ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1627/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Sălaj, secția comercială, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC

M.P. SRL Zalău în contradictoriu cu pârâta SC L.C. SRL București în sensul

obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 235.813 lei reprezentând

contravaloarea lucrărilor de construcții efectuate de reclamantă la obiectivul

SC S. SA Zalău plus dobânda legală aferentă calculată de la data pronunțării

hotărârii și până la achitarea efectivă a sumei datorate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut din analiza materialului probator administrat că în baza contractului

de colaborare din 18 septembrie 2006 și a comenzi din 25 octombrie 2006,

reclamanta a efectuat o serie de lucrări de construcții la obiectivul SC S. SA

Zalău lucrări individualizate în procesele-verbale de recepție încheiate pe

parcursul executării lucrărilor a căror valoare totală a fost stabilită la suma

de 954.463,93 lei potrivit raportului de expertiză dispus în cauză.

Având în vedere sumele achitate de către

pârâtă în contul lucrărilor executate, Tribunalul a constatat că pârâta mai

datorează cu titlu de debit neachitat suma de 253.813 lei.

declarat apel, susținând, în esență, că prețurile pentru lucrările efectuate

avute în vedere, au fost impuse unilateral de reclamantă fără o fundamentare

prin documente justificative; sub un alt aspect pârâta a criticat și raportul

de expertiză omologat de prima instanță arătând că există o diferență

semnificativă între lucrurile efectuate, calitatea acestora și prețurile

aplicate.

Prin decizia civilă nr. 154 din 28 octombrie

2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și

fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă constatând că suma

reținută de prima instanță ca rest de plată neachitat a fost stabilită corect

prin luarea în considerare a pretențiilor avute în vedere de expertul desemnat

în cauză, prețuri care au fost ajustate, în conformitate cu indicatorul de

norme de deviz aplicat de expert.

În ce privește critica privind calitatea

lucrărilor instanța de apel a reținut că s-au plătit lucrările pentru care s-au

încheiat procesele verbale de recepție semnate de reprezentanții părților, în

cuprinsul cărora s-a menționat expres că lucrarea corespunde din punct de

vedere al condițiilor impuse în caietul de sarcini, suma stabilită de prima

instanță vizând exclusiv lucrurile efectiv realizate.

decembrie 2009, pârâta SC L.C. SRL a declarat recurs împotriva deciziei

pronunțate de instanța de apel solicitând în baza art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași

instanță.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticile

formulate în dezvoltarea recursului fiind structurate pe următoarele aspecte:

- Cu privire la expertiza efectuată în cauză

recurenta a susținut că se impunea efectuarea unei noi expertize de

specialitate care să explice cu mai multă rigoare modalitatea de calcul a

prețului lucrurilor, ținând cont de costurile materialelor și calitatea

lucrărilor. Potrivit recurentei în cauză expertul desemnat nu a efectuat

analize și încercări asupra materialelor puse în operă, iar obiecțiunile

formulate la expertiză au fost respinse de prima instanță, și instanța de apel,

care, deși a reținut că prețurile au fost ajustate nu a dispus refacerea

raportului de expertiză pentru a verifica modalitatea de stabilire a

prețurilor.

- Sub un al doilea aspect recurenta susține

că hotărârile pronunțate în cauză nu sunt fundamentate în drept, în condițiile

în care intimata-reclamantă nu a invocat ca temei al acțiuni introductive

răspunderea contractuală, iar instanțele nu au clarificat această chestiune, în

considerentele hotărârilor pronunțate.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare la

cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

arătând că pârâta a primit și acceptat facturile transmise pentru plata lucrărilor,

fără obiecțiuni, valoarea lucrărilor la care a fost obligată fiind confirmată

de expertiza tehnică dispusă în cauză.

controlului de legalitate, decizia atacată, în raport de criticile formulate,

constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

invocate, se impune o primă observație esențială, în raport și de cerințele

impuse de dispozițiile art. 3021 C. proc. civ. în sensul indicării și

dezvoltării separate a fiecărui motiv de recurs, exigențe care se circumscriu

actualei reglementări a recursului, cale extraordinară de atac, nedevolutivă și

de reformare, admisibilă pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ

prevăzute în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

În cauză recurenta, indică generic, motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. fără să-și sistematizeze

explicit argumentele aduse fiecărei ipoteze din art. 304 C. proc. civ.

invocate.

Or, instanța de recurs nu se poate substitui

părții sub acest aspect ce ține de modul în care și-a conceput apărarea în

această cale de atac pe care o exercită, deoarece și-ar încălca obligația de

imparțialitate impusă de lege.

Dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

permit instanței de recurs să intervină numai în situația indicării greșite a

motivelor de recurs, dacă dezvoltarea lor face posibilă încadrarea  într-unul

din motivele prevăzute de art. 304, condiție care nu este îndeplinită în cauză

cu privire la motivele întemeiate pe art. 304 pct. 7 și 8 care vizează

nemotivarea hotărârii și interpretarea greșită a actului juridic dedus

judecății.

de expertiză tehnică dispus în cauză, și la nepronunțarea instanței de apel

asupra cererii de completare a raportului nu se subsumează conținutului

motivelor prevăzute de pct. 7 și 8 din art. 304.

Distinct de acestea, obiectivele expertizei

dispuse în fața primei instanțe, au fost stabilite prin încheierea de ședință

din data de 10 octombrie 2008, cu participarea pârâtei recurente la dezbateri,

iar potrivit celor consemnate în încheiere, pârâta, nu a formulat obiecțiune cu

privire la calitatea materialelor și a lucrărilor executate, pentru a putea

solicita, cu temei, refacerea sau completarea raportului de expertiză, aspecte

care sunt reținute și în considerentele deciziei date în apel.

temeiului legal al obligării sale la plata diferenței de preț, se vădește

nefondată.

Prin motivele de apel pârâta nu a pus în

discuție, izvorul obligațiilor reciproce asumate de părți prin contractul de

colaborare din 18 septembrie 2006, având ca obiect executarea unor lucrări de

construcții montaj de către reclamantă în calitatea de prestator, respectiv

natura contractuală a obligației sale de plată a prețului lucrărilor executate,

criticile sale vizând întinderea obligației de plată. Cu ocazia dezbaterilor în

fond a apelului, pârâta a precizat expres că nu contestă obligația de plată ci

dorește ca prețul lucrurilor executate să fie corect stabilit.

Instanța de apel, în considerentele hotărârii

a răspuns punctual acestei critici constatând că prețurile lucrurilor stabilite

prin raportul de expertiză au avut în vedere procesele verbale de recepție

semnate de reprezentanții ambelor părți.

În alte cuvinte instanța de apel a examinat

apelul în raport de criticile formulate care nu au vizat temeiul contractual al

răspunderii apelantei, context în care recurenta-pârâtă nu poate, omisso medio

să invoce această critică pentru prima oară în fața instanței de recurs sau să

susțină că această chestiune nu a fost examinată și motivată de instanța de

apel, în condițiile în care nu a contestat natura contractuală a raporturilor

comerciale stabilite de părți.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate Înalta

Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs

ca nefondat constatând că argumentele recurentei nu relevă niciun aspect de

nelegalitate de natură să conducă la reformarea hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta SC L.C. SRL București împotriva deciziei civile nr. 154 din 28 octombrie

2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai

2010.