ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2423/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Cu cererea înregistrată la data de 18 mai 2007, SC R.

SA București a solicitat ca în contradictoriu cu A.N.A.M.C. să se dispună

suspendarea executării adresei din 25 aprilie 2007, emisă de pârâtă (prin care

i s-a comunicat că are obligații restante la bugetul de stat, bugetul

asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor de sănătate și la bugetul

asigurărilor de șomaj, în sumă totală de 95.045.374 ron) până la pronunțarea

instanței de fond.

Reclamanta și-a motivat

cererea, arătând că în legătură cu plățile efectuate de ea la bugetul de stat

în perioada ianuarie – mai 2004, părțile au opinii total diferite și aceste

divergențe formează obiectul dosarului nr. 10121/2/2006, aflat acum pe rolul

Tribunalului București, secția comercială.

Că, executarea silită a

pretinselor creanțe bugetare, ar pune pe reclamantă în situația de a nu mai

putea onora plățile către editurile ale căror publicații le difuzează, dar a

căror contravaloare o încasează de la cumpărători.

Mai mult chiar, s-ar produce

falimentul societății comerciale, cu consecințe extrem de grave în privința

celor aproximativ 15.000 persoane, angajați și membrii familiilor acestora.

În drept, reclamanta a

invocat prevederile art. 14 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 2241

din 24 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantei ca inadmisibilă.

Instanța a reținut că o

atare soluție se impune deoarece adresa din 25 aprilie 2007 nu constituie un

act administrativ - fiscal, în sensul art. 41 din O.G. nr. 92/2003 privind codul

de procedură fiscală. Că, această concluzie a fost exprimată și în cadrul

apărărilor pârâtei, iar existența pe rolul Tribunalului București, secția comercială,

a dosarului nr. 10121/2/2006 confirmă, la rândul său, justețea apărării

organului financiar.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta SC R. SA București.

Recurenta a reiterat

susținerile din cuprinsul cererii de suspendare, precizând totodată, că aceasta

era admisibilă, întrucât adresa din 25 aprilie 2007 emisă de pârâtă, are natura

unui act administrativ - fiscal prin care se stabilesc în sarcina ei o serie de

obligații restante la bugetul de stat.

Critica nu este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond.

Pe de altă parte, în

înțelesul Codului de procedură fiscală, actul administrativ fiscal este actul

emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea,

modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale (art. 41).

În speță, așa cum corect a

reținut și prima instanță, adresa din 25 aprilie 2007, emisă de pârâta A.N.A.F.,

D.G.A.M.C., nu are natura unui act administrativ, în sensul textelor legale mai

sus menționate deoarece nu stabilește, modifică sau stinge, prin ea însăși,

drepturi și obligații.

Prin intermediul adresei

respective, reclamanta a fost încunoștințată asupra unor obligații către

bugetul de stat constituite în anii fiscali precedenți, în legătură cu care ea

a și formulat contestație la organul administrativ - fiscal competent.

Mai mult chiar, existența pe

rolul Secției comerciale a Tribunalului București a cauzei ce formează obiectul

dosarului nr. 10121/2/2006, nu face decât să confirme concluzia că adresa a

cărei executare a fost cerută are caracterul unei simple operațiuni materiale

tehnice și nu caracterul uni act administrativ unilateral, producător de efecte

juridice.

Ținând seama de

considerentele expuse în cele ce preced și de inexistența în cauză a unor

motive de casare, de ordine publică, care conform art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC R. SA București împotriva sentinței civile nr. 2241 din 24

septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 iunie 2008.