ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4487/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Pitești, secția comercială și contencios administrativ, reclamanta S.M.C. a

chemat în judecată pe pârâtul M.M.D.D., solicitând anularea parțială a

Ordinului nr. 552 din 26 august 2003 privind aprobarea zonării interioare a

parcurilor naționale și a parcurilor naturale, din punct de vedere al

necesității de conservare a diversității biologice, cu privire la includerea

unităților amenajistice 58A, 58B, 58C, 58D, 59A, 59B, 59C, 59D, din unitatea de producție III Căciulata, proprietatea S.M.C., în anexa referitoare la

delimitarea zonei de conservare specială a Parcului Național C.; obligarea M.M.G.A.

la repararea pagubei cauzate constând în contravaloarea masei lemnoase

rezultată din doborâturii, în cuantum de 70 m

3

, masă lemnoasă care

nu a fost ridicată din cauza interdicției impusă de regimul zonei de conservare

specială; obligarea M.M.G.A. la repararea daunelor morale în cuantum de 38.400

lei; cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la

filele 22-26 dosar fond, pârâtul M.M.D.D. a solicitat respingerea cererii de

chemare în judecată, invocând, în principal, excepția tardivității acțiunii,

dar și excepția lipsei de interes, iar pe fond, a considerat că cererea este

nefondată.

Prin sentința nr. 86/F-C din

04 iunie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a anulat ca netimbrată acțiunea.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a avut în vedere art. 11 din Legea nr. 146/1997, modificată

și completată prin O.G. nr. 36/2002 și H.G. nr. 797/2005, dar și împrejurarea

că reclamanta trebuia să plătească o taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei.

În plus, Curtea a reținut că

aceeași parte trebuia să plătească, potrivit O.G. nr. 32/1995, și timbru

judiciar în valoare de 0,3 lei.

În speță, judecătorul

fondului a constatat că reclamanta a fost înștiințată prin citație asupra

acestei obligații, însă acțiunea nu a fost timbrată, astfel că acțiunea a fost

anulată, cu luarea în considerare a art. 20 din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești s-a promovat recurs de către reclamantă, care a solicitat

admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la

prima instanță.

În dezvoltarea căii de atac,

întemeiată în drept pe disp. art. 304 și următoarele C. proc. civ., art. 1 al

Protocolului nr. 1 la C.E.D.O., Directiva 92/43/CEE, Legea nr. 554/2004,

recurenta arată că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., întrucât prima instanță, prin hotărârea dată, a încălcat formele de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și a

pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, recurenta arată că,

la termenul de judecată din 04 iunie 2008, procedura de citare cu ea nu a fost

îndeplinită potrivit prevederilor legale, neavând cunoștință de măsurile

dispuse de instanță referitoare la timbrarea acțiunii.

Sub acest aspect, recurenta

învederează că dovada de îndeplinire a procedurii de citare(aflată la fila 21

dosar fond) nu are aplicată ștampila S.M.C., primirea fiind făcută de un domn I.P.,

care nu are o relație contractuală cu S.M.C. și nu este persoana însărcinată cu

primirea corespondenței.

În concepția recurentei, au

fost încălcate normele imperative prevăzute de lege cu privire la citarea

părților, întrucât cauza a fost soluționată, în mod practic, cu încălcarea

principiilor contradictorialității și oficialității procesului civil, fără ca

reclamanta să primească dispoziția instanței cu privire la timbrarea acțiunii,

conform art. 114 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, recurenta

precizează că au fost încălcate prevederile art. 85 C. proc. civ., față de împrejurarea că reprezentantul său convențional, dl. avocat B.I.T., a avut

cunoștință de termenul procesului, verificând site-ul portal X, însă aceasta nu

echivalează și cu luarea la cunoștință a obligației de plată a taxelor de

timbru, obligație care nu se afișează pe portalul instanțelor de judecată.

În plus, cererea de amânare

formulată de avocat nu acoperă viciul de procedură, deoarece, potrivit art. 89 alin.

(2) C. proc. civ., numai înfățișarea părții în instanță, în persoană sau prin

mandatar, putea să aibă un asemenea efect de asanare a lipsurilor procedurale.

În opinia recurentei,

instanța era obligată să amâne judecata, față de disp. art. 107 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea de la

filele 10-11 dosar, intimatul M.M. solicită respingerea recursului.

În principal, intimatul

invocă excepția tardivității declarării recursului, față de prevederile art. 301 C. proc. civ. Sub acest aspect, este invocat borderoul de expediere(aflat la fila 35 dosar fond),

din care rezultă că, la 11 iunie   2008, sentința a fost comunicată și

reclamantei. În plus, intimatul arată că nu au existat motive de întrerupere a

termenului de recurs, iar recurenta a formulat calea de atac la 26 martie 2009.

În subsidiar, intimatul pune

concluzii de respingere a recursului ca nefondat, susținând, în esență, că

sentința a fost comunicată unei persoane din interiorul lăcașului de cult, dar

care nu are atribuții în acest sens, această împrejurare ținând de organizarea

și funcționarea internă a mănăstirii.

Pe de altă parte, intimatul

apreciază că instanța a respins în mod corect cererea de amânare depusă de

reprezentantul reclamantei, întrucât aceasta nu a fost dovedită, neexistând la

dosar nici un document care să justifice imposibilitatea prezentării.

La termenul de judecată din

21 octombrie 2009, Înalta Curte a constatat că la dosar nu există dovada

comunicării sentinței atacate către reclamantă, astfel că a apreciat recursul

ca fiind formulat în termen, față de dispozițiile art. 310 C. proc. civ.

Analizând sentința atacată,

în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza I C. proc. civ. raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004,

admiterea recursului.

În primul rând, instanța de

control judiciar apreciază că nu pot fi primite criticile recurentei

referitoare la viciul de procedură cu S.M.C. pentru termenul de la 4 iunie 2008.

După cum rezultă din dovada

de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul anterior individualizat

(fila 21 dosar fond), citația (cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru

de 4 lei și a depunerii timbrului judiciar de 0,3 lei) a fost înmânată unui

funcționar însărcinat cu primirea corespondenței, după cum a menționat agentul

procedural. Persoana în cauză se numește I.P.(P.A.), prin urmare, un membru al

S.M.C., care a semnat dovada, iar agentul procedural a arătat că este delegat,

că nu există ștampilă, menționând și datele actului de identitate al

primitorului.

În speță, au fost respectate

prevederile art. 100 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la mențiunile care

trebuie să le cuprindă procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea

actului de procedură.

Pe adeverința de primire a

citației sau pe procesul – verbal întocmit de agentul procedural nu trebuie

aplicată ștampila persoanei juridice citată.

Procedând astfel, s-ar

adăuga la lege, pentru că art. 100 C. proc. civ. nu prevede o asemenea

obligație.

Pe cale de consecință, nu

sunt încălcate prevederile art. 85 C. proc. civ., nefiind incident cazul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât judecata s-a făcut

în lipsa părții care a fost legal citată.

Însă, hotărârea va fi casată

în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât s-a încălcat dreptul la

apărare al părții.

Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se

poate cere atunci când prin sentința dată, instanța a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Acest ultim text normativ

constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură. De aceea, se

poate susține că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu

excepția celor menționate la pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii

fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În speță, instanța de

control judiciar constată că, la termenul din 4 iunie 2008, judecătorul fondului

a încălcat dreptul la apărare al reclamantei.

Potrivit art. 156 alin. (1)

C. proc. civ., instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic

motivată.

În cauză, apărătorul ales al

reclamantei - avocat B.I.T. – a depus mai multe cereri de amânare a cauzei

pentru imposibilitatea obiectivă de a se prezenta la termen în vederea

exercitării mandatului de apărător, întrucât la 4 iunie 2008 trebuia să se

prezinte la Spitalul Militar în vederea unor investigații ce privesc o intervenție

chirurgicală, obligându-se să facă dovada imposibilității de apărare la

termenul care va fi acordat (a se vedea cererile de la filele 27-28 și filele

30-31 dosar fond).

De remarcat faptul că

delegația avocatului reclamantei se afla la fila 13 dosar fond, fiind depusă

odată cu acțiunea.

Înalta Curte apreciază că

soluția instanței de respingere a cererii de amânare ca nedovedită este

nelegală, față de situația de fapt învederată anterior și de împrejurarea că,

fiind primul termen de judecată, partea putea beneficia de amânare pentru lipsă

de apărare, în temeiul art. 156 alin. (1) C. proc. civ., urmând ca la termenul

următor să se administreze proba imposibilității de apărare a avocatului la

acel termen.

Prin urmare, în temeiul art.

312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., și art. 313 C. proc. civ. Înalta Curte va

admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare

la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta S.M.C. împotriva sentinței nr. 86/F-C din 4 iunie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2009.