ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1764/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1764/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 29
ianuarie 2003, reclamanta G.W., cetățeană chineză, a solicitat anularea vizei
de ieșire din țară nr. 65/1547875 din 7 martie 2003, emisă de Direcția Generală
din cadrul Ministerului de Interne și obligarea pârâtei, la prelungirea
dreptului de ședere în România.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că în mod nejustificat pârâta a apreciat că nu deține mijloacele de
întreținere în cuantumul prevăzut de art. 29 lit. a) din H.G.. nr. 476/2001.
Curtea de Apel București, secția de
contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 785 din 29 mai 2003, a
respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a soluționa astfel, instanța
de fond a reținut că la data formulării cererii de viză, respectiv 7 noiembrie
2002, reclamanta nu a putut face dovada altor venituri personale, decât cu un
profit al firmei SC Y.P. SRL, care la data de 30 iunie 2002, era 117 milioane
lei, în condițiile în care societatea are 3 asociați, iar reclamanta deține o
cotă de 18%.
S-a mai reținut că reclamanta nu a
făcut dovada unor conturi bancare personale, iar repartizarea dividendelor la
sfârșitul anului 2002, nu sunt de natură să ducă la îndeplinirea condiției
veniturilor personale de 500 dolari SUA în medie, lunar.
Considerând hotărârea nelegală și
netemeinică, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.
9 și 10 și art. 304
1
C. proc. civ. și a susținut că soluția a fost
dată cu interpretarea greșită a legii, s-au apreciat greșit probele
administrate, iar asupra altora nu s-a pronunțat, deși erau hotărâtoare pentru
dezlegarea pricinii.
Recursul este fondat.
Reclamanta G.W. a intrat în România
în anul 2002, în scop de afaceri și a beneficiat de prelungiri succesive a
dreptului de ședere în țară, în calitate de asociat al SC Y.P. SRL, cu sediul
în București.
Pârâta a refuzat prelungirea vizei
de ședere a reclamantei, prin aplicarea pe pașaport, a vizei de ieșire nr. 65/1547875
din 7 ianuarie 2003, cu valabilitate până la 17 ianuarie 2003, reținând că
recurenta-reclamantă nu dispunea la data solicitării prelungirii dreptului de
ședere, de mijloacele materiale realizate în activitatea firmei sale, în
cuantumul cerut de art. 29 lit. a) din H.G. nr. 476/2001, respectiv 500 SUA/lunar.
Pe același raționament a mers și
instanța de fond care, analizând bilanțul contabil depus la dosar, înregistrat
la 30 iunie 2002, a reținut că firma a realizat un profit de 117 milioane lei,
care raportat la cota de participare la beneficiu și pierderea de 18% a
reclamantei, a ajuns la concluzia lipsei mijloacelor materiale în cuantumul
cerut de lege.
Potrivit art. 29 alin. (1) lit. a)
din H.G. nr. 476/2001, în vigoare la data depunerii cererii de prelungire a
dreptului de ședere, era necesară ca reclamanta să producă dovezi din care să
rezulte că are 500 SUA/lunar, ca mijloc de întreținere, fără a impune ca suma
să provină din activitatea comercială a firmei la care cel ce solicită viza,
este acționar.
Însă din bilanțul contabil de la
data de 31 decembrie 2002, rezultă că firma la care reclamanta era ca asociat
cu 49,86% cota de participare, a realizat un profit net de 639.792.0000 lei,
din care i se cuveneau recurentei-reclamante, 319.025.883 lei, fiind astfel
îndeplinită condiția deținerii de mijloace de întreținere, de 500 SUA lunar.
În consecință, recursul fiind
întemeiat, urmează a fi admis, în baza art. 312 C. proc. civ. și va casa
hotărârea atacată și în fond, se va admite acțiunea, se va anula actul nr. 65/1547875
din 7 ianuarie 2003 emis de pârâtă și se va dispune prelungirea vizei de ședere,
conform legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de G.W.
împotriva sentinței civile nr. 785 din 29 mai 2003 a Curții de Apel București, secția
de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond,
admite acțiunea. Anulează viza de ieșire nr. 65/1547875 din 7 ianuarie 2003,
emisă de pârâtă și dispune prelungirea vizei, conform legii.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 5 mai 2004.