ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5435/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5435/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta R.A.G.C. Târgoviște, a

chemat în judecată pe pârâta G.M., solicitând obligarea acesteia la plata sumei

de 24.952.491 lei, reprezentând prețul apei potabile, a serviciilor de preluare

a apelor menajere calculate pe perioada 9 ianuarie - 31 aprilie 2004 și majorările

de întârziere, suspendarea contractului și obligarea pârâtei să permită accesul

specialiștilor R.A.G.C., pentru sigilarea surselor de apă și canalizare.

Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr.

1657 din 8 noiembrie 2004, a admis în parte acțiunea, a suspendat executarea

contractului, a obligat pe pârâtă să permită accesul specialiștilor reclamantei

în vederea sigilării sumelor de apă și canal și să plătească suma de

7.117.876,80 lei contravaloarea serviciilor și 7.499.996,65 lei majorări de

întârziere.

Instanța de fond a reținut în esență

că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a serviciilor prestate situație

care îndreptățește pe reclamantă, în considerația dispozițiilor contractuale (art.

4, 5 și 11 din contract), să ceară suspendarea executării, obligarea pârâtei să

permită sigilarea surselor de apă și să perceapă o majorare de 0,2 % pe zi de

întârziere la valoarea facturilor neachitate, așa cum a stabilit-o raportul de

expertiză.

Curtea de Apel Ploiești, soluționând

apelul declarat de reclamantă, prin decizia nr. 64 din 21 februarie 2005, a

respins ca nefondată cererea, reținând că din raportul de expertiză rezultă

datoria pârâtei, iar criticile asupra acestei lucrări sunt nefondate, expertul

răspunzând obiectivelor stabilite de instanță și obiecțiunilor reclamantei.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanțele au

pronunțat hotărâri lipsite de temei legal, fiind pronunțate în baza unui raport

de expertiză eronat în care stabilește consumul de apă la paușal, pentru

perioada septembrie 2001 – noiembrie 2002, fără a avea în vedere coeficienții

de repartiție ai consumului determinați de R.A.G.C.

În mod greșit instanțele au respins

obiecțiunile la raportul de expertiză și efectuarea uneia noi așa încât se

impune casarea hotărârilor și trimiterea cauzei pentru o nouă expertiză care să

ia în considerație toate actele depuse.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune:

Recursul, cale extraordinară de

atac, poate fi exercitat de partea nemulțumită de hotărârea pronunțată în apel,

pentru motivele restrictiv determinate de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., stabilesc modificarea hotărârii când aceasta este lipsită de temei

legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Temeiul legal al hotărârii atacate

l-a constituit art. 969 C. civ., pretențiile cerute fiind rezultate ale

acordului de voință al părților manifestat prin încheierea contractului,

modificat prin actele adiționale. Instanța nu a încălcat și nici nu a aplicat

greșit legea, ci a dat eficiență unei lucrări științifice (raport de expertiză)

contestată de reclamantă și care reprezintă o dovadă administrată supusă

analizei temeiniciei hotărârii și nu legalității acesteia.

Nemulțumirea reclamantei față de

lucrarea întocmită de expert, a fost avută în vedere de instanțele de fond,

completându-se aceasta în raport de obiecțiunile depuse.

Analiza situației de fapt rezultată

din probatoriile administrate reprezenta motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 10 C. proc. civ., abrogat prin Legea nr. 219/2005 și care astfel nu mai

poate forma obiect al criticii hotărârilor atacate, dispozițiile legii noi de

procedură aplicându-se din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în

curs de judecată începute sub legea veche (art. 725 C. proc. civ.).

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat

recursul declarat împotriva deciziei nr. 64 din 21 februarie 2005, pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta R.A.G.C. Târgoviște, împotriva deciziei nr. 64 din 21

februarie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2005.