ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 241/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1422/COM/2004,

Tribunalul Constanța, Tribunalul Constanța, secția comercială a respins cererea

de revizuire formulată de SC V. SA Constanța, împotriva sentinței civile nr.

1472/ COM din 26 mai 2000 a Tribunalului Constanța ca inadmisibilă și a dispus

restituirea către revizuientă a cauțiunii în valoare de 316.720.000 lei,

consemnată la dispoziția Tribunalului Constanța.

Împotriva acestei sentințe,

revizuienta a formulat apel solicitând anularea hotărârii apelate, soluționarea

în principiu a cererii de revizuire, retractarea hotărârii nr. 1472/ COM din 26

mai 2000, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. 2434/COM/1998 și

respingerea acțiunii formulată de C.N.M. P. SA Constanța împotriva acesteia.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială

a pronunțat decizia civilă nr. 190/ COM din 31 mai 2004, prin care a apreciat

că, în mod corect, cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă,

pentru neîndeplinirea cerințelor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuienta

nefăcând dovada că nu a avut cunoștință de existența înscrisurilor deoarece au

fost reținute de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voința

ei, iar faptul că înregistrările contabile nu s-au efectuat cu respectarea

legii, evidențiindu-se operațiuni ilegale în conturi, nu prezintă relevanță în

cauză atât timp cât înscrisurile au și fost avute în vedere la momentul

judecății, pe baza expertizei contabile efectuată.

Cât privește susținerea că instanța

de fond nu putea să se pronunțe fără atașarea dosarului de fond, s-a reținut

că, instanța de fond a procedat corect în lipsa dosarului dispărut,

pronunțându-se pe baza înscrisurilor depuse și de care părțile s-au folosit în

fața primei instanțe, încât, pentru toate aceste considerente, a respins

apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

revizuienta a formulat recurs întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 304 pct.

5, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Cu referire la motivul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., a arătat că instanțele nu se puteau

pronunța în cererea de revizuire fără a dispune motivarea hotărârii de către

judecătorul fondului și fără atașarea dosarului de fond (dispărut) pentru că,

numai în prezența acestor două condiții îndeplinite se putea examina admisibilitatea

în principiu a cererii de revizuire pe condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C.

proc. civ. și a se stabili dacă actul nou este în sensul legii.

Cu referire la motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., instanțele au interpretat

greșit obligațiile de finanțare ale intimatei și durata contractului de

asociere, care este încă în vigoare, respingându-se prin hotărâre irevocabilă

acțiunea în reziliere, iar pe de altă parte, obligația de finanțare este

asumată și pentru programe viitoare de construcții de blocuri și spații cu altă

destinație.

Cu privire la temeiul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., a invocat în apel ca

probe esențiale, ignorate, conținutul notei de constatare din 11 decembrie

2002, întocmită de M.F. și expertiza extrajudiciară care o explică cifric și

prin care se subliniază date contrare preexistente ascunse expertului contabil

desemnat în cauză constituie plăți ale intimatei către constructor, în scopul

construirii bazei sale analitice și reparării sediului său administrativ și nu

în scopul asocierii.

Actul nou relevă că folosind același

constructor intimata l-a plătit și pentru obiectivele sale și pentru contractul

de asociere încheiat cu revizuienta, plăți nediferențiate clar la sumele totale

la care aceasta a fost obligată prin hotărârea ce se solicită a fi revizuită.

De asemenea, expertul juridic, așa

cum atestă nota de control nu a verificat nici contul analitic unde

imobilizările corporale legate de contractul de asociere sunt greșit reevaluate,

majorate artificial în baza H.G. nr. 938/1998 și H.G. nr. 95/1999.

Totodată, nu se poate stabili ce

reprezintă suma la care revizuienta a fost obligată, expertul contabil

extrajudiciar, pe baza notei de constatare și a evidențelor contabile de la

intimată constatând că intimata nu și-a îndeplinit obligația de finanțare

pentru finalizarea celor 51 de apartamente ce au făcut obiectul asocierii,

încât obligarea recurentei la plata sumei de 1.500.000 dolari S.U.A., este fără

suport contractual.

Cu privire la motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a arătat că fără

motivarea hotărârii pentru a se ști ce reprezintă suma la care a fost obligată

nu se putea examina nici măcar în principiu cererea de revizuire.

În legătură cu condiția cerută de

lege să existe un înscris nou a arătat că nu a cunoscut conținutul notei de

constatare, înscrisul depus de intimată, în acest scop fiind o copie

necertificată și pe care nu l-a primit, decât ca urmare a solicitării acesteia

de la M.F. încât, chiar dacă el este ulterior întrucât, intră în înțelesul dat

de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. deoarece, el constată operațiunile contabile

ilegale din conturile contabile preexistente la intimată.

Și a doua condiție este îndeplinită,

întrucât, înscrisurile la care face trimitere nota de constatare au fost

deținute de partea potrivnică și nu le-a putut procura, conform contractului de

asociere evidența contabilă fiind ținută de intimată.

A treia condiție, a importanței

înscrisurilor a arătat că acestea sunt esențiale pentru judecarea cauzei

întrucât atestă că deși operațiunile contabile legate de asociere trebuiau

evidențiate numai la SC V. SA Constanța, ele s-au ținut nelegal cont greșit, la

intimată, iar sumele au fost reevaluate greșit, obligarea sa la plata sumei de

1.500.000 dolari S.U.A., fiind nelegală.

Recursul este nefondat.

Referitor la primul motiv de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se constată că nu se

motivează care este norma legală de procedură încălcată și față de care

vătămarea să fie prezumată, hotărârea atacată prin revizuirea întemeiată pe art.

322 pct. 5 C. proc. civ. nefiind criticată în raport cu materialul dosarului

existent la data pronunțării acesteia ci pe baza unor împrejurări noi

necunoscute de instanță la data la care a fost soluționată cauza și care au

fost analizate de instanța de revizuire în raport de condițiile de

admisibilitate ale cererii de revizuire așa cum sunt ele expres și limitativ

stabilite chiar de lege.

De altfel așa cum a reținut și

instanța de apel, părțile au depus toate actele din dosarul de fond, care se

confirmă că sunt aceleași cu cele existente în dosarul, între timp, atașat

cauzei încât, motivul de casare nu este fondat.

Referitor la motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ. se constată că,

partea invocă apărări de fond vizând interpretarea convenției și nepronunțarea

asupra probelor ori cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, iar

instanța de apel a analizat legalitatea hotărârii instanței de fond în aceste

limite astfel că, nici aceste motive de recurs nu pot fi primite.

Referitor la motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și legat de încălcarea

dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se constată că, de asemenea, este

nefondat, instanța de apel interpretând și aplicând corespunzător aceste

dispoziții legale.

Trebuie precizat, în prealabil,

analizării condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe art.

322 pct. 5 C. proc. civ. că în raport de actele dosarului cererea a fost

formulată în termen, excepția tardivității cererii ridicată de intimată nefiind

fondată.

În privința elementelor de

admisibilitate a cererii de revizuire, art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se referă

la îndeplinirea de către actul nou a mai multor condiții care sunt cumulative

respectiv, existența înscrisului la momentul judecății, necunoașterea acestuia

de către revizuient și de instanță, împiedicarea părții de a-l prezenta și

înscrisul să fie determinant pentru soluția în litigiu.

În cauză, rezultă, într-adevăr, că

actele contabile la care se referă nota de constatare întocmită de M.F. erau

emise la data pronunțării hotărârii încât, din acest punct de vedere condiția

legală este îndeplinită.

În schimb, așa cum s-a arătat

această condiție nu este suficientă, partea nefăcând dovada împrejurării mai

presus de voința sa care să o fi împiedicat să le procure.

Prin împrejurare mai presus de

voința părții trebuie înțeles, forță majoră, un fapt neobișnuit care a împiedicat-o,

ori, verificând situația de fapt, în mod corect față de rigorile legii,

instanța de apel a apreciat că evidențierea greșită a unor operațiuni dintr-un

cont contabil în altul în documentele contabile ale intimatei nu poate fi

asimilată forței majore.

Veniturile și cheltuielile rezultate

din asocierea în participațiune se contabilizează distinct de unul din asociați

potrivit convenției dar, celălalt, are dreptul la verificarea înregistrărilor.

Prin urmare, simpla împrejurare că

partea a descoperit ulterior aceste înscrisuri, chiar au un caracter

determinant, pe altă cale, nu legitimează calea procedurală a revizuirii și cu

atât mai mult contestarea conținutului expertizei judiciare sub acest aspect.

Față de cele arătate soluția dată de

instanța de apel de confirmare a soluției de respingere a cererii de revizuire,

ca inadmisibilă este legală și motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat.

Așa fiind, în baza art. 312 alin.

(1) și (2) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

revizuienta SC V. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 190 din 31 mai 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 24 ianuarie 2006.