ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7674/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 21 ianuarie 2003, reclamantul Z.R. a chemat în judecată Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, solicitând anularea vizei de ieșire nr. 1547772 din 3 decembrie 2002 și obligarea pârâtei, să-i prelungească viza de ședere în România. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că se află în țară, din anul 1999, ca asociat al unei societăți comerciale românești și că posedă mijloace financiare, în cuantumul cerut de lege, astfel încât refuzul pârâtei, de a-i prelungi viza de ședere, este nejustificat, iar măsura acordării vizei de ieșire este nelegală.

Prin sentința civilă nr. 431 din 31 martie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul nu realizează din activitatea firmei la care este asociat, venituri în cuantumul cerut de H.G. nr. 476/2001, astfel încât măsura dispusă de pârât, este întemeiată. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul Z.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a arătat că în timpul procesului, firma la care este asociat, și-a majorat capitalul social, astfel încât nu este reală mențiunea din hotărâre, privind insuficiența mijloacelor de întreținere. Reclamantul a depus la dosar, actul adițional nr. 1/2003, certificatul de înregistrare mențiuni din 2003 și alte înscrisuri, care atestă actualul capital social al SC C . Y. SRL București și cotele de participare la profit și pierderi ale celor trei asociați ai societății.

Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că, în decembrie 2002, când a solicitat aprobarea prelungirii dreptului de ședere în România, reclamantul nu îndeplinea cerința privind existența unor venituri în cuantumul de 500 dolari SUA lunar, prevăzut de art. 29 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 476/2001, de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 123/2001, privind regimul străinilor în România.

Împrejurarea că, ulterior acordării vizei de ieșire din țară, reclamantul și-a majorat cota de participare la profitul și pierderile firmei, de la 2,31%, la 33,34%, având o investiție de peste 700 milioane lei, nu este de natură a concluziona că sunt întrunite cerințele legale privind nivelul mijloacelor de întreținere, cu atât mai mult, cu cât nu s-au prezentat dovezi privind cifra de afaceri a firmei și valoarea dividendelor cuvenite reclamantului. În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Z.R., împotriva sentinței civile nr. 431 din 31 martie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2004.