ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1434/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 septembrie 2006 reclamanta SC E. SRL Mediaș, prin lichidator judiciar SC R.A. SRL Sibiu, cheamă în judecată pe pârâta SC R.M.G.R. SRL Ploiești solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 303.889,17 lei reprezentând contravaloarea unor utilaje vândute și neachitate integral de debitoarea pârâtă și sumei de 592.542,53 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere datorate în baza contractelor încheiate calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale până la data de 10 iunie 2006 și, în continuare, până la plata integrală a creanței, cu cheltuieli de judecată.

La data de 25 mai 2007 reclamanta precizează cuantumul pretențiilor arătând că înțelege să solicite plata sumei de 1.062.435.000 lei (rol) rămasă restantă din contractul din 2001 și respectiv suma de 1.664.041.061 lei (rol) rămasă restantă din contractul din 2002, la care se adaugă penalitățile de întârziere în cuantum de 2.283.706.182 lei (rol) calculate la primul contract și, respectiv, 4.313.511.665 lei (Rol) calculate la al doilea contract.

Prin sentința civilă nr. 2112/C din 16 octombrie 2007 Tribunalul Sibiu, secția comercială, de contencios administrativ, admite în parte acțiunea reclamantei și, obligă pe pârâtă la plata sumei de 1.664.041.061 lei (rol) reprezentând contravaloare marfă aferentă contractului din 2002 încheiat între părți și respinge celelalte cereri formulate împotriva pârâtei, reținând că prin procesul - verbal de punctaj comun din 20 noiembrie 2003 pârâta a procedat la recunoașterea prestațiilor restante, dar părțile au convenit – în ceea ce privește exigibilitatea creanțelor – amânarea executării acestora conform unui termen suspensiv până la data la care pârâta urma să încaseze debitele restante de la clienți, astfel că, deși obligația pârâtei debitoare a luat naștere la momentul încheierii contractelor, executarea acesteia nu se va putea cere decât după împlinirea termenului convenit, precum și că, reclamanta nefăcând dovada intrării în contul pârâtei a sumei de 1.062.435.000 lei (rol) aferentă contractului din 2001, cererea sa cu privire la această sumă este prematur formulată, iar reconfigurarea datoriilor recunoscute de pârâtă și supuse termenului suspensiv stabilit prin procesul - verbal evocat înlătură posibilitatea aplicării penalităților de întârziere, fiind dovedit doar că pârâta a încasat de la clienți suma de 1.664.041.061 lei (rol) pe care, de altfel, a și recunoscut-o.

Apelul promovat de reclamanta apelantă împotriva sentinței primei instanțe este respins prin decizia nr. 55/A din 25 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, care reține, în acest sens, că în mod corect a stabilit prima instanță că, față de procesul - verbal din 20 noiembrie 2003, un adevărat act adițional la contractul inițial întrucât schimbă scadența debitelor, debitul în sumă de 312.085,05 lei nu este exigibil, nefiind scadent, deoarece suma nu a fost încasată de pârâta - intimată de la clientul său, și, deci, nefiind datorate nici penalități de întârziere cu privire la menționata sumă, iar cu privire la suma de 166.404,1 lei nu s-a făcut dovada momentului la care aceasta a fost recuperată de către pârâta - intimată de la clienții săi.

Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii sale pentru suma de 597.755,23 lei din care 166.404,11 lei reprezentând prestații conform contractului din 2002, sume facturate și neachitate, și 431.351,12 lei reprezentând penalități de întârziere datorate în conformitate cu menționatul contract.

În fundamentarea recursului său recurenta critică, în esență, instanța de apel pentru eronata interpretare a procesului - verbal de punctaj încheiat de părți la 20 noiembrie 2003, pe care-l califică greșit ca reprezentând o modificare a clauzelor contractuale, precum și pentru greșita aplicare a dispozițiilor contractului părților referitoare la clauza penală care nu au fost modificate prin eventuale acte adiționale, ca și pentru reținerea neîntemeiat a faptului că nu ar fi fost dovedit momentul recuperării de către pârâta - intimată, de la clienții săi, a sumei de 166.404,1 lei în condițiile în care penalitățile solicitate au fost calculate de recurentă doar de la data încasării sumelor de către pârâtă și până la data introducerii acțiunii, calcul probat și susținut cu înscrisuri aflate la dosar, dar ignorat de instanța criticată.

Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta este fondat.

Se constată, în esență, că în mod eronat a calificat instanța de apel procesul - verbal de punctaj comun intervenit între părți la 20 noiembrie 2003 ca reprezentând un act adițional la contractul încheiat de acestea, deși a reținut corect că prin respectivul înscris părțile au convenit doar un alt termen de scadență a debitelor, astfel că dispozițiile contractuale referitoare la clauza penală stabilită de părți [art. 4 lit. d)] au rămas în vigoare, debitoarea intimată datorând penalități, dar de la data la care a încasat sumele în cauză de la clienții săi așa cum părțile au decis prin procesul - verbal evocat, situație avută în vedere de recurenta - reclamantă la calcularea penalităților solicitate, aferente contractului din 2002 dar ignorată de instanța criticată, care a reținut, de asemeni eronat, că pentru penalitățile corespunzătoare sumei la plata căreia pârâta - intimată a fost obligată nu s-a făcut dovada momentului recuperării acesteia de la clienții săi.

Din actele dosarului se reține că instanța de fond, a cărei soluție a fost păstrată de instanța de apel, a luat în considerare memoriul depus de reclamantă, recurenta de față, conform încheierii din 24 aprilie 2007, obligând pe pârâtă, intimata de față, la plata către reclamantă a sumei de 1.664.041.061 lei (rol) dovedită a fi fost încasată de către aceasta prin actele ce însoțeau menționatul memoriu și recunoscută și de pârâtă, așa cum s-a reținut în încheierea din 22 mai 2007, astfel că în mod eronat a considerat instanța de apel că nu s-a probat de către reclamantă momentul la care pârâta a încasat suma de 166.404,1 lei spre a putea fi acordate și penalitățile solicitate de aceasta.

Cum pârâta - intimată a recunoscut că a încasat de la clienții săi suma de 166.404,1 lei, cum clauza penală inserată în art. 4 lit. d) din contractul din 2002 nu s-a dovedit a fi fost modificată de către cocontractanți, cum în cursul judecății pârâta - intimată nu a contestat calculul penalităților aferente debitului principal recunoscut ca datorat, se reține că în mod neîntemeiat instanța de apel a confirmat soluția instanței de fond și nu a obligat pe pârâtă și la plata penalităților solicitate de reclamantă și calculate, conform contractului, la debitul principal. Astfel fiind, constatându-se că decizia recurată este rezultatul unei interpretări eronate a procesului - verbal de punctaj comun intervenit între părți și a unei greșite aplicări a art. 4 lit. d) din contractul încheiat de acestea, cu aplicarea art. 312 alin. (2) și (3) C. proc.

civ. recursul declarat de reclamanta - recurentă urmează a fi admis iar decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că urmează a fi admis apelul aceleiași părți împotriva sentinței primei instanțe care urmează a fi schimbată în parte și, în consecință, pârâta urmează a fi obligată și la plata penalităților în sumă de 431.351,12 lei, celelalte dispoziții ale sentinței menționate urmând a fi păstrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC E. SRL Mediaș, prin lichidator judiciar SC R.A. SPRL Sibiu împotriva deciziei nr. 55 din 25 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul, schimbă în parte sentința nr. 2112 din 16 octombrie 2007 a Tribunalului Sibiu și obligă pârâta la plata sumei de 431.351,12 lei cu titlu de penalități. Păstrează restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 mai 2009.