ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1603/2007

Deliberând asupra recursului

de față:

Reclamanta R.A.G.C.

Târgoviște a chemat în judecată pârâtul N.C. solicitând ca prin sentința ce se

va pronunța să se dispună suspendarea executării contractului nr. 30191/2001,

în ce-l privește pe pârât și obligarea acestuia să permită accesul în imobilul

proprietatea pârâtului, în vederea sigilării surselor de apă și canalizare,

precum și la plata sumelor de 300,01 lei reprezentând prețul apei potabile

furnizate și a serviciilor de preluare a apelor menajere pe perioada 25 august

2002 – 25 mai 2005 și 70,78 lei majorări de întârziere calculate pentru

perioada 30 august 2002 – 30 aprilie 2005 și a cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Dâmbovița, prin

sentința nr. 550 din 28 martie 2006, a admis acțiunea reclamantei și a obligat

pârâtul să plătească reclamantei suma de 300,01 reprezentând prețul apei

potabile și suma de 70,78 lei majorări de întârziere, pârâtul fiind obligat să

permită reclamantei accesul în apartament pentru sigilarea surselor de apă și

canalizare.

În motivarea hotărârii,

tribunalul a reținut că reclamanta și-a executa obligațiile de livrare a apei

reci și de prestare a serviciilor de evacuare a apelor menajere asumate prin

contractul nr. 30191/2001, consumul de apă și celelalte prestații fiind

facturate lunar, pârâtul având obligația de a efectua plata, în termen de 30 de

zile.

Instanța a mai reținut că

pentru perioada în litigiu, iulie 2002 – mai 2005, pârâtul nu a achitat

contravaloarea consumului de apă în sumă de 300,01 lei, așa cum rezultă din

expertiza contabilă, expertul menționând repartizarea consumului de apă în

sistem paușal.

Împotriva sentinței nr. 550/2006

a Tribunalului Dâmbovița, a declarat apel reclamantul N.C., care a considerat

că hotărârea este nelegală.

Apelantul prin motivele de

apel a arătat că în mod greșit a fost obligat la plata sumelor de 300,01 lei și

70,78 lei reprezentând prețul apei potabile și majorări de întârziere pentru

perioada 25 iulie 2002 – 25 mai 2005, deoarece contractul de furnizare nr. 30191/2001

nu este încheiat de apelant cu intimata, că a achitat contravaloarea

serviciilor, așa cum rezultă și din adresa Asociației de proprietari nr. 72/2006,

că sumele calculate sunt exagerate, peste norma de consum apă rece în sistem

paușal de 7,86 m.c./persoană, stabilită prin hotărârea consiliului local.

Apelantul a concluzionat că

este de acord cu admiterea acțiunii în parte, în sensul de a fi obligat la

plata contravalorii serviciilor în limita consumului mediu normat în sistem

paușal.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 186

pronunțată la data de 6 septembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de pârât cu motivarea în esență că din adresa nr. 262/72 din 1 martie

2006 dar și din expertiza contabilă, efectuată în cauză rezultă că pârâtul nu a

achitat contravaloarea consumului de apă, pe perioada iulie 2002 – mai 2005,

consumul fiind calculat pe baza înregistrărilor apometrului până în luna iulie

2004 și pe baza sistemului paușal de 7,86 m.c./persoană/lună pentru perioada

august 2003 – mai 2005, datorită faptului că în luna iulie 2003 apometrul

pârâtului s-a defectat.

Împotriva deciziei

pronunțată în apel, în termen legal a declarat recurs pârâtul.

Prin motivele de recurs

invocate, pârâtul a arătat că cele două instanțe s-au aflat permanent în eroare

apreciind că ar fi încheiat contractul cu reclamanta, ceea ce nu corespunde

adevărului, că nu au observat că pretențiile intimatei – reclamantă au fost mai

mari decât valoarea efectivă a serviciilor furnizate, întrucât se poate observa

că de la un consum mediu de 8-9 m.c. apă stabilit și el în mod aleatoriu prin

așa – zisul sistem paușal, se ajunge la un consum de 27,61 m.c. (deci o

majorare cu 300 %) fără ca intimata să poată justifica această majorare.

Recurentul menționează că

majorarea cu 300 % a consumului mediu realizată de R.A.G.C. Târgoviște s-a

făcut cu încălcarea unui act normativ și anume Hotărârea nr. 137 din 15 iulie

1998 a Consiliului Local Târgoviște potrivit căreia norma de consum la apă rece

în sistem paușal la blocurile neautorizate se stabilește la 7,86 m.c./persoană.

Se mai arată de către

recurent că neplata serviciului de furnizare a apei reci pe perioada 25 iulie

2002 – 25 mai 2005 nu se datorează culpei sale ci intimatei care potrivit

regulamentului de ordine interioară refuză să accepte plata umor facturi

ulterioare în condițiile în care nu este achitată factura contestată.

O altă critică formulată de

recurent se referă la faptul că instanțele nu au luat în considerare faptul că

a achitat în cursul anilor 2002 – 2003 contravaloarea serviciilor de furnizare

a apei reci și potabile, la Asociația de Proprietari nr. 262 Târgoviște, dovada

în acest sens reprezentând-o chitanțele depuse la dosar și tabelul întocmit de

asociație.

Pârâtul și-a motivat în

drept recursul în temeiul pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Recursul declarat de pârât

este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.

Analizând decizia recurată

în raport de actele și înscrisurile dosarului cât și de motivele de recurs

invocate, Înalta Curte o apreciază ca fiind nelegală având în vedere că în mod

greșit instanța de apel reține că soluția instanței de fond a avut la bază

probe concludente.

În realitate, instanțele nu

au stabilit corect situația de fapt și împrejurările de fapt în sensul că deși

instanța fondului a dispus efectuarea unei expertize tehnice, expertul tehnic

nu a stabilit corect sumele pe care le datorează pârâtul pe perioada 25 iulie

2002 – 25 mai 2005 și implicit sunt incorecte și majorările de întârziere

calculate pe perioada 30 iulie 2002 – 30 aprilie 2005.

Astfel, din actele și

înscrisurile dosarului rezultă că pârâtul pe perioada iulie 2002 până în iulie

2003 când s-a constatat că apometrul s-a blocat, a achitat consumul de apă

conform înregistrărilor apometrelor Asociației de Proprietari nr. 262 care de

altfel a calculat și încasat apa rece furnizată.

De asemeni, cu toate că au

rezultat diferențe mari între consumul în sistem paușal stabilit prin H.C.L. nr.

140/2002 și pierderile în instalațiile comune ale proprietarilor, concluziile

expertizei nu stabilesc corect aceste situații. Având în vedere diferențele

mari între sumele solicitate și norma stabilită în sistem paușal și că pârâtul

a achitat consumul de apă rece la Asociația de Proprietari nr. 262, pe perioada

2002 – 2003 fapt ce nu a luat în calcul de instanțe, hotărârile pronunțate în

cauză sunt nelegale.

În consecință, în temeiul art.

312 alin. (1) (3) C. proc. civ., recursul declarat de pârât va fi admis, vor fi

desființate decizia și sentința în cauză și va fi trimisă cauza aceluiași

tribunal spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâtul N.C. împotriva deciziei nr. 186 din 6 septembrie 2006 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Desființează decizia

recurată și sentința nr. 550 din 28 martie 2006 a Tribunalului Dâmbovița și

trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 mai 2007.