ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 284/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 284/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 43 din 18

februarie 2007 pronunțată în dosar nr. 8725/120/2006 al Tribunalului Dâmbovița,

secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea

formulată de reclamanta R.A.G.C. împotriva pârâtei T.N.A., ca nefondată.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță, în rejudecare, a reținut în esență că solicitarea

reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 227,84 lei cu titlu de preț

și majorări de întârziere reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare

a apei potabile este neîntemeiată, deoarece pârâta are doar calitatea de

sechestru judiciar, iar din declarațiile martorilor audiați în altă cauză a

reieșit că aceasta nu a locuit în imobilul pentru care reclamanta susține că a

prestat aceste servicii. De asemenea, copia buletinului de identitate, atesta

faptul că pârâta are domiciliul la o altă adresă.

În aceste condiții, arată

tribunalul, faptul că reclamanta s-a mulțumit să trimită lunar facturi cu

consumul de apă potabilă în sistem paușal, fără citirea contorului și fără

facturarea serviciului de canalizare și evacuarea apelor menajere, servicii

obligatorii în situația în care imobilul ar fi fost locuit evidențiază

caracterul nefondat al pretențiilor reclamantei.

Apelul declarat de

reclamantă a fost respins prin decizia nr. 145 din 6 iulie 2007 pronunțată în

dosar nr. 8725/120/2006 al Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal.

Instanța de control

judiciar, în argumentarea soluției pronunțate pe lângă considerentele avute în

vedere de tribunal a arătat în plus că este lipsită de relevanță împrejurarea

că între părți există un contract deoarece acest fapt nu dovedește și

executarea obligațiilor asumate în temeiul acelui contract.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta R.A.G.C. Târgoviște criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., derivate din aplicarea

greșită a prevederilor art. 10 din contract.

În dezvoltarea motivelor

recurenta invocă faptul că potrivit articolului anterior menționat, în ipoteza

refuzului de a i se permite accesul în imobil în vederea citirii apometrului,

procedura de urmat este aceea a facturării în luna respectivă a unei cantități

egale cu consumul lunii anterioare, situația din speță.

În consecință, arată

recurenta, în condițiile existenței unui contract, sunt lipsite de relevanță

probele testimoniale extrajudiciare sau nefacturarea serviciilor de canalizare,

mai ales că în zonă nu există rețea de canalizare.

Analizând recursul declarat

prin prisma motivelor invocate, raportat la prevederile art. 969 C. civ. și art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că este fondat pentru considerentele

ce urmează a fi în continuare expuse.

Între părți s-a încheiat

contractul de furnizare a apei potabile și evacuarea apelor menajere nr. 13677

din 16 mai 2003 pentru imobilul situat administrativ Priseaca, pentru care

pârâta avea calitatea de sechestru judiciar numit prin încheierea pronunțată în

dosarul nr. 6390/1993 al Judecătoriei Târgoviște.

Din această perspectivă,

raportat la existența unui contract încheiat între părți coroborat cu faptul că

pârâta în calitate de sechestru judiciar se ocupă conform art. 600 alin. (3) C.

proc. civ., de actele de conservare și administrare ale imobilului, este total

lipsită de relevanță împrejurarea că pârâta are un alt domiciliu iar

declarațiile martorilor audiați în altă cauză au aceeași valoare.

În consecință, pornind de la

aceste premise, pentru clarificarea stării de fapt respectiv a executării sau

nu a contractului se impunea administrarea unor probe inclusiv a unei expertize

de specialitate pentru verificarea susținerilor și apărărilor formulate de

părți.

Așa fiind, constatând că în

speță sunt incidente și prevederile art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

soluția ce se impune este aceea de admitere a recursului reclamantei, casarea

deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta R.A.G.C. Târgoviște împotriva deciziei nr. 145 din 6 iulie 2007 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal

pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2008.