ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 288/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Z.L. în contradictoriu cu Direcția Generală e Evidență Informatizată a Persoanei, a solicitat anularea vizei de ieșire nr. 65/1547546 din 14 octombrie 2002 și obligarea pârâtului la prelungirea vizei de ședere în România. Reclamantul a arătat că refuzul pârâtului de prelungire a vizei de ședere este nejustificat deoarece dispune de mijloacele de întreținere necesare, în cuantumul prevăzut de actele normative în vigoare la data cererii. Curtea de Apel București, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.332 din 13 martie 2003, a admis acțiunea, a anulat viza de ieșire nr. 65/1547546 din 14 octombrie 2002 și a obligat pârâtul la prelungirea vizei de ședere a reclamantului.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada mijloacelor de întreținere conform legii în vigoare la data cererii de prelungire a vizei, profitul firmei la data de 30 iunie 2002 fiind de 9.650.000 lei, iar la data de 31 decembrie 2002 – 423.041.000 lei firma având doi asociați. Extrasul de cont din 28 februarie 2003 arată că reclamantul avea în cont 3000 dolari SUA. Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâtul a declarat recurs, susținând că la data formulării cererii reclamantul nu a făcut dovada mijloacelor de întreținere corespunzător reglementării legale, 500 USD lunar. Recursul este nefondat. Potrivit art.29 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 476/2001, în vigoare la data depunerii cererii de prelungirea dreptului de ședere, era necesară ca reclamantul să producă dovezi din care să rezulte că are 500 dolari americani lunar ca mijloc de întreținere.

Prin „mijloace de întreținere” legiuitorul a înțeles toate veniturile pe care acesta le are și nu numai cele realizate de solicitantul de viză din activitatea firmei sale. Instanța de fond, a făcut o aplicare corectă a legii, în sensul că a luat în considerare nu numai bilanțul contabil încheiat la 30 iunie 2002, așa cum a procedat pârâtul-recurent, ci și balanța contabilă pe luna octombrie 2002 (data cererii de prelungirea vizei de ședere) bilanțul contabil încheiat la 31 decembrie 2002 precum și extrasul de cont bancar cu suma de 3000 USD. Fiind îndeplinită condiția deținerii de mijloace de întreținere de 500 USD lunar, prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr.123/2001 coroborat cu art. 29 alin. (1) lit. a) din H.G.

nr. 476/2001, legal instanța a admis acțiunea, a anulat viza de ieșire și a obligat pârâtul la prelungirea vizei de ședere a reclamantului. In consecință, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Ministerul de Interne - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei împotriva sentinței civile nr. 332 din 13 martie 2003 a Curții de Apel București-secția contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2004.