ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1517/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1517/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Y.L., în contradictoriu cu Direcția
Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, a solicitat anularea vizei de
ieșire nr. 65/1547602 din 28 octombrie 2002 și obligarea pârâtei, la
prelungirea vizei de ședere în România.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
arătat că pârâta în mod nejustificat a refuzat să-i prelungească viza de
afaceri, pentru o nouă perioadă de 6 luni, conform art. 9 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 123/2001.
Curtea de Apel București, secția de
contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 562 din 21 aprilie 2003, a
respins acțiunea, ca nefondată, reținând ca justificat, refuzul pârâtei de a
prelungi dreptul de ședere al reclamantului, întrucât acesta nu a făcut dovada că
dispunea de mijloacele materiale în cuantumul prevăzut de lege.
Considerând hotărârea netemeinică și
nelegală, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.
9 și 10 C. proc. civ.
S-a arătat că instanța a făcut o
apreciere greșită a unora din probele administrate în cauză, iar asupra altora nici
nu s-a pronunțat, deși erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul este fondat.
Reclamantul a făcut cerere de
prelungire a vizei de ședere, în octombrie 2002, or, din balanța lunii
octombrie rezultă realizarea de firma acestuia, a unui beneficiu de 759.633.925
lei (echivalentul a 23.160 dolari SUA) care, repartizat celor trei asociați,
înseamnă circa 7359 dolari SUA/asociat.
La acest venit se adaugă și
veniturile din extrasul de cont valutar personal, pentru suma de 3000 dolari
SUA, pe care instanța în mod nejustificat nu l-a luat în calcul, considerând că
data eliberării extrasului, 20 februarie 2003, ar fi data depunerii sumei în
cont, deci după cererea de prelungire).
Cu actele noi depuse în recurs,
reclamantul face dovada că și în prezent firma la care acesta este asociat –
investitor, îndeplinește condițiile legale în vigoare, respectiv prevederile art.
55 alin. (2) și subpuncte din O.U.G. 194/2002, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 357/2003, respectiv a realizat o investiție de capital de 50.000 Euro
și un venit net pe anul 2003, de 1.388.534.000 lei (echivalentul a 33.853 Euro),
firma având trei asociați, cu participare la beneficii în cote egale, astfel că
acesta a avut dividende în anul 2003, în sumă de 11.284 Euro.
Fiind îndeplinită condiția deținerii
în mijloace de întreținere, de 500 dolari SUA lunar, prevăzută de art. 11 lit. c)
din Legea 123/2001, coroborat cu art. 29 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 476/2001,
se impune admiterea recursului în baza art. 312 C. proc. civ., casarea
sentinței, și în fond, admiterea acțiunii, anularea vizei de ieșire și
obligarea Serviciului Independent de Evidență Informatizată a Persoanei, la prelungirea
vizei de ședere a reclamantului, conform legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Y.L. împotriva
sentinței civile nr. 562 din 21 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția
de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond,
admite acțiunea. Anulează viza de ieșire nr. 65/1547602 din 28 octombrie 2002 a Serviciului Independent de Evidență Informatizată a Persoanei și obligă pârâtul, la
prelungirea vizei de ședere, conform legii.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 21 aprilie 2004.