ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2423/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cu cererea înregistrată la data de 18 mai 2007, SC R. SA București a solicitat ca în contradictoriu cu A.N.A.M.C. să se dispună suspendarea executării adresei din 25 aprilie 2007, emisă de pârâtă (prin care i s-a comunicat că are obligații restante la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor de sănătate și la bugetul asigurărilor de șomaj, în sumă totală de 95.045.374 ron) până la pronunțarea instanței de fond. Reclamanta și-a motivat cererea, arătând că în legătură cu plățile efectuate de ea la bugetul de stat în perioada ianuarie – mai 2004, părțile au opinii total diferite și aceste divergențe formează obiectul dosarului nr. 10121/2/2006, aflat acum pe rolul Tribunalului București, secția comercială.

Că, executarea silită a pretinselor creanțe bugetare, ar pune pe reclamantă în situația de a nu mai putea onora plățile către editurile ale căror publicații le difuzează, dar a căror contravaloare o încasează de la cumpărători. Mai mult chiar, s-ar produce falimentul societății comerciale, cu consecințe extrem de grave în privința celor aproximativ 15.000 persoane, angajați și membrii familiilor acestora. În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 14 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 2241 din 24 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantei ca inadmisibilă.

Instanța a reținut că o atare soluție se impune deoarece adresa din 25 aprilie 2007 nu constituie un act administrativ - fiscal, în sensul art. 41 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală. Că, această concluzie a fost exprimată și în cadrul apărărilor pârâtei, iar existența pe rolul Tribunalului București, secția comercială, a dosarului nr. 10121/2/2006 confirmă, la rândul său, justețea apărării organului financiar. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC R. SA București. Recurenta a reiterat susținerile din cuprinsul cererii de suspendare, precizând totodată, că aceasta era admisibilă, întrucât adresa din 25 aprilie 2007 emisă de pârâtă, are natura unui act administrativ - fiscal prin care se stabilesc în sarcina ei o serie de obligații restante la bugetul de stat.

Critica nu este întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Pe de altă parte, în înțelesul Codului de procedură fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale (art. 41). În speță, așa cum corect a reținut și prima instanță, adresa din 25 aprilie 2007, emisă de pârâta A.N.A.F., D.G.A.M.C., nu are natura unui act administrativ, în sensul textelor legale mai sus menționate deoarece nu stabilește, modifică sau stinge, prin ea însăși, drepturi și obligații. Prin intermediul adresei respective, reclamanta a fost încunoștințată asupra unor obligații către bugetul de stat constituite în anii fiscali precedenți, în legătură cu care ea a și formulat contestație la organul administrativ - fiscal competent.

Mai mult chiar, existența pe rolul Secției comerciale a Tribunalului București a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 10121/2/2006, nu face decât să confirme concluzia că adresa a cărei executare a fost cerută are caracterul unei simple operațiuni materiale tehnice și nu caracterul uni act administrativ unilateral, producător de efecte juridice. Ținând seama de considerentele expuse în cele ce preced și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SA București împotriva sentinței civile nr. 2241 din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 iunie 2008.