ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 628/2010

Asupra recursului de

față,

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la C.C.I. - C.A.C. - Maramureș, reclamantele SC C. SA și

SC F.C. SRL

au solicitat

tribunalului arbitral ca, în contradictoriu cu pârâta SC C.C. SRL, să pronunțe

o sentință prin care să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 738.233,15

lei, compusă din: 246.263,57 lei, reprezentând debit, 403.379,73 lei,

penalități de întârziere, 79.201,40 lei, dobânzi legale la nivelul ratei

scontului B.N.R., 9.388,44 lei, reprezentând taxa de timbru, arătând, în

esență, că, prin contractul de antrepriză din 6 august 2001, pârâta a achitat

doar parțial contravaloarea lucrărilor.

C.C.I. - C.A.C. - Maramureș, prin hotărârea

arbitrală nr. 3 din 11 septembrie 2006, a admis, în parte, acțiunea promovată

de reclamantele

SC

C. SA și

SC

F.C. SRL

și, în consecință, a obligat pârâta SC C.C. SRL să plătească reclamantelor suma

de 51.523,70 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate în baza

contractului de subantrepriză din 2001 și penalități de întârziere calculate

până la 10 august 2006, precum și pentru viitor până la completa acoperire a

debitului; a respins excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de

pârâtă și a obligat pârâta să plătească reclamantelor cheltuielile de judecată

în cuantum de 1.719,30 lei.

Secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a Curții de Apel Cluj, prin sentința nr. 522 din 27

noiembrie 2006,

în

temeiul dispozițiilor art. 364 alin. (1) lit. c) și i) C. proc. civ.

a admis acțiunea în

anularea

hotărârii

arbitrale din 11 septembrie 2006, iar, în temeiul dispozițiilor art. 366 alin.

(1) teza a II-a din același cod, a rămas învestită cu soluționarea cauzei în

fond.

Secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a Curții de Apel Cluj, prin sentința nr. 187 din 23

aprilie 2009, a admis, în parte, acțiunea formulată de

reclamantele

SC C. SA și

SC F.C. SRL

, împotriva pârâtei SC

C.C. SRL. pe care a obligat-o să achite

reclamantelor

SC C. SA și

SC F.C. SRL

suma de 216.452 lei,

reprezentând contravaloarea lucrărilor executate în baza convenției din 2001 și

suma de 216.452 lei, reprezentând penalități de întârziere și a respins petitul

privind obligarea la plata dobânzii,

cu cheltuieli de judecată în sumă de

27.084,87 lei, reținând, în esență, că determinarea obligațiilor pe care

părțile și le-au asumat nu poate fi realizată decât prin raportare la convenția

încheiată și, de asemenea, la interpretarea acesteia.

Împotriva sentinței Curții de Apel Cluj nr. 187

din 23 aprilie 2009 a declarat recurs

pârâta SC C.C. SRL., invocând motivul de

nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., arătând, în esență,

că

sentința

este dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv, a art. 969 C. civ. raportat

la contractul executat de părți până în anul 2002, nesocotind obligativitatea

clauzelor sale, deopotrivă, cu încălcarea art. 1169 C. civ. și art. 129 C.

proc. civ., prin admiterea acțiunii, pe baza expertizei contabile efectuate în

cauză, căreia, greșit, i-a dat eficiență și, de asemenea, cu interpretarea

eronată de către instanță a art. 19 din contractul de subantrepriză, potrivit

căruia, părțile își datorează reciproc penalități de 0,2% pe zi lucrătoare de

întârziere, ce au valoare mai mare decât valoarea debitului,

solicitând admiterea

recursului, modificarea, în tot, a hotărârii atacate și, pe fond, respingerea

acțiunii introduse de reclamante.

Recursul este nefondat.

Examinând decizia atacată din perspectiva

criticilor sus-arătate, este de subliniat că, potrivit dispozițiilor legale

invocate, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile

contractante, astfel că, în temeiul acestui principiu, instanța nu poate să dea

un alt înțeles clauzelor clare și precise cuprinse în actul juridic în legătură

cu care este sesizată, ceea ce se constată a fi fost avut în vedere de către

instanța de apel, atunci când a concluzionat, în sensul că, determinarea

obligațiilor pe care părțile și le-au asumat nu poate fi realizată decât prin

raportare la convenția încheiată și, de asemenea, la interpretarea acesteia.

Așadar, criticile ce

vizează greșita aplicare a art. 969 C. civ. in raport cu art. 19 din contractul

de subantrepriză nu pot fi primite, întrucât, clauza penala, cuprinsă în

menționatul articol, se prezumă a fi fost stabilită de părți la momentul

încheierii contractului, astfel că, obligația de plata a penalităților de

întârziere, astfel cum au fost convenite de părți, incumba în sarcina

recurentei-pârâte. De asemenea, nici susținerile recurentei-pârâte, potrivit

cărora, instanța a admis acțiunea, cu încălcarea art. 1169 C. civ. și art.

129 C. proc. civ., pe baza expertizei contabile efectuate în cauză, dându-i

acesteia, in mod greșit, eficiență, nu pot conduce la admiterea recursului,

întrucât,

și din acest

punct de vedere soluția dată răspunde, în egală măsură, și cerințelor art. 1169

C. civ. și art. 129 alin. (1) teza ultimă C. proc. civ. potrivit cărora pârâta

avea, la rândul său, îndatorirea de a face, în mod concludent, dovada

apărărilor, prin mijloace de probă, susceptibile să infirme concluziile

expertizei menționate

.

În consecință, față de cele de mai sus,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă

recursul declarat în cauză, ca nefondat, iar, cu privire la cererea de acordare

a cheltuielilor de judecată, formulată de către partea potrivnică, în aplicarea

dispozițiilor art. 274 alin. (3) din același cod, urmează a o admite, prin

micșorarea cuantumului onorariului de avocat, în raport cu obiectul cauzei și

munca îndeplinită de acesta.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

pârâta SC C.C. SRL Negrești - Oaș, împotriva sentinței Curții de Apel Cluj nr. 187

din 23 aprilie 2009

,

ca nefondat.

Obligă recurenta să

plătească intimatelor - reclamante

SC C. SA și

SC F.C. SRL

suma de 7.118 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

17

februarie 2010.