ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1627/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința civilă nr. 1493 din data de 19 iunie 2009 Tribunalul Sălaj, secția comercială, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC M.P. SRL Zalău în contradictoriu cu pârâta SC L.C. SRL București în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 235.813 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții efectuate de reclamantă la obiectivul SC S. SA Zalău plus dobânda legală aferentă calculată de la data pronunțării hotărârii și până la achitarea efectivă a sumei datorate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza materialului probator administrat că în baza contractului de colaborare din 18 septembrie 2006 și a comenzi din 25 octombrie 2006, reclamanta a efectuat o serie de lucrări de construcții la obiectivul SC S. SA Zalău lucrări individualizate în procesele-verbale de recepție încheiate pe parcursul executării lucrărilor a căror valoare totală a fost stabilită la suma de 954.463,93 lei potrivit raportului de expertiză dispus în cauză. Având în vedere sumele achitate de către pârâtă în contul lucrărilor executate, Tribunalul a constatat că pârâta mai datorează cu titlu de debit neachitat suma de 253.813 lei.

2. Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel, susținând, în esență, că prețurile pentru lucrările efectuate avute în vedere, au fost impuse unilateral de reclamantă fără o fundamentare prin documente justificative; sub un alt aspect pârâta a criticat și raportul de expertiză omologat de prima instanță arătând că există o diferență semnificativă între lucrurile efectuate, calitatea acestora și prețurile aplicate. Prin decizia civilă nr. 154 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă constatând că suma reținută de prima instanță ca rest de plată neachitat a fost stabilită corect prin luarea în considerare a pretențiilor avute în vedere de expertul desemnat în cauză, prețuri care au fost ajustate, în conformitate cu indicatorul de norme de deviz aplicat de expert.

În ce privește critica privind calitatea lucrărilor instanța de apel a reținut că s-au plătit lucrările pentru care s-au încheiat procesele verbale de recepție semnate de reprezentanții părților, în cuprinsul cărora s-a menționat expres că lucrarea corespunde din punct de vedere al condițiilor impuse în caietul de sarcini, suma stabilită de prima instanță vizând exclusiv lucrurile efectiv realizate. 3. Prin cererea înregistrată la data de 21 decembrie 2009, pârâta SC L.C. SRL a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel solicitând în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță. Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., criticile formulate în dezvoltarea recursului fiind structurate pe următoarele aspecte: - Cu privire la expertiza efectuată în cauză recurenta a susținut că se impunea efectuarea unei noi expertize de specialitate care să explice cu mai multă rigoare modalitatea de calcul a prețului lucrurilor, ținând cont de costurile materialelor și calitatea lucrărilor. Potrivit recurentei în cauză expertul desemnat nu a efectuat analize și încercări asupra materialelor puse în operă, iar obiecțiunile formulate la expertiză au fost respinse de prima instanță, și instanța de apel, care, deși a reținut că prețurile au fost ajustate nu a dispus refacerea raportului de expertiză pentru a verifica modalitatea de stabilire a prețurilor.

- Sub un al doilea aspect recurenta susține că hotărârile pronunțate în cauză nu sunt fundamentate în drept, în condițiile în care intimata-reclamantă nu a invocat ca temei al acțiuni introductive răspunderea contractuală, iar instanțele nu au clarificat această chestiune, în considerentele hotărârilor pronunțate. Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că pârâta a primit și acceptat facturile transmise pentru plata lucrărilor, fără obiecțiuni, valoarea lucrărilor la care a fost obligată fiind confirmată de expertiza tehnică dispusă în cauză.

4. Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate, decizia atacată, în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Cu privire la motivele de nelegalitate invocate, se impune o primă observație esențială, în raport și de cerințele impuse de dispozițiile art. 3021 C. proc. civ. în sensul indicării și dezvoltării separate a fiecărui motiv de recurs, exigențe care se circumscriu actualei reglementări a recursului, cale extraordinară de atac, nedevolutivă și de reformare, admisibilă pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. În cauză recurenta, indică generic, motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. fără să-și sistematizeze explicit argumentele aduse fiecărei ipoteze din art. 304 C. proc. civ. invocate. Or, instanța de recurs nu se poate substitui părții sub acest aspect ce ține de modul în care și-a conceput apărarea în această cale de atac pe care o exercită, deoarece și-ar încălca obligația de imparțialitate impusă de lege. Dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. permit instanței de recurs să intervină numai în situația indicării greșite a motivelor de recurs, dacă dezvoltarea lor face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304, condiție care nu este îndeplinită în cauză cu privire la motivele întemeiate pe art. 304 pct. 7 și 8 care vizează nemotivarea hotărârii și interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății.

2. Criticile recurentei cu privire la raportul de expertiză tehnică dispus în cauză, și la nepronunțarea instanței de apel asupra cererii de completare a raportului nu se subsumează conținutului motivelor prevăzute de pct. 7 și 8 din art. 304. Distinct de acestea, obiectivele expertizei dispuse în fața primei instanțe, au fost stabilite prin încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2008, cu participarea pârâtei recurente la dezbateri, iar potrivit celor consemnate în încheiere, pârâta, nu a formulat obiecțiune cu privire la calitatea materialelor și a lucrărilor executate, pentru a putea solicita, cu temei, refacerea sau completarea raportului de expertiză, aspecte care sunt reținute și în considerentele deciziei date în apel.

3. Și critica cu privire la verificarea temeiului legal al obligării sale la plata diferenței de preț, se vădește nefondată. Prin motivele de apel pârâta nu a pus în discuție, izvorul obligațiilor reciproce asumate de părți prin contractul de colaborare din 18 septembrie 2006, având ca obiect executarea unor lucrări de construcții montaj de către reclamantă în calitatea de prestator, respectiv natura contractuală a obligației sale de plată a prețului lucrărilor executate, criticile sale vizând întinderea obligației de plată. Cu ocazia dezbaterilor în fond a apelului, pârâta a precizat expres că nu contestă obligația de plată ci dorește ca prețul lucrurilor executate să fie corect stabilit. Instanța de apel, în considerentele hotărârii a răspuns punctual acestei critici constatând că prețurile lucrurilor stabilite prin raportul de expertiză au avut în vedere procesele verbale de recepție semnate de reprezentanții ambelor părți.

În alte cuvinte instanța de apel a examinat apelul în raport de criticile formulate care nu au vizat temeiul contractual al răspunderii apelantei, context în care recurenta-pârâtă nu poate, omisso medio să invoce această critică pentru prima oară în fața instanței de recurs sau să susțină că această chestiune nu a fost examinată și motivată de instanța de apel, în condițiile în care nu a contestat natura contractuală a raporturilor comerciale stabilite de părți. Pentru rațiunile mai sus înfățișate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat constatând că argumentele recurentei nu relevă niciun aspect de nelegalitate de natură să conducă la reformarea hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC L.C. SRL București împotriva deciziei civile nr. 154 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2010.