ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3886/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3886/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 43/ F-C din 14 mai 2007, Curtea de
Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a
respins acțiunea formulată de reclamanții C.A. și S.N., având ca obiect
anularea adresei din 8 februarie 2007 și a „punctului de vedere” din 22
noiembrie 2006 emise de pârâta A.N.F.P.
Pentru a pronunța această
sentință, Instanța a reținut că adresa din 22 noiembrie 2006 reprezintă un
punct de vedere propriu exprimat de către pârâtă, fără a produce prin ea însăși
consecințe juridice, astfel încât nu îndeplinește condițiile de act
administrativ.
S-a mai reținut că nici
adresa din 8 februarie 2007 nu reprezintă act administrativ, ci o corespondență
informativă, care nu poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ.
În consecință, Instanța a
considerat că cele două adrese pot deveni, eventual, acte premergătoare
emiterii actului administrativ și că, în plus, nu a fost îndeplinită nici
procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că
reclamanții au solicitat și suspendarea executării celui din urmă act, Instanța
a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe
au declarat recurs, în termen legal, reclamanții C.A. și S.N., invocând
dispozițiile generale al art. 304
1
C. proc. civ., precum și motivele
de modificare cuprinse în art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Recurenții susțin că Instanța
de Fond a stabilit greșit natura juridică a înscrisurilor deduse judecății.
Referitor la adresa din 22 noiembrie 2006 arată că aceasta a fost trimisă D.G.J.
din cadrul M.E.F. și nu D.G.F.P, a județului Vâlcea, cum greșit s-a reținut,
producând efecte juridice prin emiterea Raportului de Monitorizare al
ministrului economiei și finanțelor. Acest act este un act administrativ,
afirmă recurenții, și pentru că statuează cu certitudine că ei s-au aflat,
începând cu 30 martie 2006, în conflict de interese cu instituția, prin prisma
Legii nr. 161/2003.
Cât privește considerentul
referitor la neîndeplinirea procedurii prealabile, recurenții arată că este
greșit, întrucât actul din 8 februarie 2007 este tocmai răspunsul intimatei - pârâte
la reclamația lor administrativă.
Prin întâmpinarea formulată,
intimata A.N.F.P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că adresa sa din 22
noiembrie 2006 reprezintă un răspuns la petiția din 13 noiembrie 2006 a D.G.J. a M.F.P., concretizat într-un punct de vedere neobligatoriu pentru minister privitor la
problema sesizată. Intimata susține că legislația în vigoare (Legea nr. 161/2003
și O.U.G. nr. 92/2004) nici nu îi permite să tranșeze chestiunea în dispută
(existența sau nu a unui conflict de interese între funcționarii publici și
instituția cu care se află în raport de serviciu), iar faptul că opinia exprimată
a fost îmbrățișată de M.F.P. nu conferă actului caracteristicile impuse de art.
2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Examinând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs reținute, precum și a apărării cuprinse în
întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Instanța de judecată a
stabilit corect că cele două acte emise de intimata - pârâtă, atacate în
contencios administrativ, din 22 noiembrie 2006 și din 8 februarie 2007, nu
sunt acte administrative.
Potrivit definiției legale,
cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ, în forma în vigoare la data emiterii actelor, actul
administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis
de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării
legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice”.
Adresa din 22 noiembrie 2006
emisă de A.N.F.P. relevă, chiar în cuprinsul său, împrejurarea că reprezintă un
simplu punct de vedere, o opinie exprimată de agenție cu privire la aspectele
sesizate de către D.G.J. din cadrul M.F.P. prin adresa din 13 noiembrie 2006.
Din modul cum este conceput rezultă fără putință de tăgadă că acest act nu
poate fi considerat act administrativ, întrucât prin el însuși nu a produs nici
un efect în planul raporturilor juridice existente între recurenți și M.F.P.
Faptul că Instanța de Fond a
reținut greșit că adresa din 22 noiembrie 2006 a fost trimisă D.G.F.P. a județului Vâlcea nu prezintă relevanță în privința legalității
soluției pronunțate, aceasta fiind o simplă eroare materială.
Susținerea recurenților
referitoare la aptitudinea actului de a „statua” cu privire la pretinsul
conflict de interese pe care l-ar avea cu M.F.P. - D.G.F.P. a județului Vâlcea
nu are suport în conținutul acestuia dar nici în prevederile legale în materie.
Într-adevăr, după cum arată
intimata - pârâtă în întâmpinare, nici Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri
pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și în
mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției (în Titlul IV, secțiunea
a IV-a - Conflictul de interese privind funcționarii publici), și nici O.U.G. nr.
92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale
funcționarilor publici pentru anul 2005, respectiv O.U.G. nr. 67/2007 privind
unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale
funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar
de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, nu-i conferă
competența de a decide asupra situațiilor în care se pretinde a exista un
conflict de interese.
În speță, recurenții -
reclamanți C.A. și S.N., consilieri juridici în cadrul Serviciului Juridic al D.G.F.P.
a Județului Vâlcea au reprezentat D.G.F.P. Sibiu în acțiunile promovate în Instanță
de către consilierii juridici ai acestei direcții județene, având ca obiect
încadrarea, salarizarea și stabilirea drepturilor reclamanților conform Legii nr.
514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic și a
Statutului C.J. România.
Prin Raportul de
Monitorizare întocmit de consilieri juridici din cadrul D.G.J. a M.F.P. se
opinează în sensul că „există indiciile încălcării de către consilierii
juridici C.A. și S.N. a îndatoririlor corespunzătore funcției publice pe care o
dețin”, întrucât, între altele, au asigurat o apărare superficială a
intereselor instituției publice pe care o reprezentau, având ei înșiși acțiuni
cu obiect similar și se propune analizarea cazului de către comisia de
disciplină.
Așadar, nici măcar acest
Raport de monitorizare nu poate fi considerat un act administrativ, iar
menționarea în preambulul său a adresei A.N.F.P. din 22 noiembrie 2006 nu poate
conferi acesteia valoare de act administrativ.
Cât privește celălalt act
atacat: adresa A.N.F.P. din 8 februarie 2007, aceasta conține răspunsul
agenției la petiția formulată de D.G.F.P, Vâlcea, înregistrată cu din 28
noiembrie 2006, căreia i s-a comunicat că documentația solicitată, ce a stat la
baza emiterii adresei din 22 noiembrie 2006, se găsește la M.F.P.
Critica recurenților
referitoare la greșita soluționare a excepției privind lipsa procedurii
prealabile este întemeiată, dar nu în sensul invocat.
Stabilind că actele atacate
nu îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate acte administrative, Instanța
de Fond nu putea păși la etapa verificării condițiilor în care a fost sesizată,
potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Premisa aplicării acestui text:
existența unui act administrativ tipic nu era îndeplinită în speță, pentru
motivele corect reținute de Instanța de Fond.
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de
față ca nefondat, constatând că soluția de respingere a cererii de chemare în
judecată este legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții C.A. și S.N. împotriva
sentinței nr. 43/ F-C din 14 mai 2007 a Curții de Apel Pitești, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 12 octombrie 2007.