ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2181/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Ploiești,

reclamanta R.M. a solicitat anularea Ordinului nr. 2466 din 23 octombrie 2007

emis de M.E.C. prin care a fost sancționată cu „observație scrisă”.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 123/F/C

din 18 decembrie 2007, a respins excepțiile invocate, a admis acțiunea

reclamantei, a anulat ordinul atacat și a dispus suspendarea executării actului

administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În considerentele sentinței

s-a arătat că excepția inadmisibilității acțiunii în raport de art. 6 din Legea

nr. 554/2004, este neîntemeiată pentru că existența jurisdicțiilor speciale

administrative nu exceptează actele susceptibile de a fi supuse lor de

controlul de legalitate al instanțelor judecătorești, aceasta constituind

esența liberului acces la instanță și este garantată de art. 2 din Constituție

și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția inadmisibilității

față de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă ca

neîntemeiată pentru că prin adresa nr. 1896 din 7 noiembrie 2005 s-a făcut

dovada îndeplinirii procedurii prealabile iar susținerile pârâtului au fost

respinse, susțineri care vizau faptul că această contestație ar fi fost

adresată Colegiului Central de Disciplină și nu organului emitent pentru că

reclamanta a respectat prevederile art. 122 din Legea nr. 128/1997.

Cererea de suspendare a fost

admisă considerându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 –

art. 15 din Legea nr. 554/ 2004, respectiv cazul bine justificat și paguba

iminentă.

Pe fondul cererii, actul

atacat a fost anulat pentru următoarele motive:

Prin Ordinul nr. 2466 din 23

octombrie 2007 emis de M.E.C. reclamanta a fost sancționată cu „observație

scrisă”, iar prevederile legale invocate ca fiind încălcate au fost art. 115 –

art. 125 din Legea nr. 128/1997, în sensul că ar fi încălcat sarcinile de

serviciu prin omisiunea de a dispune verificarea și eventuala cercetare disciplinară

a dlui P.E., însă aceste prevederi lege nu conțin vreo sancțiune pentru

omisiunea de a dispune verificarea și cercetarea disciplinară a unei persoane

din comisie.

A mai fost reținut și faptul

că M.E.C. a avut un delegat pentru monitorizarea concursului național din 16

iulie 2007 iar în această situație, dacă M.E.C. considera că pentru incident

trebuia luată o măsură disciplinară avea posibilitatea să-i ceară reclamantei

să aplice o sancțiune sau chiar să aplice direct sancțiunea administrativă celui

în culpă, iar nu să sancționeze direct pe superiorul său pentru o astfel de

omisiune.

Mai mult, s-a considerat că,

față de cuprinsul notei de constatare nr. 13777 din 24 august 2007 și a

proceselor verbale din 8 octombrie 2007 și 21 octombrie 2007 încheiate de

Comisia de disciplină, nu rezultă că reclamanta ar fi fost cercetată

disciplinar pentru această abatere constând în omisiunea de a dispune

verificarea și eventuala cercetare disciplinară a dlui P.E., fiind sancționată

disciplinar pentru o abatere pentru care nu a fost cercetată disciplinar.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs M.E.C.T.

Un prim motiv de recurs

vizează greșita soluționare a excepției inadmisibilității plecând de la

dispozițiile art. 6 din Legea nr. 554/2004 pentru că reclamanta a depus o

contestație la Colegiul Central de Disciplină din cadrul M.E.C.T., organ

administrativ - jurisdicțional, contestația înregistrată sub nr. 18969 din 5

noiembrie 2007, iar în acest caz reclamanta se putea adresa instanței numai

după soluționarea procedurii administrativ - jurisdicționale.

Este apreciată greșită

soluția instanței de fond și pentru modul în care a fost soluționată excepția

lipsei procedurii prealabile pentru că reclamanta nu a depus plângere

prealabilă obligatorie ci a inițiat procedura administrativ - jurisdicțională

în temeiul Legii nr. 128/1997.

Pe fondul cauzei, este

criticată soluția instanței de fond pentru că a reținut că reclamanta ar fi

fost sancționată disciplinar pentru o abatere pentru care nu a fost cercetată

disciplinar. Se arată că reclamanta a fost numită președinte al Comisiei de

mobilitate și președinte al Comisiei de concurs, iar potrivit art. 13 din

Metodologia privind mișcarea personalului didactic aprobată prin Ordinul M.E.C.

nr. 5602/2006, inspectorul școlar general și președintele comisiei de

mobilitate răspund de corectitudinea organizării activităților de mișcare a

personalului didactic și calitatea lucrărilor derulate în cadrul comisiei de

mobilitate.

Se invocă faptul că

reclamanta nu a informat în scris M.E.C.T. despre situația apărută, dar nici nu

a sesizat Consiliul de Administrație al I.S.J. Argeș care să fi numit o comisie

de cercetare pentru eventuala aplicare a unei sancțiuni disciplinare.

Se consideră că reclamanta

nu a dovedit nici existența unui caz bine justificat și nici nu dovedește

paguba iminentă cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 124 din Legea nr. 128/1997,

dacă cel sancționat nu a săvârșit abateri disciplinare în cursul unui an de la

aplicarea sancțiunii, autoritatea poate dispune ridicarea și radierea

sancțiunii.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 6 și art. 7 din Legea nr. 554/2004,

art. 115 – art. 124 din Legea nr. 128/1997.

Intimata - reclamantă R.M. a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Primul motiv de recurs ce

vizează greșita soluționare a excepției inadmisibilității în raport de

prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este nefondat.

Potrivit art. 6 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, actele administrative susceptibile potrivit legii

organice, să facă obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi

atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art.

7 alin. (1) dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ - jurisdicțională.

În Legea nr. 128/1997, statutul

cadrelor didactice, în art. 122 alin. (2), se prevede că în învățământul

preuniversitar, persoanele sancționate au dreptul de a contesta, în termen de

15 zile de la comunicare, decizia de sancționare la colegiul de disciplină de

pe lângă inspectoratul școlar, pentru sancțiunile prevăzute de art. 116 lit. a)

– c) și la colegiul central de disciplină pentru sancțiunile prevăzute la art. 116

lit. d) - f).

În ordinul de sancționare se

precizează că el poate fi contestat în termen de 30 de zile de la comunicare la

instanța competentă.

Cu toate acestea, reclamanta

a ales să renunțe la procedura instituită de prevederile art. 122 alin. (2) din

Legea nr. 128/1997. Acesta este dovedit de faptul că, dacă dorea să apeleze la

această procedură, pentru că a fost sancționată cu observație scrisă, sancțiune

prevăzută de art. 116 lit. a) din Legea nr. 128/1997, trebuia să se adreseze colegiului

de disciplină de pe lângă inspectoratul școlar, ori reclamanta a formulat

plângerea prealabilă la Colegiul central de disciplină.

De altfel, chiar art. 122 alin.

(5) din Legea nr. 128/1997 prevede că dreptul persoanei sancționate de a se

adresa instanțelor judecătorești este garantat. În condițiile în care

reclamanta a ales să nu utilizeze procedura administrativ - jurisdicțională,

soluția instanței de fond este legală.

Și excepția

inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile a fost corect soluționată

de instanța de fond, iar criticile vizând acest aspect sunt nefondate.

Reclamanta a formulat

contestație împotriva sancțiunii aplicate și anularea ordinului, contestație

înregistrată sub nr. 18969 din 5 noiembrie 2007, la care reclamanta nu a primit

răspuns. Chiar dacă a fost adresată Colegiului Central de Disciplină,

contestația a fost înregistrată la M.E.C.T. și viza anularea ordinului emis

pentru sancționarea reclamantei, astfel că procedura prealabilă a fost

îndeplinită.

Și pe fondul cauzei

criticile aduse soluției pronunțate de instanța de fond sunt neîntemeiate.

Reclamanta a fost

sancționată pentru că nu ar fi respectat Metodologia de mișcare a personalului

didactic din învățământul preuniversitar, aprobată prin Ordinul M.E.C. nr. 5602/2006

și prevederile art. 115 – art. 125 din Legea nr. 128/1997, iar în actul de

sancționare s-a precizat că au fost reținute de comisie apărările reclamantei,

a constatat că nu se face vinovată de încălcarea metodologiei dar și-a încălcat

sarcinile de serviciu prin omisiunea de a dispune verificarea și eventuala

cercetare disciplinară a domnului P.E.

Așa cum și instanța de fond

a reținut, în dispozițiile legale citate în ordin nu este prevăzută sancțiunea

pentru omisiunea de a dispune verificarea și eventuala cercetare disciplinară a

dlui P.E.

În Nota de constatare

încheiată la 6 septembrie 2007 de Departamentul de control al ministrului s-a

făcut observația că reprezentantul M.E.C.T., dl. C.N., ar fi făcut precizări în

raportul către minister după evenimentele petrecute și a solicitat să se ia

măsuri de către I.S.J. Argeș conform procedurilor legale, dar la dosar nu

există nicio dovadă în acest sens.

Cu toate acestea, pentru

incidentul petrecut dlui P.E. nu i-a fost prelungită delegația pe funcția de

îndrumare și control deținută în cadrul I.S.J. Argeș iar președintele și

secretarul comisiei respective s-a stabilit, în cadrul Comisiei Județene pentru

mobilitatea personalului didactic, că nu vor mai primi atribuții în

desfășurarea examenelor naționale în următorul an școlar.

Față de soluția adoptată în

privința actului contestat, instanța de fond a admis, în mod temeinic și legal,

cererea de suspendare a acestuia, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.

14 – art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va

fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de recursul declarat de M.E.C. împotriva sentinței civile nr. l23/F-C din 18

decembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2008.