ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1434/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12 septembrie 2006

reclamanta SC E. SRL Mediaș, prin lichidator judiciar SC R.A. SRL Sibiu, cheamă

în judecată pe pârâta SC R.M.G.R. SRL Ploiești solicitând instanței să dispună

obligarea pârâtei la plata sumei de 303.889,17 lei reprezentând contravaloarea

unor utilaje vândute și neachitate integral de debitoarea pârâtă și sumei de

592.542,53 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere datorate

în baza contractelor încheiate calculate de la data scadenței fiecărei facturi

fiscale până la data de 10 iunie 2006 și, în continuare, până la plata

integrală a creanței, cu cheltuieli de judecată.

La data de 25 mai 2007

reclamanta precizează cuantumul pretențiilor arătând că înțelege să solicite

plata sumei de 1.062.435.000 lei (rol) rămasă restantă din contractul din 2001

și respectiv suma de 1.664.041.061 lei (rol) rămasă restantă din contractul din

2002, la care se adaugă penalitățile de întârziere în cuantum de 2.283.706.182

lei (rol) calculate la primul contract și, respectiv, 4.313.511.665 lei (Rol)

calculate la al doilea contract.

Prin sentința civilă nr. 2112/C

din 16 octombrie 2007 Tribunalul Sibiu, secția comercială, de contencios

administrativ, admite în parte acțiunea reclamantei și, obligă pe pârâtă la

plata sumei de 1.664.041.061 lei (rol) reprezentând contravaloare marfă

aferentă contractului din 2002 încheiat între părți și respinge celelalte

cereri formulate împotriva pârâtei, reținând că prin procesul - verbal de

punctaj comun din 20 noiembrie 2003 pârâta a procedat la recunoașterea

prestațiilor restante, dar părțile au convenit – în ceea ce privește

exigibilitatea creanțelor – amânarea executării acestora conform unui termen

suspensiv până la data la care pârâta urma să încaseze debitele restante de la

clienți, astfel că, deși obligația pârâtei debitoare a luat naștere la momentul

încheierii contractelor, executarea acesteia nu se va putea cere decât după

împlinirea termenului convenit, precum și că, reclamanta nefăcând dovada

intrării în contul pârâtei a sumei de 1.062.435.000 lei (rol) aferentă

contractului din 2001, cererea sa cu privire la această sumă este prematur

formulată, iar reconfigurarea datoriilor recunoscute de pârâtă și supuse

termenului suspensiv stabilit prin procesul - verbal evocat înlătură

posibilitatea aplicării penalităților de întârziere, fiind dovedit doar că

pârâta a încasat de la clienți suma de 1.664.041.061 lei (rol) pe care, de

altfel, a și recunoscut-o.

Apelul promovat de

reclamanta apelantă împotriva sentinței primei instanțe este respins prin decizia

nr. 55/A din 25 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială,

care reține, în acest sens, că în mod corect a stabilit prima instanță că, față

de procesul - verbal din 20 noiembrie 2003, un adevărat act adițional la

contractul inițial întrucât schimbă scadența debitelor, debitul în sumă de

312.085,05 lei nu este exigibil, nefiind scadent, deoarece suma nu a fost

încasată de pârâta - intimată de la clientul său, și, deci, nefiind datorate

nici penalități de întârziere cu privire la menționata sumă, iar cu privire la

suma de 166.404,1 lei nu s-a făcut dovada momentului la care aceasta a fost

recuperată de către pârâta - intimată de la clienții săi.

Împotriva deciziei de mai

sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia,

modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii sale pentru suma de

597.755,23 lei din care 166.404,11 lei reprezentând prestații conform

contractului din 2002, sume facturate și neachitate, și 431.351,12 lei

reprezentând penalități de întârziere datorate în conformitate cu menționatul

contract.

În fundamentarea recursului

său recurenta critică, în esență, instanța de apel pentru eronata interpretare

a procesului - verbal de punctaj încheiat de părți la 20 noiembrie 2003, pe

care-l califică greșit ca reprezentând o modificare a clauzelor contractuale,

precum și pentru greșita aplicare a dispozițiilor contractului părților

referitoare la clauza penală care nu au fost modificate prin eventuale acte

adiționale, ca și pentru reținerea neîntemeiat a faptului că nu ar fi fost

dovedit momentul recuperării de către pârâta - intimată, de la clienții săi, a

sumei de 166.404,1 lei în condițiile în care penalitățile solicitate au fost

calculate de recurentă doar de la data încasării sumelor de către pârâtă și

până la data introducerii acțiunii, calcul probat și susținut cu înscrisuri

aflate la dosar, dar ignorat de instanța criticată.

Examinând recursul

reclamantei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că

acesta este fondat.

Se constată, în esență, că

în mod eronat a calificat instanța de apel procesul - verbal de punctaj comun

intervenit între părți la 20 noiembrie 2003 ca reprezentând un act adițional la

contractul încheiat de acestea, deși a reținut corect că prin respectivul

înscris părțile au convenit doar un alt termen de scadență a debitelor, astfel

că dispozițiile contractuale referitoare la clauza penală stabilită de părți [art.

4 lit. d)] au rămas în vigoare, debitoarea intimată datorând penalități, dar de

la data la care a încasat sumele în cauză de la clienții săi așa cum părțile au

decis prin procesul - verbal evocat, situație avută în vedere de recurenta -

reclamantă la calcularea penalităților solicitate, aferente contractului din 2002

dar ignorată de instanța criticată, care a reținut, de asemeni eronat, că

pentru penalitățile corespunzătoare sumei la plata căreia pârâta - intimată a

fost obligată nu s-a făcut dovada momentului recuperării acesteia de la

clienții săi.

Din actele dosarului se

reține că instanța de fond, a cărei soluție a fost păstrată de instanța de

apel, a luat în considerare memoriul depus de reclamantă, recurenta de față,

conform încheierii din 24 aprilie 2007, obligând pe pârâtă, intimata de față,

la plata către reclamantă a sumei de 1.664.041.061 lei (rol) dovedită a fi fost

încasată de către aceasta prin actele ce însoțeau menționatul memoriu și

recunoscută și de pârâtă, așa cum s-a reținut în încheierea din 22 mai 2007,

astfel că în mod eronat a considerat instanța de apel că nu s-a probat de către

reclamantă momentul la care pârâta a încasat suma de 166.404,1 lei spre a putea

fi acordate și penalitățile solicitate de aceasta.

Cum pârâta - intimată a

recunoscut că a încasat de la clienții săi suma de 166.404,1 lei, cum clauza

penală inserată în art. 4 lit. d) din contractul din 2002 nu s-a dovedit a fi

fost modificată de către cocontractanți, cum în cursul judecății pârâta - intimată

nu a contestat calculul penalităților aferente debitului principal recunoscut

ca datorat, se reține că în mod neîntemeiat instanța de apel a confirmat

soluția instanței de fond și nu a obligat pe pârâtă și la plata penalităților

solicitate de reclamantă și calculate, conform contractului, la debitul

principal.

Astfel fiind, constatându-se

că decizia recurată este rezultatul unei interpretări eronate a procesului - verbal

de punctaj comun intervenit între părți și a unei greșite aplicări a art. 4 lit.

d) din contractul încheiat de acestea, cu aplicarea art. 312 alin. (2) și (3) C.

proc. civ. recursul declarat de reclamanta - recurentă urmează a fi admis iar

decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că urmează a fi admis apelul

aceleiași părți împotriva sentinței primei instanțe care urmează a fi schimbată

în parte și, în consecință, pârâta urmează a fi obligată și la plata

penalităților în sumă de 431.351,12 lei, celelalte dispoziții ale sentinței menționate

urmând a fi păstrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC E. SRL Mediaș, prin lichidator judiciar SC R.A. SPRL Sibiu

împotriva deciziei nr. 55 din 25 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

comercială.

Modifică decizia atacată în

sensul că admite apelul, schimbă în parte sentința nr. 2112 din 16 octombrie

2007 a Tribunalului Sibiu și obligă pârâta la plata sumei de 431.351,12 lei cu

titlu de penalități.

Păstrează restul

dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 14 mai 2009.