ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2601/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Urmare a controlului efectuat de

Direcția de Control Financiar Ulterior Constanța asupra modului de reevaluare a

imobilizărilor corporale aflate în patrimoniul sucursalei CEC Constanța, la

data de 31 decembrie 2000 s-a constatat că la reevaluarea clădirilor și terenurilor

nu au fost respectate Normele aprobate prin H.G. nr. 403/2000, astfel că prin

decizia nr. 4 din 11 martie 2002, directorul sus-menționatei direcții a dispus

o serie de măsuri pentru înlăturarea abaterilor.

Reclamanta a contestat temeinicia

constatărilor și a măsurilor din decizia nr. 4/2002, arătând că valoarea

contabilă a imobilelor până la data reevaluării reprezintă costul istoric și nu

constituie uzură.

Curtea de Conturi a României –

Colegiul Jurisdicțional Constanța, prin sentința nr. 16 din 11 iunie 2002, a

respins ca nefondată întâmpinarea formulată de Casa de Economii și

Consemnațiuni – CEC- SA, reținând că aceasta nu conține elemente care să ducă

la anularea deciziei nr. 4/2002.

Împotriva sentinței nr. 16 din 11

iunie 2002 a Colegiului Jurisdicțional Constanța a formulat recurs

jurisdicțional Casa de Economii și Consemnațiuni - CEC SA.

Recurenta a susținut că în acțiunea

de reevaluare a imobilizărilor au fost respectate H.G. nr. 403/2000 și Normele

de aplicare a H.G. nr. 403/2000, Circulara nr. 6/2001 emisă de Președintele

CEC, astfel încât corelațiile Anexei 1 au fost corecte. Mai mult, acestea au

fost analizate și avizate în Comisia de Reevaluare, constituită la nivel

central prin Ordinul nr. 44/2001 al Președintelui CEC, iar diferențele din reevaluare

au fost aprobate de Ministerul Finanțelor Publice prin adresa nr. 5841/2001,

comunicată sucursalei Constanța prin Circulara nr. 49/2001.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 9 din 16 ianuarie 2003, a respins recursul jurisdicțional

declarat de Casa de Economii și Consemnațiuni – CEC SA, reținând că refacerea

documentației de reevaluare decisă de Direcția de Control Financiar Ulterior al

Camerei de Conturi Constanța este justificată, sentința nr. 16/2002 pronunțată

de Colegiul Jurisdicțional Constanța fiind temeinică și legală.

Nemulțumită și de această soluție,

Casa de Economii și Consemnațiuni – CEC SA a declarat recursul de față.

Recurenta a susținut că:

abrogarea unor dispoziții legale, modificarea și completarea unor metodologii

contabile și fiscale, art. 1 lit. c) specificând că „pe data de 1 ianuarie 2003

se abrogă Anexa nr. 2 la normele aprobate prin H.G. nr. 403/2000 privind

reevaluarea imobilizărilor corporale”.

Acest act normativ nu a fost avut în

vedere de instanța de recurs la data pronunțării deciziei recurate, act care

face inaplicabilă măsura dispusă de către controlorii Curții de Conturi, prin

decizia nr. 4/2002.

2.Toate sucursalele CEC au efectuat

reevaluarea, luând în considerare reglementările transmise de Centrala CEC și

la nici o altă sucursală CEC controlorii financiari ai Curții de Conturi a

României nu au constatat deficiențe pe această linie.

3 .Rezultatul reevaluării a fost

analizat de către Comisia Centrală numită prin Ordinul Președintelui Casei de

Economii și Consemnațiuni - CEC SA nr. 44 din 2 februarie 2001 și nu s-au

consemnat diferențe între valorile propuse de sucursala CEC Constanța și

verificările efectuate la nivelul Centralei CEC.

Costinești s-a susținut că evaluarea acestuia s-a efectuat prin metode

patrimoniale și metode financiare.

Recursul este nefondat.

În fapt, ca urmare a controlului

Direcției de Control Financiar Ulterior Constanța asupra modului de reevaluare

a imobilizărilor corporale aflate la 31 decembrie 2000 în patrimoniul

sucursalei CEC Constanța, s-a reținut că la reevaluarea clădirilor și

terenurilor nu au fost respectate Normele aprobate prin H.G. nr. 403/2000,

emițându-se în acest sens de către directorul Direcției de Control Financiar

Ulterior al Camerei de Conturi Constanța, decizia nr. 4 din 11 martie 2000,

prin care s-au dispus măsuri pentru înlăturarea abaterilor.

Prin întâmpinarea introdusă la data

de 20 martie 2002 de către sucursala CEC Constanța, potrivit art. 95 alin. (2)

din Legea nr. 94/1992, republicată, s-a susținut că reevaluarea imobilizărilor

corporale cuprinse în actul de control a fost efectuată cu respectarea întocmai

a H.G. nr. 403/2000 și a Normelor de aplicare, solicitându-se anularea deciziei

nr. 4 din 11 martie 2002.

Constatarea organelor de control a

vizat faptul că diferențele provenite din reevaluare și valorile actualizate

ale imobilizărilor corporale nu au fost corelate în mod corect cu utilitatea și

valoarea lor de piață, conducând la înregistrarea clădirilor în evidența

contabilă, la o valoare mai mică decât valoarea lor de piață.

Potrivit art. 1 alin. (2) din

Normele anexă la H.G. nr. 403/2000, coroborate cu prevederile art. 3 „Comisiile

de inventariere vor analiza diferențele rezultate din reevaluare și valorile

actualizate ale mijloacelor fixe reevaluate, în corelație cu utilitatea

bunurilor respective și cu valoarea de piață, iar în cazurile în care se vor

constata supraevaluări sau subevaluări ale valorii acestora, ele vor fi eliminate”.

Din analiza acestui text rezultă în mod indubitabil că valoarea patrimonială de

piață din rapoartele de evaluare este obligatorie și nu orientativă.

Referitor la reevaluarea terenului

și a clădirilor din Complexul Turistic Costinești, recursul jurisdicțional nu

face trimiteri critice la cele reținute de instanța de fond, potrivit cărora o

fundamentare suplimentară ar fi în măsură să arate metodele, procedeele și

formulele de calcul utilizate la reevaluarea complexului turistic, astfel că

refacerea documentației de reevaluare decisă de Direcția de Control Financiar

Ulterior a Camerei de Conturi Constanța se impune cu necesitate.

În consecință, se constată că

instanța de fond, aplicând corect dispozițiile legale în materie și făcând o

corectă apreciere a probelor dosarului, a pronunțat o sentință legală și

temeinică, încât motivele de recurs fiind nefondate, urmează a fi respinse ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Economii și Consemnațiuni SA București împotriva deciziei nr. 9 din 16

ianuarie 2003 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 iunie 2003.