ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3985/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: L.H., în contradictoriu cu Serviciul Independent de Evidență Informatizată a Persoanei, a solicitat anularea vizei de ieșire nr. 65/1547547 din 14 octombrie 2002 și obligarea pârâtului la prelungirea vizei de ședere în România. Reclamanta a arătat că măsura dispusă de autoritatea pârâtă, de aplicare a vizei de ieșire, este netemeinică și nelegală, întrucât în calitate de asociat al SC Z.J. SRL, dispune de mijloacele necesare întreținerii, conform art. 29 din H.G. nr. 476/2001. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 505 din 14 aprilie 2003, a admis acțiunea, a anulat viza de ieșire nr. 65/1547547 din 14 octombrie 2002 și a obligat pârâtul să aprobe cererea reclamantei din 23 septembrie 2002, de prelungire a vizei de ședere.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada unor mijloace de întreținere în cuantumul minim de 500 de dolari SUA lunar, cu bilanțul firmei și extras de cont bancar. Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâtul a declarat recurs în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii. Se arată că în mod greșit, instanța a considerat că reclamanta îndeplinea condițiile cerute de lege privind mijloacele de întreținere, la momentul depunerii cererii de prelungire a vizei de ședere, formulată în baza Legii nr. 123/2001. Consideră că extrasul de cont prezentat nu poate constitui dovadă suficientă, în sensul îndeplinirii condiției prevăzute de art. 35 alin. (1) lit. b) din H.G.

nr. 476/2001, dacă acesta nu se coroborează cu elemente care să demonstreze proveniența licită a sumelor. Se susține că reclamanta s-a prezentat și a solicitat prelungirea dreptului de ședere, ulterior expirării acestuia, la 15 zile, încălcându-se astfel prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 123/2001. Recursul este nefondat. Pârâtul a interpretat greșit textul legii, respectiv art. 29 alin. (1) lit. a) și art. 35 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 476/2001, înțelegând sintagma „mijloace de întreținere”, ca reprezentând numai veniturile realizate din activitatea firmei la care reclamanta este asociată. La veniturile realizate aici, la data cererii intră și depozitul de 3000 dolari SUA, conform extrasului de cont bancar.

Susținerea recurentei că acesta din urmă nu poate fi valabil, întrucât nu s-a dovedit proveniența licită a sumelor consemnate în cont, nu poate fi primită, întrucât legea specială nu impune o asemenea dovadă, sumele deținute în contul bancar personal al reclamantei fiind prezumate licite până la proba contrarie. Susținerea din recurs cu privire la faptul că reclamanta s-a prezentat și a solicitat prelungirea dreptului de ședere ulterior expirării acestuia, la 15 zile și de aici, refuzul justificat al pârâtului de a-i anula viza de ieșire, nu poate fi primită, întrucât Legea nr. 123/2001, în vigoare la acea dată, nu prevedea această sancțiune. Art. 18 alin. (1) din Legea nr. 123/2001, prevede doar cu privire la faptul că prelungirea valabilității vizei se solicită cu cel puțin 24 ore înainte de expirarea acesteia.

Cazurile în care poate fi refuzată prelungirea valabilității vizei sunt prevăzute strict și limitativ la alin. (2) al aceluiași art. 18 și nu include motivul întârzierii (cazul în speță), a depunerii cererii de prelungire a valabilității vizei. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului de Interne, împotriva sentinței civile nr. 505 din 24 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2003.