ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7339/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul A.A., cetățean irakian, a solicitat ca instanța să dispună anularea vizei de ieșire și obligarea pârâtului Ministerul de Interne – Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei (ale cărei atribuții cu privire la regimul străinilor în România, combaterea șederii ilegale, precum și cu privire la gestionarea evidenței străinilor cărora li s-a acordat drept de ședere în România, au fost preluate de Autoritatea pentru Străini), la prelungirea vizei simple pentru afaceri. În motivarea acțiunii a susținut că în mod nejustificat pârâtul i-a respins cererea de prelungire a vizei de ședere, invocând dispozițiile art. 18 alin. (2), coroborate cu art. 11 lit. c) din Legea nr. 123/2001, respectiv cuantumul insuficient al mijloacelor de întreținere.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 838 din 5 iunie 2003, a respins ca nefondată, acțiunea, reținând că veniturile societății al cărui asociat este reclamantul, împreună cu alți doi asociați, nu se identifică cu veniturile personale ale acestuia, iar în cadrul firmei reclamantul are o cotă de participare de numai 5%. Împotriva soluției a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că a făcut dovada, cu situațiile financiare depuse la dosar, că deține mijloace materiale în cuantumul prevăzut de lege. Recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează: Din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul A.A.

se află în România din anul 1993, fiind asociat și administrator al SC I.T. SRL, București, înregistrat la Registrul Comerțului, sub nr. J 40/18378 din 13 iulie 1992, având ca obiect de activitate, comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse nealimentare. Reclamantul a solicitat prelungirea vizei de ședere în România, iar la data de 9 ianuarie 2003, cu adresa nr. A – 46167, Ministerul de Interne – Sectorul pentru străini și probleme de migrări, i-a comunicat acordarea vizei de ieșire nr. 1547883, în conformitate cu art. 18 alin. (2), coroborat cu art. 11 lit. c) din Legea nr. 123/2001, considerând că nu are resursele necesare pentru a se întreține.

Or, din situațiile financiare depuse la dosar rezultă că societatea comercială la care reclamantul este asociat de la data înființării, funcționează și desfășoară activități potrivit obiectului înscris în statut, iar la 20 decembrie 2002, aceasta a înregistrat un profit de 202.501.487.90 lei. În această situație, se apreciază că reclamantul îndeplinește cerințele impuse de art. 11 lit. c) din Legea nr. 123/2001 privind regimul străinilor în România, făcând dovada, cu rezultatele financiare ale societății comerciale, că dispune de mijloace de întreținere pe timpul șederii în România. Așa fiind, recursul urmează a fi admis, se va modifica sentința atacată și în fond, se va admite acțiunea; pe cale de consecință, se va dispune anularea vizei de ieșire din țară, emisă la 9 ianuarie 2003 și se va obliga pârâta, să-i prelungească reclamantului, viza de ședere în România, pentru afaceri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.A. împotriva sentinței civile nr. 838 din 5 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și în fond, admite acțiunea formulată de reclamantul A.A. Anulează viza de ieșire nr. 1547883 din 9 ianuarie 2003, emisă de Direcția Generală a Evidență Informatizată a Persoanei, în prezent Autoritatea pentru Străini și obligă pârâta, să-i prelungească reclamantului, viza de ședere în România, pentru afaceri. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2004.