ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 157/2013

Asupra cererii de revizuire de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Caraș-Severin sub nr. 5179/115/2006, reclamanta N.M. a chemat în

judecată Primăria municipiului Caransebeș prin primar, solicitând anularea

dispoziției din 30 mai 2006 emisă de primar, obligarea pe pârâtei la stabilirea

valorii de circulație a imobilelor a căror restituire a solicitat-o în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, precum și să se stabilească

folosul nerealizat cu începere din anul 1953.

Prin precizarea de acțiune a fost chemată

în judecată și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București.

Reclamanta a arătat că, în măsura în care

plata într-un termen rezonabil nu este posibilă, optează pentru acordarea unui alt

teren intravilan, în echivalent, în aproprierea celui din litigiu și că, sub nici

o formă, nu acceptă alte măsuri reparatorii prin titluri de despăgubire.

Prin sentința civilă nr. 381 din 1

martie 2007 a fost respinsă acțiunea, iar prin decizia civilă nr. 445 din 18

octombrie 2007 s-a admis apelul declarat de către reclamantă, s-a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

În

rejudecare, prin sentința civilă nr. 61 din 18 februarie 2008

a fost respinsă acțiunea, iar prin decizia civilă nr. 159 din 23 iunie 2008 a fost

admis apelul declarat de către reclamantă, s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

Prin sentința civilă nr. 453 din 02

decembrie 2008, Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă,

a admis, în parte, acțiunea civilă formulată

de reclamanta N.M., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Caransebeș,

reprezentată prin primar și Autoritatea Națională pentru Restituirea Propiretății

- Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; a obligat unitatea

notificată - Primăria municipiului Caransebeș, prin primar, ca în completarea celor

stipulate prin art. 1 din decizia din 30 mai 2006 să propună persoanei îndreptățite,

N.M., o ofertă de restituire în echivalent corespunzătoare valorii imobilului în

cuantum de 160.000 euro și a respi capătul de cerere referitor la plata folosului

nerealizat și a dobânzilor legale aferente valorii imobilului pentru perioada cuprinsă

între data notificării și până la data plății.

Prin decizia civilă nr. 113 din 14 mai

2009 au fot admise apelurile declarate de către pârâți, a fost schimbată în tot

sentința în sensul că a fost respinsă acțiunea.

Prin decizia nr. 756 din 9 februarie 2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admis recursul declarat de către

reclamantă, a fost casată decizia și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe de apel.

Prin decizia civilă nr. 358/A din 14

octombrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă a respins, ce neîntemeiate

apelurile declarate de pârâții Primarul Municipiului Caransebeș și Comisia Centrală

Pentru Stabilirea Despăgubirilor - București.

Împotriva menționatei decizii au declarat

și motivat recurs, în termen legal, pârâții Primarul municipiului Caransebeș și

Primăria municipiului Caransebeș și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 7 și 9

C. proc. civ..

Prin decizia nr. 3066 din 4 mai 2012,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I

civilă, a respins excepția inadmisibilității recursului declarat

de pârâtul Primarul municipiului Caransebeș.

A respins excepția nulității recursurilor

declarate de pârâții Primarul municipiului Caransebeș și Primăria municipiului Caransebeș

și de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Au fost admite recursurile declarate de

pârâții Primarul Municipiului Caransebeș și Primăria Municipiului Caransebeș și

de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva deciziei

nr. 358/A din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

S-a modificat în tot decizia recurată în

sensul că s-au admis apelurile declarate de pârâtele Primăria municipiului Caransebeș

și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 453

din 2 decembrie 2008 a Tribunalului Caraș-Severin, secția civilă.

S-a schimbat în parte sentința în sensul

că s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta N.M. împotriva

dispoziției din 30 mai 2006 a Primarului municipiului Caransebeș.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Înalta Curte a reținut următoarele.

În

ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului declarat

de către pârâtul Primarul municipiului Caransebeș, motivată de împrejurarea că primarul

nu a declarat apel, astfel încât, nu putea formula direct recurs, Înalta Curte a

observat că recurentul a fost citat în nume propriu direct în apel, astfel încât,

nefiind parte la judecata cauzei în primă instanță nu putea formula apel. în consecință

recursul nu a fost exercitat omisso medio.

În

ceea ce privește excepția nulității recursurilor declarate

de către pârâții Primarul municipiului Caransebeș și Primăria municipiului Caransebeș

și de pârâta Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor, întemeiată pe

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte observă că ambele

recursuri sunt motivate iar argumentele aduse în susținerea lor se încadrează în

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4, 5, 7 și 9 C. proc. civ., fiind

aduse critici care privesc depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, nemotivarea

deciziei recurste și greșita aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, astfel încât

și această excepție urmează a fi respinsă.

În

ceea ce privește fondul recursurilor Înalta Curte a avut în

vedere considerentele ce se regăsesc pe larg în decizia supusă revizuirii, considerente

care nu vor mai fi reluate întrucât nu sunt relevante cu privire la soluționarea

prezentei revizuiri.

Împotriva acestei decizii, la data de 7

iunie 2012, revizuenții C.A.L. și H.S.L. au formulat cerere de revizuire.

În

motivarea cererii de revizuire s-a arătat, cu privire la motivul

de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. că instanța

de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut cât timp intimatele

nu au formulat excepții de procedură sau de fond nici în fața instanței de recurs

și nici a celor de fond sau de apel și care să fi fost propuse în condițiile

art. 136 și 137 C. proc. civ., iar simpla susținere a intimatelor referitoare la

inadmisibilitatea recursurilor formulată în cadrul întâmpinării pentru termenul

din 18 noiembrie 2011 nu echivalează cu excepția de procedură pe care instanța să

o rezolve separat și cu prioritate așa cum din greșeală a procedat.

Revizuentele au arătat în continuare, referitoare

la al doilea motiv de revizuire, întemeiat pe disp. art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

că decizia a cărei revizuire o solicită este contradictorie și potrivnică deciziei

civile nr. 756 din 09 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală în Dosarul cu nr. 447/1/2009, precum

și deciziei civile nr. 159/A din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara și

nr. 445 din 18 octombrie 2007 a a Curții de Apel Timișoara

Prin cele trei hotărâri definitive și irevocabile

s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat atât calitatea procesuală pasivă a pârâților

precum și obligația entității învestite cu soluționarea notificării de a stabili

valoarea despăgubirilor, din conținutul Titlului VII al Legii 247/2005, rezultând

că evaluarea despăgubirilor de către Comisia Centrală aparține unei proceduri ulterioare

emiterii deciziei/dispoziției (a se vedea pagina 3 din decizia nr. 145 din 18

octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara în Dosarul cu nr. 5179/115/2006, precum

și faptul că aceasta nu a fost recurată, constatările ei rămânând și irevocabile

nu numai definitive, pe data expirării termenului de recurs).

Înalta Curte a constatat nefondată cererea

de revizuire pentru considerentele expuse mai jos.

Este nefondat primul motiv de revizuire

întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. prin care se susține în

esență greșita soluționare, separat și cu prioritate, a excepției inadmisibilității

recursului declarat de către pârâtul Primarul municipiului Călărași.

Acest motiv de revizuire trebuie interpretat

în directă legătură cu prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. și vizează nepronunțarea

asupra unui capăt de cerere principal, accesoriu sau incidental, sau pronunțarea

asupra unor cereri care nu s-au formulat ori acordarea în favoarea reclamantului

a mai mult decât s-a cerut.

Nu este cazul soluționării unei excepții

de procedură care poate fi invocată și din oficiu de către instanță dacă este de

ordine publică, așa cum este excepția inadmisibilității.

Pe de altă parte această excepție, așa

cum susțin chiar revizuenții a fost invocată chiar de către autoarea lor prin întâmpinare,

astfel că în mod legal a fost analizată de către instanța de recurs care s-a pronunțat

în mod distinct asupra acesteia în dispozitivul deciziei.

Este nefondat și motivul de revizuire întemeiat

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere că pentru a se invoca

acest motiv trebuie îndeplinite următoarele condiții cumulative: să fie vorba de

două hotărâri contradictorii; să fie vorba despre două hotărâri pronunțate în același

litigiu, în sensul de situație litigioasă, adică să fi existat tripla identitate

de elemente, părți, obiect, cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate

în procese diferite, nu în același proces cum este situația în cauză; în al doilea

proces să nu fi fost invocată puterea de lucru judecat sau chiar dacă a fost ridicată

să nu se fî discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hătărâri, care s-a pronunțat

cu încălcarea puterii de lucru judecat.

În

speță nu este îndeplinită condiția ca hotărârile pretins contradictorii

să fi fost pronunțate în procese diferite, nu în același proces, toate hotărârile

invocate (decizia civilă nr. 756 din 09 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă

nr. 159/A din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara și nr. 445 din 18

octombrie 2007 a a Curții de Apel Timișoara) fiind pronunțate în cicluri procesuale

diferite ale aceleiași cauze în care s-a pronunțat și decizia împotriva căreia a

fost formulată prezenta cerere de revizuire.

În

consecință, nefîind îndeplinite condițiile art. 322 alin.

(1) pct. 2 și 7 C. proc. civ., Înalta Curtea va respinge ca nefondată cererea de

revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată cererea de revizuire

formulată de revizuenții C.A.L. și H.S.L. împotriva deciziei nr. 3066 din 04 mai

2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 ianuarie 2013.