ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2093/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj , secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 55 din 17 ianuarie 2008 a anulat, ca netimbrată, acțiunea formulată de reclamanta SC C. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect anularea deciziei nr. 145 din 4 iunie 2007, emisă de pârâtă. Instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, s-a stabilit, în sarcina reclamantei, obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 4 RON și timbru judiciar în valoare de 0,3 RON, obligație căreia nu i s-a conformat deși a fost citată cu mențiunea timbrării.

Pe cale de consecință, s-a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 11 coroborat cu art. 20 alin. (1) și (3) din aceiași lege și s-a dispus anularea acțiunii ca netimbrată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 304 1 C. proc. civ. și solicitând casarea în întregime a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În motivarea recursului s-a susținut că adresa corectă a societății este, din anul 2005, în orașul Bistrița strada A.I.

și se află înscrisă pe plicul cu care s-a înaintat acțiunea către Curtea de Apel Cluj, astfel încât numai din eroare de dactilografiere s-a menționat în cererea de chemare în judecată vechea adresă din Bistrița, Calea M. În acest context, recurenta a susținut că, deși la dosarul cauzei procedura de citare, cu mențiunea timbrării, a părut a fi îndeplinită, în realitate nu a primit niciodată această citație și prin urmare nu a avut cunoștință despre obligația impusă de instanță, în speță fiind astfel incidente dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ. orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să cuprindă printre altele, denumirea și sediul părților, iar în conformitate cu prevederile art. 98 C. proc.

civ., schimbarea domiciliului unei părți, în timpul judecății, trebuie, sub sancțiunea neluării ei în seamă, adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar și comunicată părții potrivnice prin scrisoare recomandată. Rezultă așadar, din coroborarea celor două texte de lege că reclamanta avea obligația indicării corecte a adresei sediului său, în acțiunea depusă la instanța de fond, neputând să invoce în beneficiul său propria culpă, constând într-o greșeală de dactilografiere. Totodată se constată că, față de obligația impusă prin art. 82 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 89 C. proc.

civ., referitoare la necesitatea de a aduce la cunoștința instanței orice nouă adresă, numai prin petiție adresată acesteia, la dosar, plicul de trimitere indicând o altă adresă decât cea menționată în acțiune, nu reprezintă o dovadă a încunoștințării instanței cu privire la adresa unde reclamanta poate fi citată ,adresa la care partea dorește să i se comunice actele de procedură neputând fi indicată decât în formule prevăzute de lege, respectiv prin acțiunea introductivă de instanță sau ulterior, prin petiție scrisă depusă la dosar. Față de aceste considerente, constatând că, potrivit dispozițiilor art. 304 și 304 1 nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii de fond, instanța va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C. SRL Bistrița împotriva sentinței civile nr. 55 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 mai 2008.