ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1448/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 14.02.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor, Ocolul Silvic Făgăraș, Direcția Silvică Brașov și a APM Brașov, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: în temeiul art. 1 și 11 din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ, anularea Ordinului 2228/2013, emis de pârâta Ministerul Apelor și Pădurilor în beneficiul Direcției silvice Brașov și Ocolului Silvic Făgăraș, precum și a amenajamentului silvic aprobat; în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea Ordinului 2228/2013, emis de pârâta Ministerul Apelor și Pădurilor în beneficiul Direcției Silvice Brașov și Ocolului Silvic Făgăraș, precum și a amenajamentului silvic aprobat.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 640 din 23 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a Deciziei de încadrare nr. 9913 din 21.05.2013 emisă de A.P.M.Brașov; s-a respins cererea în anulare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor, Direcția Silvică Brașov, Ocolul Silvic Făgăraș, A.P.M. Brașov și Regia Națională a Pădurilor Romsilva- Direcția Silvică Brașov, ca neîntemeiată; s-a respins cererea de suspendare a executării ca lipsită de obiect.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin1 pct. 6 și 8 C. proc. civ. În motivare se arată că hotărârea nu cuprinde motive pe care se întemeiază întrucât potrivit art. 14 alin. (5), art. 22 alin. (6) C. proc. civ., coroborat cu art. 21 din Constituția României și cu art. 6 din CEDO, instanțele de judecată trebuie să motiveze hotărârea pronunțată, făcând un examen efectiv al tuturor argumentelor invocate și al mijloacelor de probă administrate, numai astfel putându-se considera că a fost respectat dreptul la un proces echitabil, așa cum este el reglementat prin practica CEDO1. În speță, instanța de fond nu a analizat toate motivele de nelegalitate a actului administrativ și nici toate mijloacele materiale de probă administrate în cauză. În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate din excepția de nelegalitate invocată, referitor la momentul punerii în aplicare al amenajamentului silvic față de data realizării evaluării de mediu, instanța de fond nu a motivat nici în fapt nici în drept acest motiv Astfel, s-a invocat ca și motiv de nelegalitate punerea în aplicare a amenajamentului silvic înainte de emiterea deciziei de încadrare, arătând astfel încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1076/2004, care dispune că "Evaluarea de mediu se efectuează în timpul pregătirii planului sau programului și se finalizează înainte de adoptarea acestuia ori de trimiterea sa în procedură legislativă". Or, în speță, conform probei cu înscrisuri administrată în cauză, amenajamentul silvic se aplică de la 1.01.2009, evaluarea de mediu a fost demarată și finalizată ulterior anului 2011, adică de la 23.09.2010 la 21.05.2013, dată la care a fost emisă decizia de încadrare, iar trimiterea în procedură legislativă, adică procedura pentru emiterea ordinului de aprobare atacat în prezenta cauză, a fost realizată în 2013 și finalizată în același an, cu emiterea ordinului nr. 2228/2013. Instanța de fond nu a motivat nici în fapt nici în drept respingerea cererii de chemare în judecată față de aceste argumente și probe administrate în cauză. Referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 7 coroborat cu art. 6 din Convenția de la Aarhus precum și cu art. 8 din aceeași Convenție, precum și nerespectarea art. 7 din Lg. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică se arată că nici acest argument nu este analizat de instanța de fond nefiind motivat în fapt și în drept, de ce a fost respins sau mai bine zis neluat în seama de instanța de fond. Afirmațiile instanței că aceste obligații ar fi în sarcina titularului planului și autorității competente de protecția mediului nu au legătură cu cauza, de vreme ce în speță era vorba de normele de asigurare a transparenței decizionale pentru un ordin de ministru, în care nici autoritățile de mediu, altele decât Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, sau beneficiarul actului, nu pot avea în mod legal niciun fel de competențe. Astfel această motivare pare complet străină de natura cauzei, în speță fiind vorba despre "emiterea unui ordin de ministru și nu despre simpla publicare sau nu a amenajamentelor silvice. La emiterea unui act administrativ normativ, obligația de consultare a publicului care este reglementată de Legea nr. 52/2003, incumbă autorității emitente a actului respectiv, adică pârâtului Ministerul Mediului care nu a făcut niciun act de consultare publică, nici de publicare a ordinului și nici a planului pe care îl aprobă. În ceea ce privește pronunțarea asupra aplicabilității principiului precauției în luarea deciziilor și obligația statelor membre de a emite acte de reglementare de mediu (în speță decizie de încadrare și ordin de ministru) numai dacă au fost furnizate toate dovezile științifice necesare, conform legislației UE și practicii CJUE indicate în acțiune, instanța de fond nu a făcut nicio referire ia îndeplinirea sau neîndeplinirea condițiilor legale din actele normative care transpun acest principiu la nivel național, respectiv art. 28 din O.U.G. nr. 57/2007 și Ordinul 19/2010. Instanța de fond nu face decât o analiză formală a câtorva pași administrativi-principali care se realizează în cadrul acestei proceduri fără a intra în substanța cauzei, așa cum o impune atât Lg. 554/2004 cât și Convenția de la Aarhus și a motiva cum a ajuns la constatarea că au fost îndeplinite toate condițiile necesare pentru emiterea legală a actului atacat cu excepția de nelegalitate, adică decizia de încadrare. Instanța de fond nu face decât să enumere câteva din prevederile acestei decizii fără a verifica însă, dacă ele se circumscriu sau nu rigorilor substanțiale cerute de aplicarea principiului prevenției în luarea deciziilor. Lipsurile evidente din memoriul de prezentare și din documentația depusă spre avizare la APM Brașov sunt: - neefectuarea vizitelor în teren, vizite care sunt obligatorii și care au rolul de a verifica informațiile furnizate de titular. - analiza impactului planului propus în combinație cu alte planuri. în aceeași arie protejată există mai multe amenajamente silvice, dar evaluarea impactului nu a analizat prevederile acestor amenajamente în combinație cu planul propus. Conform Ordinul 19/2010, trebuia analizat în cadrul etapei de încadrare planul propus împreună cu existența altor PP implementate și a celor, aflate în procedură de reglementare și de asemenea, nu numai din PP localizate în interiorul unei arii naturale protejate de interes comunitar, dar și din PP localizate în afara acesteia. - neidentificarea suprafețelor acoperite de specii și habitate protejate la nivel comunitar și neidentificarea zonelor sensibile pentru acestea (cuibărit, hrănire, împerechere), întrucât nu au fost depuse informațiile solicitate de Ordinul 19/2010 pct2.1 lit. b) prezenta și efectivele/suprafețele acoperite de specii si habitate de interes, comunitar în zona PP; or, în lipsa acestor informații nu se poate aprecia că au fost realizate evaluarea de mediu a impactului lucrărilor silvice asupra speciilor și habitatelor protejate la nivel comunicat de vreme ce nici nu se știe unde sunt localizate acestea si nu au fost nici identificate si analizate obiectivele de conservare ale acestor specii - inexistența Avizului Natura 2000, act emis de APM, neconfundându-se cu avizul emis de custozi sau administratori, aviz care este reglementat de art. 28 1 din O.U.G. nr. 57/2007. Avizul Natura 2000 se emite de APM în cazurile în care nu este necesară realizarea evaluării strategice de mediu așa cum se pretinde și în prezenta cauză. Instanța de fond nu a analizat aceste argumente și nu a apreciat cum și în ce temei juridic a constatat că toate condițiile de mai sus pentru emiterea unui act administrativ legal, au fost îndeplinite. Mai mult decât atât, decizia de încadrare nu menționează nici o singură specie protejată, nici o singură măsură de protecție, nici un singur obiectiv de conservare, făcându-se o referință generică la un raport de evaluare adecvată, raport care nu se știe însă în ce procedură a fost adoptat, întrucât el nu este cu certitudine elaborat ca urmare a adoptării prezentei decizii de încadrare ce face obiectul prezentei cauze, care nu decide că este necesară realizarea evaluării adecvate, studiul fiind gata elaborat și nici nu există un aviz Natura 2000 emis de Agenția de protecție a mediului. În ceea ce privește reglementările privind pădurile virgine, instanța nu a motivat cazul ca urmare a analizei în substanță a probelor aflate la dosar - înscrisuri și a argumentelor aduse. Astfel obligația legală reclamată ca nefiind respectată, prevăzută de Ordinul 3397/2012, dispoziție legală intrată în vigoare înainte de emiterea actelor administrative ce fac obiectul prezentei cauze, se referă la includerea parcelelor identificate ca fiind posibil păduri virgine în studiul B., în categoria funcțională funcțională "1,50 - păduri cvasivirgine", tipul I funcțional - (TI). O astfel de măsură a fost stabilită de instanță în aplicarea principiului prevenției pentru a evita distrugerea caracteristicilor acestor păduri de a fi "virgine" adică de a nu se fi efectuat lucrări silvice pe suprafața acestora. Neincluderea lor în aceasta categorie înseamnă neacordarea regimului de protecție legal si aprobarea de lucrări silvice care ar distruge caracteristicile de pădure virgină. Instanța de fond face o singură motivare și anume că decizia de încadrare ar solicita respectarea prevederilor Ordinului 3397/2012. Această motivare nu are, în mod evident nicio legătură cu motivul de nelegalitate invocat de noi și anume că amenajamentul silvic nu a inclus pădurile potențial virgine în categoria de protecție necesară. În ceea ce privește afirmația instanței de fond, că argumentele invocate nu ar putea fi analizate deoarece "amenajamentul nu se amplasează în perimetrul vreunui parc național ci doar în arii naturale protejate de interes comunitar" precum și la faptul că nu ar fi fost desemnate păduri virgine său cvasivirgine, această motivare este străină de natura cauzei. Regimul juridic al pădurilor virgine este același indiferent dacă acestea sunt amplasate în parc național sau în Sit Natura 2000, în sit trebuind să fie făcută dovada faptului că speciile si habitatele protejate la nivel comunitar nu suferă diminuări sau scăderi ale numărului de exemplare. În ceea ce privește respingerea excepției de nelegalitate s-a arătat că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 1076/2004, respingând acțiunea practic a validat legalitatea unui amenajament silvic intrat în vigoare și aplicat înainte de începerea procedurii de evaluare de mediu și înainte de trimiterea sa în procedură legislativă. De asemenea a încălcat dispozițiile art. 7 coroborat cu 6 din Convenția de la Aarhus ratificată de România prin Legea 86/2000 precum și a dispozițiilor art. 9 - 12 coroborat cu art. 29 din H.G. nr. 1076/2004 coroborate cu art. 20 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului. Consultarea publicului este o procedură obligatorie în România. Instanța de fond a încălcat aceste norme de drept material apreciind că este legală procedura de consultare a publicului realizată cu încălcarea acestor texte de lege: - anunțurile privind declanșarea etapei de încadrare s-au făcut mult mai târziu decât data depunerii notificării la APM. Astfel, notificarea a fost depusă pe data de 23.09.2010 iar anunțurile au fost publicate pe data de 4 iulie 2011 și 7 iulie 2011. Anunțurile se referă la prima variantă a planului, deși amenajamentul silvic era în vigoare și se aplică încă din 2009. - de asemenea, anunțurile nu se referă sub nicio formă la procedura de evaluare adecvată, pentru care nu a fost realizată nicio formă de publicitate sau de consultare a publicului - amenajamentul silvic elaborat și pus în aplicare din 2009 nu a fost niciodată pus la dispoziția publicului, ci numai memoriul de prezentare aflat și la dosarul cauzei, aceasta reprezentând pretinsa primă versiune a planului deși în fapt planul era deja elaborat și pus în aplicare. Așa cum se observă, între planul pus în aplicare în 2009 și memoriul de prezentare există o diferență foarte mare. - decizia finală de încadrare nu a mai fost adusă la cunoștința publicului Totodată au fost încălcate dispozițiile art. 191 din TFUE și al art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, coroborate cu dispozițiile art. 28 alin. (2) din O.U.G. nr. 157/2007 și cu Ordinul 19/2010, privind aplicarea principiului prevenției și precauției în luarea deciziilor. Instanța de fond a încălcat aceste dispoziții legale, atunci când a apreciat că memoriul de prezentare este întocmit conform dispozițiilor Ordinului nr. 19/2010 fără să observe însă că elemente specifice solicitate de acest ordin precum și de art. 28 din O.U.G. nr. 57/2007, lipsesc din conținutul acestui memoriu, hotărârea fiind și nemotivată, pentru că instanța nu a motivat cum este conform memoriul cu dispozițiile legale. Planurile și/sau proiectele publice ori private pentru care trebuie stabilită necesitatea efectuării evaluării de mediu/evaluării impactului asupra mediului sunt cele care sunt realizate în cadrul unei arii naturale protejate, indirect legate de aceasta sau necesare pentru managementul ariei naturale protejate, și care, fie individual, fie împreună cu alte planuri/proiecte, pot avea efecte negative semnificative asupra ariei naturale protejate, avându-se în vedere obiectivele de conservare. În decizia de încadrare nu sunt evidențiate niciun fel de obiective de conservare pentru speciile și habitatele protejate la nivel comunitar. S-au încălcat și dispozițiile art. 26 alin. (3) din Codul silvic coroborat cu Ordinul 3397/2012 privind stabilirea criteriilor și indicatorilor de identificare a pădurilor virgine și cvasivirgine în România Amenajamentul silvic nu a prevăzut suprafețele care pot constitui păduri virgine și nu le-a protejat în vederea introducerii în catalogul Pădurilor virgine. Instanța de fond a încălcat legislația, indicată apreciind că nu există păduri virgine sau cvasivirgine pe suprafața acestui amenajament. Conform dispozițiilor Ordinului 3397/2012 privind stabilirea criteriilor și indicatorilor de identificare a pădurilor virgine și cvasivirgine în România, înainte de includerea în catalog, suprafețele care pot constitui astfel de păduri trebuie să fie strict protejate astfel încât să se evite efectuarea de lucrări silvice pe suprafața lor, lucrări care ar duce ulterior la deteriorarea acestora și imposibilitatea includerii în catalog. Amenajamentul nici nu a protejat în acest fel parcelele de păduri identificate conform studiului B. care ar fi putut constitui păduri virgine/cvasivirgine ci a programat peste tot lucrări silvice, cu încălcarea legislației în vigoare. B. Privind emiterea Ordinului nr. 2228/2013 privind aprobarea amenajamentului silvic OS Făgăraș s-au încălcat dispozițiile art. 7, 8 din Convenția de la Aarhus, art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind consultarea publicului la data emiterii Ordinului nr. 2228/2013 prin care a fost aprobat amenajamentul silvic OS Făgăraș. Instanța de fond a încălcat aceste dispoziții legale apreciind că este legal acest ordin, deși nu au fost realizate niciun fel de consultări publice pentru emiterea acestuia. Obligația de transparență decizionala reglementată de normele de drept legal indicate a fost încălcată în prezenta cauză, adoptarea amenajamentului în 2013 care se aplica deja din 2009 fiind ascunsă publicului prin nepublicarea proiectului de ordin în vederea consultării publicului și prin nepublicarea acestuia în Monitorul Oficial.

Apărările formulate în cauză În cauză au formulat întâmpinări intimații-pârâți Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, APM Brașov și Regia Națională a Pădurilor Romsilva, apreciind, în esență, că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente circumstanțelor factuale reținute.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 2 decembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, când cauza a fost amânată la data de 10 februarie 2022. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Analizând probele administrate în cauză Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu cererea de chemare în judecată prin care reclamanta A. a solicitat: - în temeiul art. 1 și 11 din Lg. 544/2004 a contenciosului administrativ, anularea Ordinului 2228/2013, emis de pârâta Ministerul Apelor și Pădurilor în beneficiul Direcției Silvice Brașov și Ocolului Silvic Făgăraș, precum și a amenajamentului silvic aprobat; - în temeiul art. 15 din Lq. 554/2004, suspendarea Ordinului 2228/2013, emis de pârâta Ministerul Apelor și Pădurilor în beneficiul Direcției Silvice Brașov și Ocolului Silvic Făgăraș, precum și a amenajamentului silvic aprobat. În motivare, s-a arătat că ordinul atacat în prezenta cauză a aprobat un amenajament silvic, iar ordinul a fost emis fără a se ține seama de legislația privind protecția mediului și fără consultarea publicului. Ordinul de aprobare a fost adoptat după intrarea în vigoare și aplicarea amenajamentului silvic, fără consultarea publicului Elaborarea planurilor se face în conformitate cu dispozițiile legale enunțate mai sus numai în baza consultării publicului, ultima versiune a planului trebuind să fie și ea pusă în discuția publicului conform art. 30 din H.G. nr. 1076/2004 precum și conform art. 7 coroborat cu art. 6 din Convenția de la Aarhus precum și cu art. 8 din aceeași Convenție. Aceeași obligație este prevăzută și de art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică. Astfel, orice decizie luată de administrația publică trebuie să fie luată în baza consultării publicului, nu numai emiterea actelor normative. Având în vedere că este o decizie de aprobare a unui plan implementat în cadrul unor arii protejate, decizia fiind luată prin act normativ, respectiv ordin de ministru, procedura de consultare a publicului trebuie să suporte rigorile prevăzute de legislația specifică de mediu în ceea ce privește consultarea publicului, menționată mai sus. Prin urmare, punerea la dispoziția publicului a amenajamentului silvic trebuia să se facă în mod efectiv încă de la inițierea planului (art. 71. 3 din H.G. nr. 1076/2004 și urm) și de asemenea la momentul adoptării sale în formă finală prin ordin de ministru (art. 7, 8 din Convenția de la Aarhus, art. 7 din Lg. 52/2003). De asemenea, punerea la dispoziție a documentației și realizarea anunțurilor publice presupune și respectarea dispozițiilor art. 7 coroborat cu art. 6 din Legea 86/2000 privind ratificarea Convenției de la Aarhus. Astfel, anunțurile trebuiau să cuprindă toate informațiile relevante despre procedură, inclusiv faptul că este realizată și procedura de evaluare adecvată. Informațiile privind acest aspect nu au fost conținute de anunțurile publicate iar informațiile specifice nu au fost puse la dispoziția publicului. Încălcarea principiului precauției în luarea deciziilor, precum și a O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice și a Ordinului 19/2010 emis de ministrul mediului și pădurilor pentru "aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar și a H.G. nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe. Lipsa realizării evaluării adecvate - etapa de încadrare. Conform principiului precauției în luarea deciziei, definit în TFUE art. 191 alin. (2), în art. 3 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului precum și în deciziile CJUE atașate, principiul precauției în luarea deciziilor obligă autoritățile ca. înainte de luarea unei decizii cu impact asupra mediului. În mod special asupra zonelor pentru care a fost instituită o protecție specială, să fie realizate toate dovezile că nu se vor produce prejudicii semnificative care să conducă la deteriorarea factorilor de mediu, la deteriorarea statusului de conservare a speciilor și habitatelor din aria protejată. Prin decizia de încadrare nu au fost avute în vedere măsuri de conservare a speciilor/habitatelor ariilor protejate ca site-uri Natura 2000. De altfel, la întocmirea planului nici nu au fost avute în vedere zonele cu potențial de a fi încadrate ca păduri virgine/cvasivirgine și care se impuneau a fi protejate ca o categorie specială pentru a se evita deteriorarea statutului acestora, conform Ordinului 3397/2012, ordinului 1417/2016 (în vigoare la data realizării amenajamentului) modificat prin Ordinul 2525/2017^ Mai mult decât atât, din decizia de încadrare nu au fost menționate noțiunile de păduri virgine/cvasi virgine, ele nefiind identificate și încadrate în categoria funcțională legală prevăzută de lege: T1. De asemenea, față de speciile protejate de păsări din ROSPA ROSPA 0098 Piemontul Făgăraș și celelalte specii și habitate nu a fost realizată procedura etapei de încadrare Ordinului 19/2010, deloc, nefiind analizate lucrările propuse în comparație cu zonele sensibile pentru fiecare specie existentă în zona de proiect. Aceste specii și habitate nu sunt analizate sau prezentate în decizia de încadrare a cărei suspendare o solicităm, nefiind propuse niciun fel de măsuri de protecție și nici nu se demonstrează de ce nu ar fi nevoie de măsuri de protecție față de acestea. Acest lucru era obligatoriu și conform art. 28 din O.U.G. nr. 57/2007 și Ordinul 19/2010, dispoziții citate mai sus. Încălcarea procedurii reglementată de Ordinul 19/2010 emis de ministrul mediului și pădurilor pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar. Decizia de încadrare și amenajamentul silvic, nu au prevăzut niciun fel de măsuri de protecție a pădurilor virgine și cvasivirgine, nici privind identificarea acestora și nici privind protecția acestora, neexistând niciun fel de referință. Prin urmare, pătrunderea în aceste păduri și exploatarea acestora distruge caracterul sălbatic ala cestora, împiedicând introducerea lor în catalogul pădurilor virgine și cvasivirgine și perturbând statusul de conservare natural al speciilor și habitatelor prezente. Recurenta reclamantă a invocat, totodată, și excepția de nelegalitate a deciziei de încadrare nr. 9913/21.05.2013 emisă de către Agența pentru Protecția Mediului Brașov, prin care, pentru planul Amenajamentului Silvic al UP I ȘINCA și UP H FĂRĂGRAȘ din Ocolul Silvic Făgăraș (titular Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA- Direcția Silvică Brașov) se propune executarea de tratamente și lucrări de îngrijire, de igienă, de conservare, precum și de lucrări de regenerare naturală și împădurire. Cu titlu prealabil, ÎCCJ observă că principalele critici dezvoltate în cuprinsul motivelor de recurs vizează sentința civilă pronunțată în ceea ce privește soluționarea excepției de nelegalitate a deciziei de încadrare nr. 9913/21.05.2013, doar tangențial recurenta reclamantă criticând și soluția referitoare la respingerea capătului de cerere privind anularea ordinului nr. 2228 din 2013, astfel încât prezentele considerente vor avea în vedere cu prioritate criticile dezvoltate de către recurentă anterior menționate. În ceea ce privește susținerile recurentei privind încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor legale care prevăd obligativitatea motivării hotărârii pronunțate, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1).6 C. proc. civ., ÎCCJ reține că acestea sunt neîntemeiate, întrucât, pe de-o parte, judecătorul fondului a expus întreaga argumentație logico-juridică pe care și-a întemeiat sentința, iar pe de altă parte, a analizat sistematic atât motivele de nelegalitate a actelor administrative invocate prin cererea de chemare în judecată, atât în privința capătului de cerere referitor la anularea actului administrativ, cât și în privința excepției de nelegalitate, dar și mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse de către părți. Susținerile recurentei reclamante circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1).6 C. proc. civ. se referă, în fapt la o pretinsă nerespectare de către autoritatea publică emitentă și de către judecătorul fondului a dispozițiilor art. 7 din Convenția de la Aarhus și ale dispozițiilor art. 7 din legea 52/2003, dispoziții legale a căror incidență a fost, în fapt, analizată de către instanța de fond, reținându-se așadar că motivarea sentinței recurate este conformă dispozițiilor procedurale civile, chiar dacă argumentele de fapt și de drept nu au fost întemeiate pe dispozițiile legale invocate de către recurenta reclamantă. În ceea ce privește criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1).8 C. proc. civ. (referitoare îndeosebi la pretinsa respingere în mod eronat a excepției de nelegalitate a deciziei de încadrare 9913 din 21.05.2013 emisă de către Agenția Pentru Protecția Mediului Brașov) relative la încălcarea principiului transparenței decizionale, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt neîntemeiate, întrucât din analiza materialului probator administrat în cauză, reiese faptul că în cadrul procedurii de emitere a acestui act administrativ recurenta reclamantă nu a înțeles să formuleze nicio obiecție, în condițiile în care au existat informări conform legislației în vigoare ale Agenției Pentru Protecția Mediului Brașov, dar și în mass media. Așadar, în mod corect a apreciat judecătorul fondului, că emiterea actului administrativ contestat s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale privind transparența decizională și cu asigurarea accesului liber al publicului la informațiile de interes public. Înalta Curte va înlătura susținerile recurentei referitoare la faptul că intimatul pârât Ministerul Mediului avea obligația punerii în dezbatere publică a deciziei de încadrare nr. 9913/21.05.2013 emisă de Agenția de Protecția a Mediului Brașov în considerarea faptului că nicio dispoziție legală nu prevede o asemenea obligație în sarcina unei autorități care nu a emis actul administrativ a cărui nelegalitate se solicită a se constata. Susținerile recurentei referitoare la încălcarea de către prima instanță în motivarea sentinței a principiului precauției în luarea deciziilor și obligația statelor membre ale Uniunii Europene de a emite acte de reglementare de mediu numai dacă au fost furnizate toate dovezile științifice necesare sunt, de asemenea, nefondate, în condițiile în care pe de-o parte, instanța de fond a analizat riguros procedura urmată de către autoritățile publice emitente ale actelor administrative contestate, astfel cum, de altfel, chiar recurenta indică în cuprinsul motivelor de recurs, susținând că nu a fost analizată, însă, circumscrierea prevederilor deciziilor contestate, rigorilor principiului prevenției. Instanța de control judiciar constată, însă, că judecătorul fondului, din analiza materialului probator administrat în cauză, a concluzionat că amenajamentul silvic la care se referă decizia de încadrare nr 9913/21.05.2013 are la bază principiul continuității, al eficacității funcționale și al conservării și ameliorării biodiversității, principii a căror respectare nu impun în mod necesar, astfel cum susține recurenta reclamantă, efectuarea vizitelor în teren, analizarea prevederilor unor amenajamente în combinație cu planul propus, în condițiile în care astfel cum, în mod corect a subliniat judecătorul fondului, prin punerea în aplicare a prevederilor amenajamentului nu se produc modificări fizice, nu se exploatează resurse naturale neregenerabile din cadrul ariei naturale protejate, ci doar se efectuează lucrări de regenerare naturală din specii principale corespunzătoare tipului natural de pădure. În mod corect s-a arătat în cuprinsul sentinței recurate că singura modificare operată în amenajamentele vizate de decizia de încadrare nr. 9913/21.05.2013 este înlocuirea treptată a arborilor maturi fără implicații asupra pădurilor virgine, concluzia fiind întemeiată pe o analiză riguroasă a conținutului deciziei 9913/21.05.2013 care prevede cu strictețe lucrările silvo-tehnice care se pot realiza (tratamente, lucrări de îngrijire, tăieri de igienă, lucrări de conservare, lucrări de regenerare naturală și împădurire), neexistând, așadar, nicio legătură între conținutul acestor lucrări și situații pădurilor virgine la care face referire recurenta reclamantă. Referitor la criticile recurentei reclamante privind greșita respingere de către instanța de fond a cererii de anulare a ordinului 228/2013 emis de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, ÎCCJ reține aceleași considerente expuse anterior referitoare la respectarea de către autoritatea publică emitentă a obligației de transparență decizională, în condițiile în care, de asemenea, recurenta reclamantă nu a invocat în momentul punerii în dezbatere publică a acestui act încălcarea acestui principiu. Observând că principalele critici ale recurentei reclamante în privința adoptării acestui act administrativ vizează încălcarea art. 78 din Convenția de la Aarhus, art. 7 din legea 52/2003 și încălcarea procedurilor de către pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor, ÎCCJ reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 21 alin. (2) indice 1 din legea 46/2008 privind codul silvic, potrivit cărora până la aprobarea amenajamentului silvic elaborat în condițiile legii, se aplică prevederile ședinței de preavizare a soluției tehnice. În cauză, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, autoritatea publică pârâtă emitentă a actului administrativ contestat a respectat procedurile legale impuse de textele anterior menționate, beneficiind de avizul comisiei tehnice de avizare pentru silvicultură nr. 159/2009 și transmițând, ulterior, ordinul emis Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA- Direcția Silvică Brașov. În consecință, reținând că actele administrative a căror anulare s-a solicitat, respectiv în privința cărora s-a invocat excepția de nelegalitate au fost emise cu respectarea normelor legale în temeiul și în executarea cărora au fost emise, apreciind că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată în baza materialului probator administrat în cauză, ÎCCJ va respinge recursul formulat ca nefondat. Temeiul de drept al soluției adoptate Față de aceste considerente și în raport de prevederile art. 496 din C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă ca nefondat.