ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2084/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 181 din 19 septembrie 2006,

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii justificat de faptul că

adresele a căror anulare se solicită reprezintă o corespondență administrativă

care nu poate fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ și excepția

privind lipsa de interes a reclamantului, în condițiile în care reclamantul nu

a dovedit existenta unui interes atunci când a promovat acțiunea.

A respins acțiunea completată și

formulată de reclamantul C.J.P., prin care acesta a chemat în judecată A.N.F.P.B.

solicitând anularea adreselor din 17 noiembrie 2005, din 11 ianuarie 2006 și

din 12 aprilie 2005 emise de A.N.F.P.B., motivând că a fost vătămat într-un

interes legitim prin adresele mai sus menționate, întrucât s-a afirmat că

avizul A.N.F.P.B. prevăzut de art. 80 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 are

caracter conform și prealabil emiterii actului administrativ de promovare și nu

produce efecte pentru trecut, sub sancțiunea nulității.

Pentru a hotărî astfel a reținut

următoarele:

Cu privire la excepția

inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă Instanța a constatat că adresele

menționate prin acțiune nu produc prin ele însele efecte juridice ci exprimă un

punct de vedere al A.N.F.P.B. în legătură cu interpretarea dispozițiilor art. 80

din Legea nr. 188/1999 „neconstituind o probă determinantă" în

soluționarea litigiului cu petenta C.M., cum se pretinde prin acțiune.

Cu privire la lipsa de interes a

reclamantului se constată, de asemenea că este nefondată, întrucât reclamantul

a justificat un interes în promovarea acțiunii ca urmare a faptului că măsura

dispusă de Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 207 din 12 septembrie

2005 de admitere a acțiunii reclamantei C.M. și de anularea dispoziției

Prahova, cu consecințele reintegrării în funcția deținută și cu plata

drepturilor salariale începând cu 8 martie 2005 și până la reintegrarea

efectivă a reclamantei, se susține a fi avută la bază adresa din 2005, depusă

în Instanța de Recurs.

Pe fondul cauzei, Instanța a

reținut că, din cuprinsul considerentelor sentinței mai sus enunțate, devenită

irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de C.J.P. prin Decizia nr.

3/2006 a Curții de Apel Ploiești, rezultă că Instanța de judecată a cenzurat

măsura reducerii postului petentei C.M. prin prisma prevederilor legale

incidente în speță, respectiv Legea nr. 188/1999 republicată făcând referire la

adresa din 12 aprilie 2005 emisă de A.N.F.P.B. în mod tangențial, și nicidecum Instanța

nu și-a întemeiat soluția exclusiv pe conținutul acestei adrese, pentru a

considera că produce efecte juridice contrare dispozițiilor legale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs C.J.P., criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât aceeași

Instanță de Fond a respins excepțiile privind inadmisibilitatea acțiunii și

lipsa de interes, pe fond a respins acțiunea, însă în mod greșit, pentru că

adresele atacate administrativ produc prin ele însele efecte juridice.

Se apreciază că în

mod cert recurentul are interes legitim și un drept vătămat astfel încât era

îndreptățit la admiterea acestei cereri.

De asemenea se

precizează în recurs că hotărârea a fost dată cu o greșită aplicare a Legii nr.

188/1999 utilizarea în justiție a adreselor în litigiu fiind o probă foarte importantă,

iar avizul A.N.F.P.B. are doar caracter consultativ.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Examinând actele și lucrările

dosarului în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție reține în fapt următoarele:

Referitor la

excepțiile invocate de A.N.F.P.B., corect prima Instanță le-a respins, pentru

că fără putință de tăgadă recurentul cu probele administrate a justificat

interesul în promovarea acțiunii, ca urmare a măsurii dispuse de Tribunalul

Prahova prin sentința civilă nr. 207/2005.

Referitor la inadmisibilitatea

acțiunii, corect a fost respinsă și această excepție, întrucât Instanța de

judecată în baza probele administrate și conform dispozițiilor legale, trebuie

să verifice pe fond dacă actele deduse judecății au sau nu caracter

administrativ.

Față de fondul pricinii, rezultă

din actele și lucrările dosarului, că în speță acțiunea formulată nu are temei

legal, adresele în litigiu neavând caracterul unui act administrativ în sensul

Legii nr. 554/2004, ci fiind doar o corespondență administrativă.

Astfel în înțelesul legii

contenciosului administrativ actul administrativ este actul unilateral cu

caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea

executării sau a organizării executării legii.

În speță actele deduse judecății

nu produc efecte juridice, ci exprimă un punct de vedere al A.N.F.P.B. în

legătură cu interpretarea art. 80 din Legea nr. 188/1999.

În dosarul Tribunalului Prahova nr.

680/2005 controlul judiciar a vizat acte administrative, respectiv două

dispoziții emise de D.A.S.P.C., iar contestatoarea a depus acolo ca probe și

adresele contestate.

Prin urmare corect prima Instanță

a respins acțiunea pe fond întrucât fără posibilitate de tăgadă adresele contestate

nu sunt acte administrative în înțelesul Legii nr. 554/2004.

Față de aceste considerente Înalta

Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și

temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul C.J.P. conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

C.J.P. împotriva sentinței civile nr. 181 din 19 septembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2007.