ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 157/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. 5179/115/2006, reclamanta N.M. a chemat în judecată Primăria municipiului Caransebeș prin primar, solicitând anularea dispoziției din 30 mai 2006 emisă de primar, obligarea pe pârâtei la stabilirea valorii de circulație a imobilelor a căror restituire a solicitat-o în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, precum și să se stabilească folosul nerealizat cu începere din anul 1953. Prin precizarea de acțiune a fost chemată în judecată și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București. Reclamanta a arătat că, în măsura în care plata într-un termen rezonabil nu este posibilă, optează pentru acordarea unui alt teren intravilan, în echivalent, în aproprierea celui din litigiu și că, sub nici o formă, nu acceptă alte măsuri reparatorii prin titluri de despăgubire.

Prin sentința civilă nr. 381 din 1 martie 2007 a fost respinsă acțiunea, iar prin decizia civilă nr. 445 din 18 octombrie 2007 s-a admis apelul declarat de către reclamantă, s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. În rejudecare, prin sentința civilă nr. 61 din 18 februarie 2008 a fost respinsă acțiunea, iar prin decizia civilă nr. 159 din 23 iunie 2008 a fost admis apelul declarat de către reclamantă, s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin sentința civilă nr. 453 din 02 decembrie 2008, Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă, a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta N.M., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Caransebeș, reprezentată prin primar și Autoritatea Națională pentru Restituirea Propiretății - Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; a obligat unitatea notificată - Primăria municipiului Caransebeș, prin primar, ca în completarea celor stipulate prin art. 1 din decizia din 30 mai 2006 să propună persoanei îndreptățite, N.M., o ofertă de restituire în echivalent corespunzătoare valorii imobilului în cuantum de 160.000 euro și a respi capătul de cerere referitor la plata folosului nerealizat și a dobânzilor legale aferente valorii imobilului pentru perioada cuprinsă între data notificării și până la data plății.

Prin decizia civilă nr. 113 din 14 mai 2009 au fot admise apelurile declarate de către pârâți, a fost schimbată în tot sentința în sensul că a fost respinsă acțiunea. Prin decizia nr. 756 din 9 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admis recursul declarat de către reclamantă, a fost casată decizia și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Prin decizia civilă nr. 358/A din 14 octombrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă a respins, ce neîntemeiate apelurile declarate de pârâții Primarul Municipiului Caransebeș și Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor - București. Împotriva menționatei decizii au declarat și motivat recurs, în termen legal, pârâții Primarul municipiului Caransebeș și Primăria municipiului Caransebeș și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc.

civ.. Prin decizia nr. 3066 din 4 mai 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâtul Primarul municipiului Caransebeș. A respins excepția nulității recursurilor declarate de pârâții Primarul municipiului Caransebeș și Primăria municipiului Caransebeș și de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Au fost admite recursurile declarate de pârâții Primarul Municipiului Caransebeș și Primăria Municipiului Caransebeș și de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva deciziei nr. 358/A din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. S-a modificat în tot decizia recurată în sensul că s-au admis apelurile declarate de pârâtele Primăria municipiului Caransebeș și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 453 din 2 decembrie 2008 a Tribunalului Caraș-Severin, secția civilă.

S-a schimbat în parte sentința în sensul că s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta N.M. împotriva dispoziției din 30 mai 2006 a Primarului municipiului Caransebeș. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut următoarele. În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului declarat de către pârâtul Primarul municipiului Caransebeș, motivată de împrejurarea că primarul nu a declarat apel, astfel încât, nu putea formula direct recurs, Înalta Curte a observat că recurentul a fost citat în nume propriu direct în apel, astfel încât, nefiind parte la judecata cauzei în primă instanță nu putea formula apel.

în consecință recursul nu a fost exercitat omisso medio. În ceea ce privește excepția nulității recursurilor declarate de către pârâții Primarul municipiului Caransebeș și Primăria municipiului Caransebeș și de pârâta Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor, întemeiată pe art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte observă că ambele recursuri sunt motivate iar argumentele aduse în susținerea lor se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4, 5, 7 și 9 C. proc. civ., fiind aduse critici care privesc depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, nemotivarea deciziei recurste și greșita aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, astfel încât și această excepție urmează a fi respinsă.

În ceea ce privește fondul recursurilor Înalta Curte a avut în vedere considerentele ce se regăsesc pe larg în decizia supusă revizuirii, considerente care nu vor mai fi reluate întrucât nu sunt relevante cu privire la soluționarea prezentei revizuiri. Împotriva acestei decizii, la data de 7 iunie 2012, revizuenții C.A.L. și H.S.L. au formulat cerere de revizuire. În motivarea cererii de revizuire s-a arătat, cu privire la motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut cât timp intimatele nu au formulat excepții de procedură sau de fond nici în fața instanței de recurs și nici a celor de fond sau de apel și care să fi fost propuse în condițiile art. 136 și 137 C. proc.

civ., iar simpla susținere a intimatelor referitoare la inadmisibilitatea recursurilor formulată în cadrul întâmpinării pentru termenul din 18 noiembrie 2011 nu echivalează cu excepția de procedură pe care instanța să o rezolve separat și cu prioritate așa cum din greșeală a procedat. Revizuentele au arătat în continuare, referitoare la al doilea motiv de revizuire, întemeiat pe disp. art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., că decizia a cărei revizuire o solicită este contradictorie și potrivnică deciziei civile nr. 756 din 09 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală în Dosarul cu nr. 447/1/2009, precum și deciziei civile nr. 159/A din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara și nr. 445 din 18 octombrie 2007 a a Curții de Apel Timișoara Prin cele trei hotărâri definitive și irevocabile s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat atât calitatea procesuală pasivă a pârâților precum și obligația entității învestite cu soluționarea notificării de a stabili valoarea despăgubirilor, din conținutul Titlului VII al Legii 247/2005, rezultând că evaluarea despăgubirilor de către Comisia Centrală aparține unei proceduri ulterioare emiterii deciziei/dispoziției (a se vedea pagina 3 din decizia nr. 145 din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara în Dosarul cu nr. 5179/115/2006, precum și faptul că aceasta nu a fost recurată, constatările ei rămânând și irevocabile nu numai definitive, pe data expirării termenului de recurs).

Înalta Curte a constatat nefondată cererea de revizuire pentru considerentele expuse mai jos. Este nefondat primul motiv de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. prin care se susține în esență greșita soluționare, separat și cu prioritate, a excepției inadmisibilității recursului declarat de către pârâtul Primarul municipiului Călărași. Acest motiv de revizuire trebuie interpretat în directă legătură cu prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. și vizează nepronunțarea asupra unui capăt de cerere principal, accesoriu sau incidental, sau pronunțarea asupra unor cereri care nu s-au formulat ori acordarea în favoarea reclamantului a mai mult decât s-a cerut. Nu este cazul soluționării unei excepții de procedură care poate fi invocată și din oficiu de către instanță dacă este de ordine publică, așa cum este excepția inadmisibilității.

Pe de altă parte această excepție, așa cum susțin chiar revizuenții a fost invocată chiar de către autoarea lor prin întâmpinare, astfel că în mod legal a fost analizată de către instanța de recurs care s-a pronunțat în mod distinct asupra acesteia în dispozitivul deciziei. Este nefondat și motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., având în vedere că pentru a se invoca acest motiv trebuie îndeplinite următoarele condiții cumulative: să fie vorba de două hotărâri contradictorii; să fie vorba despre două hotărâri pronunțate în același litigiu, în sensul de situație litigioasă, adică să fi existat tripla identitate de elemente, părți, obiect, cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate în procese diferite, nu în același proces cum este situația în cauză; în al doilea proces să nu fi fost invocată puterea de lucru judecat sau chiar dacă a fost ridicată să nu se fî discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hătărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea puterii de lucru judecat.

În speță nu este îndeplinită condiția ca hotărârile pretins contradictorii să fi fost pronunțate în procese diferite, nu în același proces, toate hotărârile invocate (decizia civilă nr. 756 din 09 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 159/A din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara și nr. 445 din 18 octombrie 2007 a a Curții de Apel Timișoara) fiind pronunțate în cicluri procesuale diferite ale aceleiași cauze în care s-a pronunțat și decizia împotriva căreia a fost formulată prezenta cerere de revizuire. În consecință, nefîind îndeplinite condițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 și 7 C. proc. civ., Înalta Curtea va respinge ca nefondată cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenții C.A.L. și H.S.L. împotriva deciziei nr. 3066 din 04 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2013.