ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 711/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 643 din 12 mai 2003 Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul Y.F. și a

anulat viza de ieșire nr. 65/1547692 din 20 noiembrie 2002 emisă de organele

din cadrul Direcției de Evidență Informatizată a  Persoanei din Ministerul de

Interne, care a  fost obligată să-i prelungească viza de ședere în România.

Pentru

a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că

reclamantul, cetățean chinez, a solicitat prelungirea vizei de ședere, dar

autoritatea administrativă competentă i-a acordat viză de ieșire din România în

temeiul art.18 alin.(2) și art.11 lit.c) din Legea nr. 123/2001, respectiv

cuantumul insuficient al mijloacelor de întreținere.

Admițând

acțiunea reclamantului, instanța de fond a reținut că acesta, în calitate de

coasociat la S.C. „Y.F.T.” SRL, a avut în cursul anului 2002 venituri mai mari

de  500 USD/lunar, așa cum a rezultat din bilanțul contabil din 31 decembrie

2002.

Împotriva

acestei soluții a formulat recurs Direcția Generală de Evidență Informatizată a

Persoanei din Ministerul Administrației și Internelor susținând, în esență, că

instanța de fond a pronunțat o hotărâre casabilă în condițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., fundamentându-și soluția pe  o dovadă ulterioară emiterii actului

administrativ atacat.

Recursul

este nefondat.

Este

necontestat că intimatul-reclamant, cetățean chinez, a intrat în mod legal în

România, în scop de afaceri, viza de ședere fiindu-i prelungită succesiv până

la data de 12 octombrie 2002 când autoritatea competentă a decis să-i acorde

viza de ieșire în temeiul art.18 alin. (2) și art.11 lit.c) din Legea nr.123/2001

privind regimul străinilor în România, în vigoare la acea dată, pentru motivul

neîndeplinirii condițiilor privind mijloacele de întreținere, de 500 USD/lunar.

De

asemenea, este necontestat că din bilanțul de la data de 31 decembrie 2002

rezultă că societatea comercială, la care intimatul-reclamant este coasociat

cu 60% din capitalul social, a înregistrat un profit de peste 550 milioane lei,

repartizat pe dividende.

Este

adevărat că actul respectiv a fost eliberat ulterior emiterii actului

administrativ atacat viza de ieșire din România, dar el atestă activitatea

profitabilă desfășurată de  intimatul-reclamant și în perioada anterioară

emiterii acestuia, în tot cursul anului, când a obținut venituri în cuantum

suficient să-i asigure mijloacele de întreținere în condițiile legale arătate

mai sus.

Astfel

fiind, în mod judicios a  reținut instanța de fond că intimatul-reclamant

îndeplinea condițiile legale pentru a-i fi prelungită viza de ședere în

România.

De

altfel, din actele depuse în recurs, rezultă că și în anul 2003 societatea

comercială a obținut rezultate similare, profitul net la 31 decembrie 2003

fiind calculat la peste 550 milioane lei.

În

concluzie, având în  vedere considerentele de mai sus, urmează ca recursul să

fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția

Generală de Evidență Informatizată a Persoanei împotriva sentinței civile nr. 643

din 12 mai 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2004.