ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 284/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 43 din 18 februarie 2007 pronunțată în dosar nr. 8725/120/2006 al Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta R.A.G.C. împotriva pârâtei T.N.A., ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, în rejudecare, a reținut în esență că solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 227,84 lei cu titlu de preț și majorări de întârziere reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare a apei potabile este neîntemeiată, deoarece pârâta are doar calitatea de sechestru judiciar, iar din declarațiile martorilor audiați în altă cauză a reieșit că aceasta nu a locuit în imobilul pentru care reclamanta susține că a prestat aceste servicii.

De asemenea, copia buletinului de identitate, atesta faptul că pârâta are domiciliul la o altă adresă. În aceste condiții, arată tribunalul, faptul că reclamanta s-a mulțumit să trimită lunar facturi cu consumul de apă potabilă în sistem paușal, fără citirea contorului și fără facturarea serviciului de canalizare și evacuarea apelor menajere, servicii obligatorii în situația în care imobilul ar fi fost locuit evidențiază caracterul nefondat al pretențiilor reclamantei. Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia nr. 145 din 6 iulie 2007 pronunțată în dosar nr. 8725/120/2006 al Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Instanța de control judiciar, în argumentarea soluției pronunțate pe lângă considerentele avute în vedere de tribunal a arătat în plus că este lipsită de relevanță împrejurarea că între părți există un contract deoarece acest fapt nu dovedește și executarea obligațiilor asumate în temeiul acelui contract. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta R.A.G.C. Târgoviște criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., derivate din aplicarea greșită a prevederilor art. 10 din contract. În dezvoltarea motivelor recurenta invocă faptul că potrivit articolului anterior menționat, în ipoteza refuzului de a i se permite accesul în imobil în vederea citirii apometrului, procedura de urmat este aceea a facturării în luna respectivă a unei cantități egale cu consumul lunii anterioare, situația din speță.

În consecință, arată recurenta, în condițiile existenței unui contract, sunt lipsite de relevanță probele testimoniale extrajudiciare sau nefacturarea serviciilor de canalizare, mai ales că în zonă nu există rețea de canalizare. Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, raportat la prevederile art. 969 C. civ. și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că este fondat pentru considerentele ce urmează a fi în continuare expuse. Între părți s-a încheiat contractul de furnizare a apei potabile și evacuarea apelor menajere nr. 13677 din 16 mai 2003 pentru imobilul situat administrativ Priseaca, pentru care pârâta avea calitatea de sechestru judiciar numit prin încheierea pronunțată în dosarul nr. 6390/1993 al Judecătoriei Târgoviște.

Din această perspectivă, raportat la existența unui contract încheiat între părți coroborat cu faptul că pârâta în calitate de sechestru judiciar se ocupă conform art. 600 alin. (3) C. proc. civ., de actele de conservare și administrare ale imobilului, este total lipsită de relevanță împrejurarea că pârâta are un alt domiciliu iar declarațiile martorilor audiați în altă cauză au aceeași valoare. În consecință, pornind de la aceste premise, pentru clarificarea stării de fapt respectiv a executării sau nu a contractului se impunea administrarea unor probe inclusiv a unei expertize de specialitate pentru verificarea susținerilor și apărărilor formulate de părți. Așa fiind, constatând că în speță sunt incidente și prevederile art. 312 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., soluția ce se impune este aceea de admitere a recursului reclamantei, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta R.A.G.C. Târgoviște împotriva deciziei nr. 145 din 6 iulie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.