ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7339/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul A.A., cetățean irakian,

a solicitat ca instanța să dispună anularea vizei de ieșire și obligarea

pârâtului Ministerul de Interne – Direcția Generală de Evidență Informatizată a

Persoanei (ale cărei atribuții cu privire la regimul străinilor în România,

combaterea șederii ilegale, precum și cu privire la gestionarea evidenței

străinilor cărora li s-a acordat drept de ședere în România, au fost preluate

de Autoritatea pentru Străini), la prelungirea vizei simple pentru afaceri.

În motivarea acțiunii a susținut că

în mod nejustificat pârâtul i-a respins cererea de prelungire a vizei de

ședere, invocând dispozițiile art. 18 alin. (2), coroborate cu art. 11 lit. c)

din Legea nr. 123/2001, respectiv cuantumul insuficient al mijloacelor de

întreținere.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 838 din 5 iunie 2003, a

respins ca nefondată, acțiunea, reținând că veniturile societății al cărui

asociat este reclamantul, împreună cu alți doi asociați, nu se identifică cu

veniturile personale ale acestuia, iar în cadrul firmei reclamantul are o cotă

de participare de numai 5%.

Împotriva soluției a declarat recurs,

reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că a

făcut dovada, cu situațiile financiare depuse la dosar, că deține mijloace

materiale în cuantumul prevăzut de lege.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce urmează:

Din probele administrate în cauză,

rezultă că reclamantul A.A. se află în România din anul 1993, fiind asociat și

administrator al SC I.T. SRL, București, înregistrat la Registrul Comerțului, sub nr. J 40/18378 din 13 iulie 1992, având ca obiect de activitate,

comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de

produse nealimentare.

Reclamantul a solicitat prelungirea

vizei de ședere în România, iar la data de 9 ianuarie 2003, cu adresa nr. A –

46167, Ministerul de Interne – Sectorul pentru străini și probleme de migrări,

i-a comunicat acordarea vizei de ieșire nr. 1547883, în conformitate cu art. 18

alin. (2), coroborat cu art. 11 lit. c) din Legea nr. 123/2001, considerând că

nu are resursele necesare pentru a se întreține.

Or, din situațiile financiare depuse

la dosar rezultă că societatea comercială la care reclamantul este asociat de

la data înființării, funcționează și desfășoară activități potrivit obiectului

înscris în statut, iar la 20 decembrie 2002, aceasta a înregistrat un profit de

202.501.487.90 lei.

În această situație, se apreciază că

reclamantul îndeplinește cerințele impuse de art. 11 lit. c) din Legea nr. 123/2001

privind regimul străinilor în România, făcând dovada, cu rezultatele financiare

ale societății comerciale, că dispune de mijloace de întreținere pe timpul

șederii în România.

Așa fiind, recursul urmează a fi

admis, se va modifica sentința atacată și în fond, se va admite acțiunea; pe

cale de consecință, se va dispune anularea vizei de ieșire din țară, emisă la 9

ianuarie 2003 și se va obliga pârâta, să-i prelungească reclamantului, viza de

ședere în România, pentru afaceri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.A.

împotriva sentinței civile nr. 838 din 5 iunie 2003 a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și în fond,

admite acțiunea formulată de reclamantul A.A.

Anulează viza de ieșire nr. 1547883

din 9 ianuarie 2003, emisă de Direcția Generală a Evidență Informatizată a

Persoanei, în prezent Autoritatea pentru Străini și obligă pârâta, să-i

prelungească reclamantului, viza de ședere în România, pentru afaceri.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 octombrie 2004.