ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 145/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta L.C. în calitate de reprezentant L.A.M.I.C. la data introducerii acțiunii a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Autoritatea pentru Străini să se dispună anularea actului nr. 37274/2005 emis de Poliția Sectorului 4 și nr. 176557 emisă de pârâtă Autoritatea pentru Străini și ca efect recunoașterea dreptului său privind declararea reală a numelui și prenumelui tatălui fiicei sale. Pârâta Ministerul Administrației și Internelor prin întâmpinare a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ întrucât cele două acte a căror anulare se solicită nu sunt acte administrative.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sesizată prin declinare de competență de la Tribunalul București, respinge acțiunea ca inadmisibilă prin sentința civilă nr. 532 pronunțată la 07 martie 2006. În acest sens prima instanță a reținut că cele două acte atacate în contencios administrativ nu sunt acte administrative, ele neproducând nici un efect juridic, ci cuprind răspunsuri la petițiile formulate de reclamantă, pe baza evidențelor celor două instituții. În termenul legal reclamanta a declarat recurs, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie fiind pronunțată fără participarea procurorului și respingerea cererii pe inadmisibilitate în condițiile în care cele două adrese încalcă dreptul nepatrimonial al fiicei sale privind declararea reală a numelui și prenumelui tatălui său cetățean britanic.

Prin întâmpinare Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, secția 14 Poliție și Autoritatea pentru Străini au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, întrucât cele două acte reprezintă răspunsuri la petițiile formulate de reclamantă ca rezultat al consultării evidențelor celor două instituții, nefiind acte administrative în sensul art. 8 din lege. Recursul este nefondat. Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ se poate adresa Instanței de contencios administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act administrativ ori prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Art. 2 lit. c) din lege definește actul administrativ ca actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritatea publică în vederea executării ori a organizării exercitării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice. În cauză reclamanta a atacat în contencios administrativ două adrese emise de intimate, ca răspuns la solicitarea ce le-a fost adresată privind informațiile despre tatăl fiicei sale cetățean străin, răspunsuri date pe baza evidențelor celor două instituții. Se constată astfel că în mod corect s-a apreciat de prima Instanță că cele două adrese nu sunt acte administrative în sensul art. 8 din lege și pe cale de consecință a admis excepția invocată în cauză.

În cauzele de contencios administrativ potrivit art. 1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004 în forma în vigoare la acea dată, participarea procurorului nu este obligatorie astfel că și sub acest aspect recursul este nefondat. Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauza este nefondat, fiind respins în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.C. reprezentant legal al minorei L.A.M.I.C., împotriva sentinței civile nr. 532 din 7 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2007.