ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1946/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 1

iunie 2001, reclamantul H.J. a chemat în judecată Direcția Generală de Evidență

Informatizată a Persoanei, din cadrul Ministerului de Interne, solicitând

anularea vizei de ieșire din România nr. 24/730523/2001, obligarea pârâtei la

prelungirea vizei de investitor străin, precum și suspendarea efectelor vizei

de ieșire din țară.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că se află în România din decembrie 1996, de când desfășoară

activități comerciale, constând în importul de mărfuri din China și desfacerea

acestora prin firma SC B.R. SRL București, al cărei asociat unic și

administrator este.

Refuzul pârâtei de a-i prelungi viza

de investitor, este neîntemeiat, întrucât firma a obținut rezultate comerciale

pozitive, investiția totală constând în achiziționarea de magazine și

cumpărarea de mărfuri pentru a fi importate în România, ridicându-se la circa

200.000 dolari SUA.

Prin sentința civilă nr. 1108 din 18

noiembrie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis acțiunea, a suspendat efectele vizei de ieșire, până la soluționarea

cauzei, a anulat viza de ieșire nr.2 4/730523/2001 și a dispus obligarea

pârâtei la prelungirea vizei de ședere a reclamantului în România, în calitate

de investitor străin.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că refuzul pârâtei de aprobare a cererii reclamantului, este

nejustificat, neexistând nici una din împrejurările prevăzute de art. 11 din

Legea nr. 123/2001, care să îndreptățească măsura dispusă privind acordarea

vizei de ieșire.

Astfel, societatea constituită de

reclamant a avut o activitate continuă de la data înmatriculării în anul 1997,

același sediu și rezultate contabile pozitive, astfel cum rezultă din bilanțul

contabil pe anul 2001.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâta Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din

cadrul Ministerului de Interne, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că

soluția adoptată este greșită, întrucât la verificările efectuate, s-a

constatat că societatea comercială al cărei asociat unic este reclamantul, nu

funcționează în mod real la adresa declarată și înregistrată ca sediu social.

De asemenea, la data emiterii

actului administrativ atacat, reclamantul nu îndeplinea condițiile cerute de

lege privind mijloacele de întreținere, din actele anexate cererii de

prelungire a vizei rezultând că profitul realizat de firmă pe anul 2000 a fost

de numai 21,7 milioane lei.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel cum a reținut în mod

justificat instanța, din actele de constituire și din evidențele contabile ale

SC B.R. SRL, al cărui asociat unic este reclamantul, rezultă că încă de la

înființare, firma a avut sediul social neschimbat, operațiunile comerciale

desfășurându-se în Complexul Europa, inițial închiriat, apoi din 12 noiembrie

2000, cumpărat de societate.

Firma reclamantului a desfășurat neîntrerupt

activitatea pentru care a fost autorizată și în raport cu noile prevederi

legale, a realizat investiții prin aport de capital, în sumă de 50.000 dolari

SUA.

De asemenea, din actele depuse la

dosar rezultă că reclamantul locuiește în B-dul Chișinău, pe bază de contract

de închiriere, valabil până în anul 2004 și deține mijloacele financiare

necesare întreținerii sale. În acest sens, reclamantul a făcut dovada că în

anul 2001 a realizat un venit lunar minim de 500 dolari SUA din exercitarea

activității firmei sale care, pe anul 2002, a avut un beneficiu net repartizat

în contul de dividende pentru asociați, de cca 350 milioane lei.

În consecință, în lipsa vreunuia din

cazurile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 123/2001, pârâta nu era

îndreptățită să refuze prelungirea vizei de ședere și să emită viză de ieșire

din țară.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul de Interne - Direcția Generală de Evidență Informatizată a

persoanei, împotriva sentinței civile nr. 1108 din 18 noiembrie 2002 a Curții

de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 mai 2003.