ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2548/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 19 octombrie

2006, reclamantul G.J.H., cetățean iranian, a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta A.S. din cadrul M.A.I. (în prezent M.I.R.A.), obligarea pârâtei la

acordarea avizului în vederea obținerii vizei de intrare în România, în

conformitate cu prevederile art. 30 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Ulterior, la data de 27

noiembrie 2006, reclamantul și-a precizat și completat acțiunea, solicitând și

anularea adresei din 6 octombrie 2006 emisă de pârâtă.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că este căsătorit cu numita C.C. din 19 iunie 2006,

potrivit certificatului de căsătorie eliberat de Consulatul României la Istambul, că anterior a mai fost căsătorit cu o cetățeană română, iar în urma interviului

efectuat cu ocazia depunerii cererii pentru obținerea permisului de ședere în

România, lucrătorii A.S. au conchis că această căsătorie ar fi de conveniență

și a primit dispoziție de părăsire a teritoriului României.

A mai susținut că, în cursul

lunii august a depus documentația necesară obținerii vizei de intrare în țară la Ambasada României din Teheran, în scopul căsătoriei cu un cetățean român, dar i-a fost

refuzată, pe motiv că A.S. nu a acordat avizul necesar, astfel cum este

prevăzut în art. 30 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002.

Reclamantul a menționat, de

asemenea că îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, iar căsătoria pe

care a încheiat-o nu este de conveniență.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 449

din 12 februarie 2007, a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de

pârâtă și a respins ca inadmisibilă, acțiunea.

Instanța a reținut că soluția

se impune, întrucât reclamantul nu a parcurs procedura administrativă

prealabilă impusă de dispozițiile art. 7 alin (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sus - menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul G.J.H., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în temeiul art. 304 pct. 8 și

pct. 9 C. proc. civ., casarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii

astfel cum a fost formulată și precizată.

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii, recurentul a susținut că aceasta trebuia respinsă,

având în vedere că, prin intermediul soției sale, cetățean roman, a solicitat

autorității pârâte, printr-un memoriu, acordarea avizului pentru intrarea în

România în baza căsătoriei cu un cetățean român, memoriu la care i s-a răspuns

prin adresa contestată.

A mai arătat recurentul că,

ulterior, soția sa a mai depus o cerere înregistrată din 27 octombrie 2006, la

care nu a mai primit nici un răspuns, fiind incidente prevederile art. 10 alin.

(2) din O.G. nr. 27/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002.

Pe fondul cauzei, recurentul

- reclamant a reiterat susținerile din acțiune, menționând că este îndreptățit

la admiterea cererilor formulate prin acțiune, întrucât este căsătorit cu o

cetățeană română, căsătorie care nu este de conveniență și din care a rezultat

un copil.

Analizând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent,

precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și

temeinică.

În mod corect Instanța de Fond

a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulate de către A.S.

Astfel, Instanța de Fond a

constatat că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare,

în sensul că nu s-a adresat, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului

administrativ, autorității emitente sau celei ierarhic superioare.

Conform prevederilor art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: „Înainte de a se

adresa Instanței de contencios administrativ competente, persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un

act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente,

în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau

în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului

ierarhic superior, dacă acesta există”.

Astfel, cum rezultă din

precizarea acțiunii, recurentul - reclamant a solicitat și anularea adresei din

6 octombrie 2006 emisă de intimata - pârâtă, act administrativ față de care

trebuia îndeplinită procedura prealabilă.

Textul legii este imperativ

în sensul celor de mai sus, îndeplinirea în prealabil și în termen legal a

procedurii administrative fiind o condiție pentru declanșarea procedurii

judiciare.

Având în vedere că

recurentul - reclamant a depus acțiunea la data de 19 octombrie 2006, acesta

trebuia să anexeze dovada îndeplinirii procedurii prealabile anterior datei menționate,

o astfel de dovadă nefiind atașată nici la dosarul de fond nici la cel de

recurs.

Ținând cont de faptul că

parcurgerea acestei proceduri prealabile condiționează însuși exercițiul

dreptului la acțiune în contencios administrativ, în mod temeinic și legal, în

baza actelor dosarului, prima Instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Hotărârea primei Instanțe

fiind legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

În raport cu dezlegarea dată

recursului și modul de soluționare a acțiunii, cu privire la excepția

inadmisibilității, nu se mai impune examinarea criticilor formulate de recurent

pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul G.J.H. împotriva sentinței civile nr. 449 din 12 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2007.