

februarie 2004 – 1 decembrie 2004.

Cu privire la dobândă

s-a apreciat că o astfel de pretenție este nejustificată, nefiind prevăzută

nici o clauză contractuală în acest sens. De asemenea, pretenția la dobândă nu

are nici temei legal, cererea astfel formulată urmând a fi nefondată.

S-a apreciat că acțiunea

reclamantei, se dovedește a fi fondată în parte cu privire la penalitățile de

întârziere deoarece aceasta pretinde prin cererea de chemare în judecată

penalități de întârziere aferente perioadei 7 februarie 2004 până la 6 august

2004.

Or, aferent acestei

perioade conform raportului de expertiză depus la dosar (necontestat de părți)

cuantumul penalităților este de 231.638 lei Ron.

S-a mai apreciat că pentru

perioada 6 august 2004 – 1 decembrie 2004 reclamanta nu a pretins penalități ci

dobândă care, așa cum s-a arătat, este nejustificată.

Așa fiind, pentru

aceste motive acțiunea s-a admis în parte stabilindu-se obligația de plată a

sumei de 231.638 lei Ron și a cheltuielilor de judecată.

Constatând că

reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii

conform art. 720

1

C. proc. civ., excepția astfel formulată va fi

respinsă.

Împotriva hotărârii

pronunțate de Tribunalul Neamț, pârâta a formulat apel, considerând-o nelegală,

în esență, pentru două motive:

- penalitățile puteau

fi solicitate doar pe perioada cât contractul era în ființă, după această

perioadă, reclamanta având posibilitatea actualizării sumei în funcție de

indicele de inflație, potrivit principiului nominalismului resurselor:

- reclamanta avea

posibilitatea formulării unei cereri de executare silită împotriva societății,

imediat după primirea sentinței civile nr. 1166/ E din 6 august 2004 și nu să

aștepte efectuarea plăților de către SC M.S.R. SA și de asemenea putea cere

executorului, conform art. 371 C. proc. civ., actualizarea sumei.

Analizând motivele de

apel, actele și lucrările dosarului, precum și sentința apelului Curtea de Apel

Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.

134/2007, pronunțată în dosarul nr. 502/103/2006, a respins apelul ca nefondat,

reținând următoarele:

Instanța de fond a

reținut o corectă situație de fapt și de asemenea a făcut o corectă aplicare a

prevederilor legale, astfel că motivele de critică a hotărârii formulate de

recurenta-pârâtă sunt nefondate.

Astfel, nici un act

normativ nu prevede că în situația în care contractul economic nu își mai

produce efectele juridice în sensul că s-a executat obligația contractuală, nu

se mai pot solicita penalități; singura sancțiune legală pentru creditor este

prescripția prevăzută de Decretul nr. 167/1958.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a introdus recurs pârâta, invocând motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, în fapt

recurenta invocă lipsa de temei legal pentru obligarea sa la penalități de

întârziere pentru perioada 7 februarie 2004 – 6 august 2004, susținând ca

reclamanta intimată avea posibilitatea formulării unei cereri de executare

silită, nu să aștepte efectuarea plăților sau să introducă cererea dedusă

judecății.

Intimata a ridicat

excepția nulității recursului precizând că recurenta nu și-a motivat în fapt și

în drept recursul.

Analizând excepția în

raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și art. 302

1

C. proc.

civ., urmează a fi respinsă, ca nefondată, în raport de faptul că din cererea

de recurs rezultă că, în cauză s-a invocat critica ce se subsumează

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., această critică nu se întemeiază

pe dispozițiile legale invocate, textul indicat vizând, încălcarea unei norme

de drept substanțial.

Analizând pe fond

recursul urmează a se reține:

Din lucrările cauzei

rezultă că izvorul obligației de plată a penalităților l-a constituit așa cum

justificat s-a reținut de instanță, contractul încheiat de părți, care a

prevăzut obligația de plată a penalităților de către recurenta pârâtă în cazul

neachitării serviciilor ce i-au fost prestate.

Pentru neachitarea

penalităților stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă, pusă în

executare, s-au calculat dobânzi conform art. 3 din O.G. nr. 9/2000, care

prevede că dobânda în materie comercială este la nivelul dobânzii de referință

a B.N.R.

Așa fiind, față de

cele ce preced, urmează a se reține că decizia nu este afectată de

nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de

consecință în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului invocată de intimata-reclamantă SC T.L. SRL Bacău.

Respinge recursul

declarat de pârâta SC A.T.P. SA (fostă SC M.S.R. SA) Roman împotriva deciziei nr.

134 din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 13 iunie 2008.