ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1456/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 20 ianuarie 2003, reclamanta Z.J., cetățean chinez, a solicitat anularea vizei de ieșire nr. 65/1547691 din 20 noiembrie 2002 și obligarea Serviciului Independent de Evidență a Persoanei, la prelungirea vizei de ședere în România. În motivarea acțiunii s-a arătat că actul atacat este ilegal, deoarece reclamanta, asociată la SC Y.F. SRL, îndeplinea condițiile prevăzute de lege, pentru prelungirea vizei de ședere. Prin sentința civilă nr. 424/2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că în conformitate cu bilanțurile contabile, a desfășurat o activitate de pe urma căreia nu avea venituri în conformitate cu cerințele impuse de art. 29 alin. (1) lit. a) din H.G.

nr. 476/2001. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta, arătând că instanța a avut în vedere acte nerelevante: bilanțurile contabile de la 31 decembrie 2000 și 30 iunie 2002, primul fiind vechi și al doilea neprevăzând dividendele cuvenite asociaților. Or, bilanțul de la 31 decembrie 2002 sau balanțele contabile încheiate la data solicitării prelungirii vizei de ședere, au fost ignorate de instanță. Verificând cauza în funcție de recursul formulat în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat. Conform art. 29 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 476/2001, în vigoare la data formulării cererii privind prelungirea vizei de ședere, era necesară prezentarea dovezii mijloacelor de întreținere – 500 dolari SUA lunar.

Instanța de fond nu a avut în vedere actele relevante prezentate de reclamantă: balanțele contabile pe lunile octombrie și noiembrie 2002 (cererea a fost formulată la data de 31 octombrie 2002) și bilanțul contabil de la 31 decembrie 2002. Din balanța lunii octombrie 2002 rezultă că societatea comercială, la care reclamanta este asociată alături de soțul său, a avut un beneficiu de 724.101.175 lei (aproximativ 22.000 dolari SUA), din care reclamantei, având o participare la dividende de 40%, i-a revenit o sumă lunară mult mai mare decât cea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 476/2001. De altfel, avându-se în vedere aceleași acte contabile, prin sentința civilă nr. 643/2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, a fost admisă o acțiune similară formulată de soțul reclamantei, J.Z.

Sentința a devenit irevocabilă, conform deciziei nr. 711/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin respingerea recursului declarat de Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei. Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis și sentința va fi modificată, în sensul că acțiunea reclamantei se va admite, ca fiind întemeiată. Ca urmare, viza de ieșire din România va fi anulată și pârâta va fi obligată să prelungească reclamantei, viza de ședere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Z.J. împotriva sentinței civile nr. 424 din 31 martie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta Z.J. împotriva pârâtului Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei. Anulează viza de ieșire din țară nr. 65/1547691 din 20 noiembrie 2002, emisă de pârât. Obligă pârâtul să prelungească reclamantei, viza de ședere în România. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2004.