Decizia nr. 1740/2009 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 522/64/2008 — recurs

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii Reclamanta a arătat că la adoptarea ordinului contestat nu au fost respectate prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, legalitatea ordinului fiind afectată de lipsa unor dezbateri organizate de emitentul actului. Față de cererea de suspendare a executării ordinului, reclamanta a arătat că, datorită instituirii regimului de arie naturală protejată este în imposibilitate de a interveni în zonele în care există arbori doborâți, rupți, uscați pe picior, debilitați, respectiv în situația infestării cu anumiți dăunători.

Apărările formulate de pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii de fond ca neîntemeiată, precum și respingerea cererii de suspendare deoarece nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, cazul bine justifica și paguba iminentă. În opina pârâtului, cererea formulată reprezintă o exercitare abuzivă a drepturilor subiective prin raportare la art. 3 din Decretul nr. 31/1954, nu s-au răsturnat prezumțiile de legalitate, autenticitate, veridicitate ale actului administrativ, nu s-a dovedit paguba iminentă. 4.Hotărârea instanței de fond asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 4 iulie 2008 a admis cererea de suspendare parțială a Ordinului nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice Natura 2000 în România, emis de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, cerere formulată de reclamanta R.P.L.P.K. RA Brașov, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile. A dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 1964/2007 în ceea ce privește punctele 38, 120, 195, 207 din Anexa nr.1 a ordinului, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. 5 .Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond Curtea de apel a reținut că sunt îndeplinite cerințele art. 15 din Legea nr. 554/2004, că prin instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, reclamantei i s-a adus atingere dreptului de a efectua lucrări de întreținere, de prevenire și combatere a dăunătorilor în zonele menționate în ordinul atacat, reclamanta suferind astfel o pagubă ce nu va putea fi reparată în cazul în care se va dovedi că ordinul atacat nu este temeinic și legal. Aceste elemente sunt de natură să creeze îndoială cu privire la modul în care reclamanta poate interveni în zonă în cazuri de urgență. Instanța de fond a avut în vedere și Recomandarea nr. R (89) 8 din 13 septembrie 1989 a Consiliului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei care a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, pentru a nu cauza acestora un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.

Recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile împotriva Încheierii din 4 iulie 2008. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. 6.1. Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit materialul probator administrat în cauză. În speță nu sunt întrunite cerințele referitoare la cazul bine justificat și la iminența unei pagube. Reclamanta-intimată nu a indicat nici în plângerea prealabilă și nici în acțiune drepturile care ar putea fi afectate prin emiterea o rdinului nr. 1964/2007. Nu s-au indicat zonele aflate în administrarea intimatei, cererea fiind o exercitare abuzivă a drepturilor subiective. Intimata nu a demonstrat că actul administrativ vatămă un interes public, ci se invocă o potențială vătămare a veniturilor regiei publice de interes local. Condiția pagubei iminente nu poate fi raportată la cele învederate de intimata-reclamantă, și anume: obligativitatea zonării, neelaborarea unor măsuri de conservare în momentul declarării siturilor; imposibilitatea respectării prevederilor Ordinului MADR nr. 454/2003; lipsa unei reglementări privind modalitatea de despăgubire a proprietarilor și administratorilor de fond forestier. Cu privire la obligativitatea zonării, recurenta arată că acest aspect nu este inclus în plângerea prealabilă, iar ordinul atacat nu interzice intervențiile legate de îndepărtarea arborilor rupți etc. Mai mult, zonarea nu este obligatorie pentru ariile protejate de interes comunitar. O.U.G. nr. 58/2007 nu prevede obligativitatea elaborării unor măsuri de conservare în momentul declarării siturilor. Nu există niciun motiv ca Ordinul nr. 454/2003 să nu fie respectat. Conform art. 2 alin. (5) din ordinul atacat, urmează a se lua toate măsurile pentru realizarea plăților compensatorii Natura 2000. 6.2. Instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii Considerentele instanței de fond prin care se justifică îndeplinirea condiției referitoare la necesitatea unui caz bine justificat constituie o interpretare eronată în ceea ce privește aplicabilitatea actului administrativ atacat, care nu afectează existența Ordinului MADR nr. 454/2003. 7.Apărările formulate de intimata-reclamantă R.P.L.P.K. RA Brașov Intimata a solicitat prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat, arătând că prin sentința civilă nr. 142/F/2008 a Curții de Apel b rașov, secția de contencios administrativ și fiscal, Ordinul nr. 1964/2007 a fost anulat parțial și anume punctele nr. 38,120, 195 și 207 din Anexa nr.1 Cu referire strictă la motivele de recurs, intimata consideră că pericolul iminent pentru zonele care au fost incluse în situri de importanță comunitară este faptul că în acele zone existau și mai există și acum, mulți arbori doborâți, uscați pe picior, debilitați, iar restricționarea intervenției antropice ar duce la uscarea în masă a vegetației. Paguba iminentă este dovedită prin actele depuse la dosar și este localizată în primul rând în patrimoniul României. Cazul bine justificat este dat de aparența evidentă de nelegalitate a ordinului atacat și este reprezentat de faptul că instanța de fond a reținut că toate aspectele învederate de intimată sunt împrejurări care creează o îndoială cu privire la modul în care se poate interveni în zonă, în cazuri de urgență. II. Considerentele instanței de recurs 1. Recursul este nefondat 2. Motivele de recurs invocate se subsumează celor înscrise la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, eventual la art. 304 1 C. proc. civ., deoarece detalierea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu are legătură cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății. 3. Se mai constată că recurentul, prin motivele de recurs, aduce critic, în principal, celor susținute de reclamanta-intimată, fără să facă referiri la ceea ce a reținut instanța de fond. 4. Curtea de Apel a constatat că prin instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, reclamantei i s-a adus atingere dreptului de a efectua acele lucrări de întreținere și, respectiv, de prevenire și combatere a dăunătorilor din zonele menționate în ordinul atacat. Cu referire la cazul bine justificat, s-a apreciat că O.M. nr. 454/2003 nu mai poate fi aplicat la siturile de importanță comunitară, iar O.U.G. nr. 57/2007 nu cuprinde reglementări referitoare la zonarea internă a ariilor naturale protejate, planurile de management, activitățile ce se pot desfășura etc. 5 . î n mod cert, reclamanta-intimată a indicat zonele aflate în administrarea sa, neavând relevanță dacă acestea au fost detaliate într-o precizare de acțiune. Intimata acționează în calitate de administrator al fondului forestier, proprietate a Municipiului Brașov și nu se poate afirma că aceasta și-a exercitat abuziv drepturile subiective. 6. Cazul bine justificat este reprezentat în momentul de față de existența sentinței nr. 142/F din 14 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 522/64/2008 de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a admis acțiunea de fond și s-a anulat parțial Ordinul nr. 1964/2007 emis de MMDR în ceea ce privește punctele 38,120,195, 206 din Anexa nr. 1. Pronunțarea soluției asupra fondului acțiunii întărește convingerea instanței de recurs asupra îndeplinirii condiției cazului bine justificat prevăzut de art. 14, art. 15 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

Paguba iminentă a fost corect reținută de instanța care a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1964/2007 prin aceea că în acele zone nu mai este posibilă intervenția antropică, iar în lipsa acestei intervenții, procesul de uscare a vegetației nu poate fi oprit.

Instanța de recurs constată și că măsurile invocate de recurent, cum ar fi: planul de management prin care s-ar realiza zonarea, în prezent nu există. Nu a fost respectat nici termenul de 12 luni prevăzut de art. 2 alin. (5) din ordin, pentru delimitarea siturilor de importanță comunitară.

Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.