ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1603/2007

Deliberând asupra recursului de față: Reclamanta R.A.G.C. Târgoviște a chemat în judecată pârâtul N.C. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării contractului nr. 30191/2001, în ce-l privește pe pârât și obligarea acestuia să permită accesul în imobilul proprietatea pârâtului, în vederea sigilării surselor de apă și canalizare, precum și la plata sumelor de 300,01 lei reprezentând prețul apei potabile furnizate și a serviciilor de preluare a apelor menajere pe perioada 25 august 2002 – 25 mai 2005 și 70,78 lei majorări de întârziere calculate pentru perioada 30 august 2002 – 30 aprilie 2005 și a cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr. 550 din 28 martie 2006, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 300,01 reprezentând prețul apei potabile și suma de 70,78 lei majorări de întârziere, pârâtul fiind obligat să permită reclamantei accesul în apartament pentru sigilarea surselor de apă și canalizare. În motivarea hotărârii, tribunalul a reținut că reclamanta și-a executa obligațiile de livrare a apei reci și de prestare a serviciilor de evacuare a apelor menajere asumate prin contractul nr. 30191/2001, consumul de apă și celelalte prestații fiind facturate lunar, pârâtul având obligația de a efectua plata, în termen de 30 de zile. Instanța a mai reținut că pentru perioada în litigiu, iulie 2002 – mai 2005, pârâtul nu a achitat contravaloarea consumului de apă în sumă de 300,01 lei, așa cum rezultă din expertiza contabilă, expertul menționând repartizarea consumului de apă în sistem paușal.

Împotriva sentinței nr. 550/2006 a Tribunalului Dâmbovița, a declarat apel reclamantul N.C., care a considerat că hotărârea este nelegală. Apelantul prin motivele de apel a arătat că în mod greșit a fost obligat la plata sumelor de 300,01 lei și 70,78 lei reprezentând prețul apei potabile și majorări de întârziere pentru perioada 25 iulie 2002 – 25 mai 2005, deoarece contractul de furnizare nr. 30191/2001 nu este încheiat de apelant cu intimata, că a achitat contravaloarea serviciilor, așa cum rezultă și din adresa Asociației de proprietari nr. 72/2006, că sumele calculate sunt exagerate, peste norma de consum apă rece în sistem paușal de 7,86 m.c./persoană, stabilită prin hotărârea consiliului local.

Apelantul a concluzionat că este de acord cu admiterea acțiunii în parte, în sensul de a fi obligat la plata contravalorii serviciilor în limita consumului mediu normat în sistem paușal. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 186 pronunțată la data de 6 septembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât cu motivarea în esență că din adresa nr. 262/72 din 1 martie 2006 dar și din expertiza contabilă, efectuată în cauză rezultă că pârâtul nu a achitat contravaloarea consumului de apă, pe perioada iulie 2002 – mai 2005, consumul fiind calculat pe baza înregistrărilor apometrului până în luna iulie 2004 și pe baza sistemului paușal de 7,86 m.c./persoană/lună pentru perioada august 2003 – mai 2005, datorită faptului că în luna iulie 2003 apometrul pârâtului s-a defectat.

Împotriva deciziei pronunțată în apel, în termen legal a declarat recurs pârâtul. Prin motivele de recurs invocate, pârâtul a arătat că cele două instanțe s-au aflat permanent în eroare apreciind că ar fi încheiat contractul cu reclamanta, ceea ce nu corespunde adevărului, că nu au observat că pretențiile intimatei – reclamantă au fost mai mari decât valoarea efectivă a serviciilor furnizate, întrucât se poate observa că de la un consum mediu de 8-9 m.c. apă stabilit și el în mod aleatoriu prin așa – zisul sistem paușal, se ajunge la un consum de 27,61 m.c. (deci o majorare cu 300 %) fără ca intimata să poată justifica această majorare. Recurentul menționează că majorarea cu 300 % a consumului mediu realizată de R.A.G.C.

Târgoviște s-a făcut cu încălcarea unui act normativ și anume Hotărârea nr. 137 din 15 iulie 1998 a Consiliului Local Târgoviște potrivit căreia norma de consum la apă rece în sistem paușal la blocurile neautorizate se stabilește la 7,86 m.c./persoană. Se mai arată de către recurent că neplata serviciului de furnizare a apei reci pe perioada 25 iulie 2002 – 25 mai 2005 nu se datorează culpei sale ci intimatei care potrivit regulamentului de ordine interioară refuză să accepte plata umor facturi ulterioare în condițiile în care nu este achitată factura contestată. O altă critică formulată de recurent se referă la faptul că instanțele nu au luat în considerare faptul că a achitat în cursul anilor 2002 – 2003 contravaloarea serviciilor de furnizare a apei reci și potabile, la Asociația de Proprietari nr. 262 Târgoviște, dovada în acest sens reprezentând-o chitanțele depuse la dosar și tabelul întocmit de asociație.

Pârâtul și-a motivat în drept recursul în temeiul pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. Recursul declarat de pârât este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente. Analizând decizia recurată în raport de actele și înscrisurile dosarului cât și de motivele de recurs invocate, Înalta Curte o apreciază ca fiind nelegală având în vedere că în mod greșit instanța de apel reține că soluția instanței de fond a avut la bază probe concludente.

În realitate, instanțele nu au stabilit corect situația de fapt și împrejurările de fapt în sensul că deși instanța fondului a dispus efectuarea unei expertize tehnice, expertul tehnic nu a stabilit corect sumele pe care le datorează pârâtul pe perioada 25 iulie 2002 – 25 mai 2005 și implicit sunt incorecte și majorările de întârziere calculate pe perioada 30 iulie 2002 – 30 aprilie 2005. Astfel, din actele și înscrisurile dosarului rezultă că pârâtul pe perioada iulie 2002 până în iulie 2003 când s-a constatat că apometrul s-a blocat, a achitat consumul de apă conform înregistrărilor apometrelor Asociației de Proprietari nr. 262 care de altfel a calculat și încasat apa rece furnizată. De asemeni, cu toate că au rezultat diferențe mari între consumul în sistem paușal stabilit prin H.C.L.

nr. 140/2002 și pierderile în instalațiile comune ale proprietarilor, concluziile expertizei nu stabilesc corect aceste situații. Având în vedere diferențele mari între sumele solicitate și norma stabilită în sistem paușal și că pârâtul a achitat consumul de apă rece la Asociația de Proprietari nr. 262, pe perioada 2002 – 2003 fapt ce nu a luat în calcul de instanțe, hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) (3) C. proc. civ., recursul declarat de pârât va fi admis, vor fi desființate decizia și sentința în cauză și va fi trimisă cauza aceluiași tribunal spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul N.C. împotriva deciziei nr. 186 din 6 septembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Desființează decizia recurată și sentința nr. 550 din 28 martie 2006 a Tribunalului Dâmbovița și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2007.