ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 711/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 643 din 12 mai 2003 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul Y.F. și a anulat viza de ieșire nr. 65/1547692 din 20 noiembrie 2002 emisă de organele din cadrul Direcției de Evidență Informatizată a Persoanei din Ministerul de Interne, care a fost obligată să-i prelungească viza de ședere în România. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că reclamantul, cetățean chinez, a solicitat prelungirea vizei de ședere, dar autoritatea administrativă competentă i-a acordat viză de ieșire din România în temeiul art.18 alin.(2) și art.11 lit.c) din Legea nr. 123/2001, respectiv cuantumul insuficient al mijloacelor de întreținere.

Admițând acțiunea reclamantului, instanța de fond a reținut că acesta, în calitate de coasociat la S.C. „Y.F.T.” SRL, a avut în cursul anului 2002 venituri mai mari de 500 USD/lunar, așa cum a rezultat din bilanțul contabil din 31 decembrie 2002. Împotriva acestei soluții a formulat recurs Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din Ministerul Administrației și Internelor susținând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre casabilă în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fundamentându-și soluția pe o dovadă ulterioară emiterii actului administrativ atacat. Recursul este nefondat.

Este necontestat că intimatul-reclamant, cetățean chinez, a intrat în mod legal în România, în scop de afaceri, viza de ședere fiindu-i prelungită succesiv până la data de 12 octombrie 2002 când autoritatea competentă a decis să-i acorde viza de ieșire în temeiul art.18 alin. (2) și art.11 lit.c) din Legea nr.123/2001 privind regimul străinilor în România, în vigoare la acea dată, pentru motivul neîndeplinirii condițiilor privind mijloacele de întreținere, de 500 USD/lunar. De asemenea, este necontestat că din bilanțul de la data de 31 decembrie 2002 rezultă că societatea comercială, la care intimatul-reclamant este coasociat cu 60% din capitalul social, a înregistrat un profit de peste 550 milioane lei, repartizat pe dividende.

Este adevărat că actul respectiv a fost eliberat ulterior emiterii actului administrativ atacat viza de ieșire din România, dar el atestă activitatea profitabilă desfășurată de intimatul-reclamant și în perioada anterioară emiterii acestuia, în tot cursul anului, când a obținut venituri în cuantum suficient să-i asigure mijloacele de întreținere în condițiile legale arătate mai sus. Astfel fiind, în mod judicios a reținut instanța de fond că intimatul-reclamant îndeplinea condițiile legale pentru a-i fi prelungită viza de ședere în România. De altfel, din actele depuse în recurs, rezultă că și în anul 2003 societatea comercială a obținut rezultate similare, profitul net la 31 decembrie 2003 fiind calculat la peste 550 milioane lei.

În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei împotriva sentinței civile nr. 643 din 12 mai 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2004.