ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7674/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 21 ianuarie 2003, reclamantul Z.R. a chemat în judecată Direcția

Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor, solicitând anularea vizei de ieșire nr. 1547772

din 3 decembrie 2002 și obligarea pârâtei, să-i prelungească viza de ședere în

România.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că se află în țară, din anul 1999, ca asociat al unei

societăți comerciale românești și că posedă mijloace financiare, în cuantumul

cerut de lege, astfel încât refuzul pârâtei, de a-i prelungi viza de ședere,

este nejustificat, iar măsura acordării vizei de ieșire este nelegală.

Prin sentința civilă nr. 431

din 31 martie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a respins acțiunea, ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că reclamantul nu realizează din activitatea

firmei la care este asociat, venituri în cuantumul cerut de H.G. nr. 476/2001,

astfel încât măsura dispusă de pârât, este întemeiată.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamantul Z.R., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a arătat

că în timpul procesului, firma la care este asociat, și-a majorat capitalul

social, astfel încât nu este reală mențiunea din hotărâre, privind insuficiența

mijloacelor de întreținere.

Reclamantul a depus la dosar,

actul adițional nr. 1/2003, certificatul de înregistrare mențiuni din 2003 și

alte înscrisuri, care atestă actualul capital social al SC C

.

Y. SRL București și cotele de

participare la profit și pierderi ale celor trei asociați ai societății.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Instanța de fond a reținut

în mod corect faptul că, în decembrie 2002, când a solicitat aprobarea

prelungirii dreptului de ședere în România, reclamantul nu îndeplinea cerința

privind existența unor venituri în cuantumul de 500 dolari SUA lunar, prevăzut

de art. 29 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 476/2001, de aprobare a Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 123/2001, privind regimul străinilor în

România.

Împrejurarea că, ulterior

acordării vizei de ieșire din țară, reclamantul și-a majorat cota de

participare la profitul și pierderile firmei, de la 2,31%, la 33,34%, având o

investiție de peste 700 milioane lei, nu este de natură a concluziona că sunt

întrunite cerințele legale privind nivelul mijloacelor de întreținere, cu atât

mai mult, cu cât nu s-au prezentat dovezi privind cifra de afaceri a firmei și

valoarea dividendelor cuvenite reclamantului.

În raport cu cele expuse mai

sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Z.R., împotriva sentinței civile nr. 431 din 31 martie 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2004.