ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3230/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20

noiembrie 2001, reclamanta Z.K. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul de

Interne - Direcția de Evidență Informatizată a Persoanei, solicitând să fie

anulată viza de ieșire nr. 180/731018/2001 și să fie obligat pârâtul să-i prelungească

valabilitatea vizei de ședere pentru afaceri în România.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a intrat legal în România în anul 1998 în baza unei vize de afaceri,

viză a cărei valabilitate a fost prelungită succesiv până la data de 12 septembrie

2001; reclamanta a mai arătat că, anterior expirării valabilității vizei, la 7

septembrie 2001, s-a adresat pârâtului cu o nouă cerere de prelungire a vizei,

a depus înscrisuri cu privire la veniturile de care dispune în România, dar i

s-a aplicat nelegal viza de ieșire, limitându-i-se dreptul de ședere.

Prin sentința civilă nr. 945 din 16

octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis acțiunea, a anulat viza de ieșire nr. 180/731018/2001 și a obligat pârâtul

să emită un act administrativ, prin care să prelungească dreptul de ședere al

reclamantei în România.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, că reclamanta a dovedit

existența mijloacelor de întreținere conform art. 29 pct. 1 lit. a) din H.G.

nr. 476/2001, fiind astfel îndreptățită să obțină prelungirea valabilității

vizei de afaceri, care a fost nelegal respinsă de pârât.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs pârâtul, solicitând casarea hotărârii în baza

art. 304 pct. 9 și art. C. proc. civ.

Recurentul a susținut că este

eronată concluzia instanței de fond privind dovedirea mijloacelor de

întreținere conform art. 29 pct. 1 lit. a) din H.G. nr. 476/2001, întrucât

intimata a prezentat un extras de cont, ulterior datei la care s-a aplicat viza

de ieșire și care nu poate fi coroborat cu alte elemente, din care să rezulte

proveniența licită a sumelor consemnate. De asemenea, recurentul a arătat că,

firma la care intimata este asociată a obținut în ultimii ani rezultate

financiare derizorii, asigurându-i intimatei un venit lunar de 1.600.000 lei,

sumă mult sub cuantumul cerut de lege în cadrul categoriei de viză deținută.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond a interpretat și

aplicat corect dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. a) din Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 123/2001, aprobate prin H.G. nr. 476/2001, constatând că,

intimata a dovedit existența mijloacelor de întreținere în cuantum de 500

dolari SUA lunar, pentru viza de afaceri solicitată.

Concluzia instanței de fond s-a

întemeiat atât pe dovezile privind veniturile obținute din activitatea

societății comerciale la care intimata este asociată, dar și pe extrasul de

cont eliberat de E.B. S.A., sucursala București și din care rezultă că intimata

dispune de un depozit de 3.000 dolari SUA. De asemenea, instanța de fond a

reținut că o parte din profitul firmei, la care intimata deține 50% din

capitalul social, s-a utilizat în scopul dezvoltării activității desfășurate și

s-au achiziționat în anul 2001, mărfuri în sumă de 172.923.660 lei și un nou

magazin în valoare de 125.000.000 lei.

Curtea va respinge ca fiind lipsite

de temei, susținerile din recurs privind obligația intimatei de a dovedi

proveniența licită a sumei aflate în depozit bancar și a modului în care a fost

economisită.

În consecință, constatând că,

potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive de

casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Administrației și Internelor – Direcția de Evidență Informatizată a

Persoanei, împotriva sentinței civile nr. 945 din 16 octombrie 2002 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2003.