ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4487/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ, reclamanta S.M.C. a chemat în judecată pe pârâtul M.M.D.D., solicitând anularea parțială a Ordinului nr. 552 din 26 august 2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naționale și a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesității de conservare a diversității biologice, cu privire la includerea unităților amenajistice 58A, 58B, 58C, 58D, 59A, 59B, 59C, 59D, din unitatea de producție III Căciulata, proprietatea S.M.C., în anexa referitoare la delimitarea zonei de conservare specială a Parcului Național C.; obligarea M.M.G.A.

la repararea pagubei cauzate constând în contravaloarea masei lemnoase rezultată din doborâturii, în cuantum de 70 m 3 , masă lemnoasă care nu a fost ridicată din cauza interdicției impusă de regimul zonei de conservare specială; obligarea M.M.G.A. la repararea daunelor morale în cuantum de 38.400 lei; cu cheltuieli de judecată. Prin întâmpinarea depusă la filele 22-26 dosar fond, pârâtul M.M.D.D. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, invocând, în principal, excepția tardivității acțiunii, dar și excepția lipsei de interes, iar pe fond, a considerat că cererea este nefondată. Prin sentința nr. 86/F-C din 04 iunie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrată acțiunea.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a avut în vedere art. 11 din Legea nr. 146/1997, modificată și completată prin O.G. nr. 36/2002 și H.G. nr. 797/2005, dar și împrejurarea că reclamanta trebuia să plătească o taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei. În plus, Curtea a reținut că aceeași parte trebuia să plătească, potrivit O.G. nr. 32/1995, și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei. În speță, judecătorul fondului a constatat că reclamanta a fost înștiințată prin citație asupra acestei obligații, însă acțiunea nu a fost timbrată, astfel că acțiunea a fost anulată, cu luarea în considerare a art. 20 din Legea nr. 146/1997. Împotriva acestei hotărâri judecătorești s-a promovat recurs de către reclamantă, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

În dezvoltarea căii de atac, întemeiată în drept pe disp. art. 304 și următoarele C. proc. civ., art. 1 al Protocolului nr. 1 la C.E.D.O., Directiva 92/43/CEE, Legea nr. 554/2004, recurenta arată că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., întrucât prima instanță, prin hotărârea dată, a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii. Astfel, recurenta arată că, la termenul de judecată din 04 iunie 2008, procedura de citare cu ea nu a fost îndeplinită potrivit prevederilor legale, neavând cunoștință de măsurile dispuse de instanță referitoare la timbrarea acțiunii.

Sub acest aspect, recurenta învederează că dovada de îndeplinire a procedurii de citare(aflată la fila 21 dosar fond) nu are aplicată ștampila S.M.C., primirea fiind făcută de un domn I.P., care nu are o relație contractuală cu S.M.C. și nu este persoana însărcinată cu primirea corespondenței. În concepția recurentei, au fost încălcate normele imperative prevăzute de lege cu privire la citarea părților, întrucât cauza a fost soluționată, în mod practic, cu încălcarea principiilor contradictorialității și oficialității procesului civil, fără ca reclamanta să primească dispoziția instanței cu privire la timbrarea acțiunii, conform art. 114 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, recurenta precizează că au fost încălcate prevederile art. 85 C. proc.

civ., față de împrejurarea că reprezentantul său convențional, dl. avocat B.I.T., a avut cunoștință de termenul procesului, verificând site-ul portal X, însă aceasta nu echivalează și cu luarea la cunoștință a obligației de plată a taxelor de timbru, obligație care nu se afișează pe portalul instanțelor de judecată. În plus, cererea de amânare formulată de avocat nu acoperă viciul de procedură, deoarece, potrivit art. 89 alin. (2) C. proc. civ., numai înfățișarea părții în instanță, în persoană sau prin mandatar, putea să aibă un asemenea efect de asanare a lipsurilor procedurale. În opinia recurentei, instanța era obligată să amâne judecata, față de disp. art. 107 C. proc. civ. Prin întâmpinarea de la filele 10-11 dosar, intimatul M.M.

solicită respingerea recursului. În principal, intimatul invocă excepția tardivității declarării recursului, față de prevederile art. 301 C. proc. civ. Sub acest aspect, este invocat borderoul de expediere(aflat la fila 35 dosar fond), din care rezultă că, la 11 iunie 2008, sentința a fost comunicată și reclamantei. În plus, intimatul arată că nu au existat motive de întrerupere a termenului de recurs, iar recurenta a formulat calea de atac la 26 martie 2009. În subsidiar, intimatul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, susținând, în esență, că sentința a fost comunicată unei persoane din interiorul lăcașului de cult, dar care nu are atribuții în acest sens, această împrejurare ținând de organizarea și funcționarea internă a mănăstirii.

Pe de altă parte, intimatul apreciază că instanța a respins în mod corect cererea de amânare depusă de reprezentantul reclamantei, întrucât aceasta nu a fost dovedită, neexistând la dosar nici un document care să justifice imposibilitatea prezentării. La termenul de judecată din 21 octombrie 2009, Înalta Curte a constatat că la dosar nu există dovada comunicării sentinței atacate către reclamantă, astfel că a apreciat recursul ca fiind formulat în termen, față de dispozițiile art. 310 C. proc. civ. Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc.

civ. raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, admiterea recursului. În primul rând, instanța de control judiciar apreciază că nu pot fi primite criticile recurentei referitoare la viciul de procedură cu S.M.C. pentru termenul de la 4 iunie 2008. După cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul anterior individualizat (fila 21 dosar fond), citația (cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și a depunerii timbrului judiciar de 0,3 lei) a fost înmânată unui funcționar însărcinat cu primirea corespondenței, după cum a menționat agentul procedural. Persoana în cauză se numește I.P.(P.A.), prin urmare, un membru al S.M.C., care a semnat dovada, iar agentul procedural a arătat că este delegat, că nu există ștampilă, menționând și datele actului de identitate al primitorului.

În speță, au fost respectate prevederile art. 100 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la mențiunile care trebuie să le cuprindă procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură. Pe adeverința de primire a citației sau pe procesul – verbal întocmit de agentul procedural nu trebuie aplicată ștampila persoanei juridice citată. Procedând astfel, s-ar adăuga la lege, pentru că art. 100 C. proc. civ. nu prevede o asemenea obligație. Pe cale de consecință, nu sunt încălcate prevederile art. 85 C. proc. civ., nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât judecata s-a făcut în lipsa părții care a fost legal citată. Însă, hotărârea va fi casată în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., întrucât s-a încălcat dreptul la apărare al părții. Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când prin sentința dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Acest ultim text normativ constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură. De aceea, se poate susține că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În speță, instanța de control judiciar constată că, la termenul din 4 iunie 2008, judecătorul fondului a încălcat dreptul la apărare al reclamantei. Potrivit art. 156 alin. (1) C. proc. civ., instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. În cauză, apărătorul ales al reclamantei - avocat B.I.T. – a depus mai multe cereri de amânare a cauzei pentru imposibilitatea obiectivă de a se prezenta la termen în vederea exercitării mandatului de apărător, întrucât la 4 iunie 2008 trebuia să se prezinte la Spitalul Militar în vederea unor investigații ce privesc o intervenție chirurgicală, obligându-se să facă dovada imposibilității de apărare la termenul care va fi acordat (a se vedea cererile de la filele 27-28 și filele 30-31 dosar fond).

De remarcat faptul că delegația avocatului reclamantei se afla la fila 13 dosar fond, fiind depusă odată cu acțiunea. Înalta Curte apreciază că soluția instanței de respingere a cererii de amânare ca nedovedită este nelegală, față de situația de fapt învederată anterior și de împrejurarea că, fiind primul termen de judecată, partea putea beneficia de amânare pentru lipsă de apărare, în temeiul art. 156 alin. (1) C. proc. civ., urmând ca la termenul următor să se administreze proba imposibilității de apărare a avocatului la acel termen. Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., și art. 313 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.M.C. împotriva sentinței nr. 86/F-C din 4 iunie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.