ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 628/2010

Asupra recursului de față, Din actele dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la C.C.I. - C.A.C. - Maramureș, reclamantele SC C. SA și

SC F.C. SRL

au solicitat tribunalului arbitral ca, în contradictoriu cu pârâta SC C.C. SRL, să pronunțe o sentință prin care să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 738.233,15 lei, compusă din: 246.263,57 lei, reprezentând debit, 403.379,73 lei, penalități de întârziere, 79.201,40 lei, dobânzi legale la nivelul ratei scontului B.N.R., 9.388,44 lei, reprezentând taxa de timbru, arătând, în esență, că, prin contractul de antrepriză din 6 august 2001, pârâta a achitat doar parțial contravaloarea lucrărilor. C.C.I. - C.A.C. - Maramureș, prin hotărârea arbitrală nr. 3 din 11 septembrie 2006, a admis, în parte, acțiunea promovată de reclamantele SC C. SA și SC F.C. SRL și, în consecință, a obligat pârâta SC C.C.

SRL să plătească reclamantelor suma de 51.523,70 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate în baza contractului de subantrepriză din 2001 și penalități de întârziere calculate până la 10 august 2006, precum și pentru viitor până la completa acoperire a debitului; a respins excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de pârâtă și a obligat pârâta să plătească reclamantelor cheltuielile de judecată în cuantum de 1.719,30 lei. Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Cluj, prin sentința nr. 522 din 27 noiembrie 2006, în temeiul dispozițiilor art. 364 alin. (1) lit. c) și i) C. proc. civ. a admis acțiunea în anularea hotărârii arbitrale din 11 septembrie 2006, iar, în temeiul dispozițiilor art. 366 alin. (1) teza a II-a din același cod, a rămas învestită cu soluționarea cauzei în fond.

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Cluj, prin sentința nr. 187 din 23 aprilie 2009, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantele SC C. SA și

SC F.C. SRL

, împotriva pârâtei SC C.C. SRL. pe care a obligat-o să achite reclamantelor SC C. SA și

SC F.C. SRL

suma de 216.452 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate în baza convenției din 2001 și suma de 216.452 lei, reprezentând penalități de întârziere și a respins petitul privind obligarea la plata dobânzii, cu cheltuieli de judecată în sumă de 27.084,87 lei, reținând, în esență, că determinarea obligațiilor pe care părțile și le-au asumat nu poate fi realizată decât prin raportare la convenția încheiată și, de asemenea, la interpretarea acesteia. Împotriva sentinței Curții de Apel Cluj nr. 187 din 23 aprilie 2009 a declarat recurs pârâta SC C.C. SRL., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., arătând, în esență, că sentința este dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv, a art. 969 C. civ.

raportat la contractul executat de părți până în anul 2002, nesocotind obligativitatea clauzelor sale, deopotrivă, cu încălcarea art. 1169 C. civ. și art. 129 C. proc. civ., prin admiterea acțiunii, pe baza expertizei contabile efectuate în cauză, căreia, greșit, i-a dat eficiență și, de asemenea, cu interpretarea eronată de către instanță a art. 19 din contractul de subantrepriză, potrivit căruia, părțile își datorează reciproc penalități de 0,2% pe zi lucrătoare de întârziere, ce au valoare mai mare decât valoarea debitului, solicitând admiterea recursului, modificarea, în tot, a hotărârii atacate și, pe fond, respingerea acțiunii introduse de reclamante. Recursul este nefondat.

Examinând decizia atacată din perspectiva criticilor sus-arătate, este de subliniat că, potrivit dispozițiilor legale invocate, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, astfel că, în temeiul acestui principiu, instanța nu poate să dea un alt înțeles clauzelor clare și precise cuprinse în actul juridic în legătură cu care este sesizată, ceea ce se constată a fi fost avut în vedere de către instanța de apel, atunci când a concluzionat, în sensul că, determinarea obligațiilor pe care părțile și le-au asumat nu poate fi realizată decât prin raportare la convenția încheiată și, de asemenea, la interpretarea acesteia. Așadar, criticile ce vizează greșita aplicare a art. 969 C. civ.

in raport cu art. 19 din contractul de subantrepriză nu pot fi primite, întrucât, clauza penala, cuprinsă în menționatul articol, se prezumă a fi fost stabilită de părți la momentul încheierii contractului, astfel că, obligația de plata a penalităților de întârziere, astfel cum au fost convenite de părți, incumba în sarcina recurentei-pârâte. De asemenea, nici susținerile recurentei-pârâte, potrivit cărora, instanța a admis acțiunea, cu încălcarea art. 1169 C. civ. și art. 129 C. proc. civ., pe baza expertizei contabile efectuate în cauză, dându-i acesteia, in mod greșit, eficiență, nu pot conduce la admiterea recursului, întrucât, și din acest punct de vedere soluția dată răspunde, în egală măsură, și cerințelor art. 1169 C. civ.

și art. 129 alin. (1) teza ultimă C. proc. civ. potrivit cărora pârâta avea, la rândul său, îndatorirea de a face, în mod concludent, dovada apărărilor, prin mijloace de probă, susceptibile să infirme concluziile expertizei menționate . În consecință, față de cele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat în cauză, ca nefondat, iar, cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de către partea potrivnică, în aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) din același cod, urmează a o admite, prin micșorarea cuantumului onorariului de avocat, în raport cu obiectul cauzei și munca îndeplinită de acesta. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.C. SRL Negrești - Oaș, împotriva sentinței Curții de Apel Cluj nr. 187 din 23 aprilie 2009 , ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimatelor - reclamante SC C. SA și

SC F.C. SRL

suma de 7.118 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.