ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2921/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul N.S. a chemat în

judecată Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, prin

Ministerul de Interne, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu pârâta și

pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea vizei de ieșire din România

pe o perioadă de 6 luni de zile, potrivit art. 27 din Norme și art. 9 alin. 1

lit. b) din Legea nr. 123/2001.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în mod greșit instanța de fond a considerat că nu face dovada

mijloacelor de întreținere, întrucât se află în România de 20 de ani, de la

absolvirea studiilor, că a înființat o societate la care este asociat unic,

obținând dividende de 97 milioane lei în perioada 1 iunie – 30 iunie 2000. De

asemenea, are un cont bancar în sumă de 3.685 dolari SUA și a cumpărat un

apartament, proprietate personală.

Curtea de Apel București, prin

sentința civilă nr. 935 din 16 octombrie 2002, a admis acțiunea formulată de

reclamant, în sensul că a dispus anularea vizei de ieșire nr. 65/1547317 emisă

de pârâtă, obligând-o să emită actul administrativ prin care să prelungească

reclamantului dreptul de ședere în România.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29

pct. 1 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 123/2001,

respectiv are un venit lunar de 500 dolari SUA.

Împotriva acestei sentințe,

consideră nelegală și netemeinică, a declarat recurs Direcția Generală de

Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului de Interne.

Recurenta a susținut, în esență, că

în mod greșit instanța de fond a apreciat că reclamantul îndeplinește

condițiile de prelungire a vizei în scop de afaceri, atunci când a reținut

rezultatele financiare ale societății, încheiate la data de 30 iunie 2002. A

mai susținut că aceste acte nu au fost prezentate ca anexă la cererea de

prelungire a vizei, așa cum era legal, ci au fost prezentate direct instanței,

cu ocazia judecării pe fond a cauzei. Cu privire la proveniența banilor,

reclamantul nu a fost în măsură să furnizeze dovezi care să ofere o cât de vagă

justificare a sumei, ci din contră, el a demonstrat că veniturile

legal-obținute abia îi pot asigura un trai zilnic modest.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 29 alin. (1) lit. a)

din Normele de aplicare a Legii nr. 123/2001 privind regimul străinilor în

România „la prelungirea vizelor simple este necesară prezentarea dovezii

privind spațiul de locuit, precum și a mijloacelor de întreținere, respectiv a

500 de dolari SUA, lunar, pentru vizele purtând simbolul B și P.

Din înscrisurile depuse la dosarul

cauzei rezultă, așa cum corect a reținut și instanța de fond, că

recurentul-reclamant, din activitățile desfășurate în România și-a asigurat nu

numai mijloacele de întreținere pentru el și familia sa, dar a reușit să

economisească și suma de 3685 dolari SUA și să dobândească în proprietate și un

apartament cu 4 camere de locuit.

Rezultă, așadar, că anterior

aplicării vizei de ieșire, reclamantul a făcut dovada că îndeplinește

condițiile prevăzute de art. 29 pct. 1 lit. a) din Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 123/2001, așa încât instanța de fond pronunțând o hotărâre

temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C.

proc. civ., urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul de Interne – Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei

împotriva sentinței civile nr. 935 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2003.