ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2312/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2312/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Constanța reclamantul S.I. în nume propriu și în calitate de
administrator al SC I. SRL în contradictoriu cu pârâtul G.I. a solicitat ca
prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtului la restituirea
documentelor financiar-contabile ale SC I. SRL respectiv evidența
financiar-contabilă aferentă perioadei 1998-2000 și cea aferentă perioadei
2003-2006, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1566/COM
din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a respins ca nefondată
excepția lipsei calității procesuale pasive, s-a admis în parte acțiunea
formulată de reclamanții S.I. și SC I. SRL, contradictoriu cu pârâtul G.I. și a
fost obligat pârâtul la restituirea documentelor financiar contabile ale
societății, respectiv evidențele contabile aferente perioadei 2003-2006.
Pentru a pronunța sentința, instanța
a reținut că pârâtul are calitate procesuală de subiect pasiv în raportul
juridic obligațional, calitate derivată din procura autentificată cu nr. 1219
din 8 mai 2002 potrivit căreia a fost mandatat să administreze în tot
activitatea societății comerciale inclusiv în întocmirea documentației
contabile.
Împotriva sentinței, pârâtul a
declarat apel, arătând că în mod greșit instanța a admis acțiunea și a dispus
restituirea evidenței financiar-contabile aferente perioadei 2003-2006, fără a
se avea în vedere dispozițiile Legii nr. 82/1991, care prevede că întocmirea
evidenței contabile trebuia organizată de o persoană autorizată.
Apelantul a mai arătat că punctul de
lucru deschis la Constanța a fost închis iar la sfârșitul anului 2002
societatea nu a mai avut activitate, astfel că nu s-au mai întocmit acte
contabile.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială,
maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă
nr. 215/COM pronunțată la data de 15 decembrie 2008, a respins ca nefondat apelul pârâtului cu motivarea în esență că potrivit procurii autentice
reclamantul S.I. l-a mandat pe pârât, în numele societății să îndeplinească
orice act de administrare de natură civilă, economică, contabilă, preluare
comenzi clienți, eliberare facturi documente contabile, operațiuni bancare.
Cu petiția înregistrată la data de
25 iulie 2009, pârâtul G.I. a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată de
instanța de apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs invocate
pârâtul a arătat că în mod greșit a fost obligat la restituirea documentelor
financiar-contabile ale SC I. I. SRL, respectiv evidența financiar-contabilă
aferentă perioadei 2003-2006 în situația în care pentru întocmirea acestei
evidențe însuși mandantul a desemnat contabile pentru întocmirea evidenței
financiar contabile.
A mai arătat recurentul, cu privire
la închiderea punctului de lucru al societății, că aceasta a coincis cu întreruperea
activității comerciale și persoana juridică era obligată potrivit legii
contabilității, să depună o declarație de întrerupere a activității sale
comerciale.
Recurentul a solicitat admiterea
recursului, schimbarea hotărârilor pronunțate în sensul respingerii cererii de
chemare în judecată.
Recursul declarat de pârât nu este
fondat și va fi respins pentru următoarele considerente.
Din actele și înscrisurile dosarului
rezultă că potrivit procurii autentice nr. 1219 din 8 mai 2008, recurentul a
fost mandatat ca în numele societății și pentru aceasta să se prezinte în fața
autorităților în orice problemă privind administrarea și desfășurarea
activității societății, să îndeplinească acte de administrare de natură civilă,
economică, financiar-contabilă să preia comenzi de la clienți, să facă
operațiuni bancare în contul și în numele societății, să angajeze personal
încheind contacte de muncă.
Având în vedere mandatul primit de
către recurent prin procura anterior menționată, rezultă obligația acestuia de
a organiza evidența financiar-contabilă a societății, bineînțeles cu
respectarea legii contabilității.
Așadar, criticile formulate de
recurent sunt nefondate în raport de mandatul primit de acesta.
În concluzie, hotărârea atacată este
legală astfel că recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
pârâtul G.I. împotriva deciziei civile nr. 215/COM din 15 decembrie 2008
pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială
de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 7
octombrie 2009.