ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 717/2025

Ședința publică din data de 12 februarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată, la data de 14.01.2019, pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor, Direcția Silvică Gorj, Ocolul Silvic Tismana și Agenției pentru Protecția Mediului Gorj, anularea Ordinului nr. 519/2016 emis de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, în beneficiul Direcției Silvice Gorj și a Ocolului Silvic Tismana și a amenajamentului silvic aprobat.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat și suspendarea ordinului atacat. Cererea de suspendare a fost respinsă prin încheierea de ședință din 12 februarie 2021, soluția fiind menținută prin Decizia nr. 572 din 2 februarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 1902 din 10 decembrie 2021, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes a reclamantei și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

2.1. Nemotivare. Motive străine de natura cauzei, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la procedura de consultare a publicului, la fila x – ultimele două paragrafe și fila x – primele două paragrafe din hotărârea de fond, instanța analizează motive străine de natura cauzei referitoare la norme legale care nu sunt incidente și nu au fost invocate în cauză.

Prima instanță afirmă că reclamanta ar fi făcut referire la dispoziții ale Ordinului nr. 135/2010 și ale H.G. nr. 445/2009 referitoare la obligația de publicare a memoriului de prezentare, însă motivarea este preluată din altă hotărâre, întrucât nu au fost invocate și nu sunt incidente aceste acte normative ce se referă la adoptarea unor proiecte.

Instanța de fond lasă neanalizate argumentele reclamantei privind consultarea publicului ce se referă la momentul realizării acesteia, după ce deja erau începute lucrările silvice care se doreau a fi evaluate, cu încălcarea legislației de mediu, respectiv art. 3 din H.G. nr. 1076/2024 și hotărâri CJUE.

Neputându-se observa starea factorilor de mediu înainte de a începe să fie afectați de astfel de lucrări, nu se mai poate concluziona asupra modului în care starea lor inițială a fost modificată prin lucrările propuse, lipsind total de eficiență normele de drept care reglementează procedura de evaluare a impactului asupra mediului.

Instanța de fond nu analizează argumentele legate de conținutul insuficient al anunțurilor publice din care nu reieșea care este locația amenajamentului, dacă acesta este situat în aria naturală protejată și care este obiectul evaluării și anume că face obiectul procedurii de evaluare adecvată.

De asemenea, nu a fost publicat actul supus evaluării, amenajamentul silvic, pentru ca publicul să își poată exprima opinia.

Recurenta-reclamantă susține că există motive contradictorii și străine cu privire la momentul procedurii de consultare a publicului, instanța de fond arătând la fila x – paragraful 4, după ce indică disp. art. 3 din H.G. nr. 1076/2004, afirmă că decizia de încadrare a fost emisă la data de 28.07.2015, data reală fiind 24.08.22015, de unde rezultă că motivarea a fost copiată dintr-o altă hotărâre și conduce la anularea sentinței pentru nemotivare.

Referirea instanței de fond la "finalizarea proiectelor" este străină de cauză, întrucât este vorba despre un plan și nu despre un proiect, iar citarea disp. art. 3 din H.G. nr. 1074/2004 este contradictorie, deoarece se referă la finalizarea executării amenajamentului, iar textul are în vedere momentul emiterii deciziei de încadrare/avizului de mediu.

Cu privire la nerespectarea principiului precauției în luarea deciziei, nerealizarea procedurii de evaluare strategică de mediu și a procedurii de evaluare adecvată, instanța de fond folosește ca motiv pentru respingerea acestui argument faptul că decizia de încadrare a stabilit că nu este necesară evaluarea de mediu, or, tocmai aceasta era critica de nelegalitate care nu poate fi folosită ca probă sau argument pentru a respinge acest capăt de cerere.

Instanța de fond redă norme care nu sunt aplicabile în cauză, art. 5 alin. (1) și (3) din H.G. nr. 1076/2024, fără să explice cum pot acestea să fie aplicabile în cauză, deoarece au în vedere situațiile în care nu este obligatorie evaluarea de mediu.

Prima instanță copiază disp. art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 1076/2024, dar nu face nicio motivare în fapt.

De la filele x – paragraful 4 până la fila x, instanța de fond copiază apărările pârâților fără a întemeia în fapt și în drept afirmațiile lor, iar la fila x – paragraful 4, prima instanță afirmă că reclamanta nu a contestat faptul că nu au mai fost identificate alte suprafețe cu păduri virgine și cvasivirgine pe raza OS Tismana, or tocmai acest lucru a fost contestat, prin urmare motivarea sentinței este străină de natura cauzei.

O altă concluzie nemotivată, în fapt și in drept, care este și o afirmație străină de natura cauzei, este făcută la fila x – paragraful 4, când se arată că "anterior aprobării planului au fost efectuate studii de mediu și abia apoi a fost emisă decizia Agenției de Mediu citată mai sus", considerente nereale deoarece decizia de încadrare a fost emisă fără a se considera că sunt necesare studiile de mediu, astfel că nu se știe la ce studii s-a referit instanța de fond.

2.2. Încălcarea normelor de procedură care atrag sancțiunea nulității hotărârii, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Instanța de fond nu soluționează motivele de nelegalitate referitoare la neincluderea potențialelor păduri virgine și cvasivirgine la data puneri în aplicare a amenajamentelor, a începerii lucrărilor silvice, în regimul de protecție T

1

sau T

2

și cele privind necorelarea amenajamentului silvic cu dispozițiile planului de management al ariei naturale protejate, încălcându-se art. 21 și art. 22 din O.U.G. nr. 57/2007.

2.3. Nelegalitate. Încălcarea normelor de drept material, disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește consultarea publicului, au fost încălcate prevederile art. 3 din H.G. nr. 1076/2004 și Hotărârea CJUE în cauza C-441/17 Comisia Europeană împotriva Poloniei.

Art. 3 din H.G. nr. 1076/2024 prevede că procedura de evaluare de mediu se realizează pe parcursul elaborării planului, de unde rezultă că evaluarea de mediu se face înainte ca acest plan să producă efecte.

Instanța de fond a încălcat aceste prevederi legale atunci când a apreciat că planul este pus în aplicare din 2014, iar evaluarea de mediu a fost realizată în 2015, pentru acest motiv România se află în procedură de infringement.

Instanța de fond a încălcat art. 6 și art. 7 din Legea nr. 86/2000 pentru ratificarea Convenției de la Aarhus și art. 20 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului.

Consultarea publicului a intervenit la mai mult de un an de la finalizarea elaborării amenajamentului silvic și de la punerea sa în aplicare, neputându-se formula obiecții deoarece anunțurile publice nu comunicau amplasamentul și nici faptul că se analiza și procedura de evaluare adecvată.

Publicul a fost în imposibilitate de a participa la procedură, pentru că nu a fost informat la timp și în mod corespunzător, respectiv înainte de data de 01.01.2014 și nu au fost comunicate informațiile/documentele relevante pentru a se putea forma o opinie.

Și hotărârile CJUE din cauzele C-258/11 și C-441/17 au fost încălcate, acestea arătând că evaluarea de mediu se realizează anterior lucrărilor silvice propuse prin amenajament.

Concluzia primei instanțe referitoare la faptul că nu au fost arătate în concret habitatele și speciile afectate este nelegală, deoarece publicul nu a primit aceste informații, care nu sunt incluse nici în memoriul de prezentare, or autoritățile competente au obligația să demonstreze realizarea studiilor necesare din care să rezulte că nu vor fi afectate speciile și habitatele de pe suprafața de proiect.

Instanța de fond dă eficiență în mod greșit disp. art. 21 din Codul silvic, deoarece acestea sunt în contradicție cu convențiile europene și internaționale pentru drepturile omului ce au prioritate în cauză.

Este nelegală procedura de comunicare a informațiilor la sediul OS Tismana și APM, datorită distanței mari și a miilor de pagini ce trebuie studiate.

Instanța de fond încalcă disp. art. 30 din H.G. nr. 1076/2024, art. 7 din Legea nr. 52/2003 și art. 6, 7 și 8 din Convenția de la Aarhus, ordinul de ministru ce conține decizia finală și amenajamentul silvic nu au fost publicate și nu a existat o consultare a publicului, reținându-se greșit că este suficientă comunicarea publică a deciziei de încadrare.

Dispozițiile art. 30 din H.G. nr. 1076/2024 sunt obligatorii pentru beneficiari și Ministerul Mediului, un plan public la data emiterii actului de reglementare de mediu rămâne public și trebuie să fie publicat împreună cu ordinul de aprobare, nepublicarea atrăgând încălcarea dreptului de acces la justiție prevăzut de art. 21 din Constituția României.

Cu privire la încălcarea principiului precauției în luarea deciziei, conform art. 191 din TFU, art. 3 din O.U.G. nr. 195/2005, H.G. nr. 1076/2004, hotărârilor CJUE invocate, acest principiu presupune că nu se pot emite decizii fără a exista dovada că nu vor fi afectați factorii de mediu, ce presupune realizarea procedurii de evaluare strategică de mediu și de evaluare adecvată.

Instanța de fond încalcă disp. art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 1076/2024, realizarea procedurii de evaluare strategică de mediu este obligatorie pentru toate planurile din silvicultură, cu atât mai mult cu cât amenajamentul în cauză se suprapune cu Sit Natura 2000 și apreciază că sunt incidente disp. art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 1076/2024 ce se referă la alte planuri decât cele la care se referă alin. (2).

Dovada faptului că nu vor fi afectați factorii de mediu incumbă autorității emitente, aceasta urmând să fie inclusă în motivarea actului administrativ, decizia de încadrare, prin urmare, recurenta-reclamantă nu este obligată, cum a arătat prima instanță, că trebuie să facă investigații proprii și să dovedească faptul că era necesară realizarea procedurii de evaluare de mediu.

Potrivit disp. art. 28 alin. (4) din O.U.G. nr. 57/2007: "în cazul planurilor sau proiectelor care se supun evaluării de mediu ori evaluării impactului asupra mediului, evaluarea adecvată a efectelor potențiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar este parte integrantă din acestea".

Astfel, pentru planurile care se supun evaluării (strategice) de mediu, conform art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 1076/2004, evaluarea adecvată se realizează în mod obligatoriu în cadrul acestei proceduri.

Procedura de evaluare de mediu strategică și adecvată trebuie să fie realizată înainte de finalizarea elaborării planului pentru ca forma finală să nu pună în pericol factorii de mediu, speciile și habitatele protejate, fiind astfel încălcate disp. art. 3 din H.G. nr. 1076/2004, O.U.G. nr. 57/2007, Ordinele nr. 19/2010 și art. 6 din Directiva habitate 92/43/CEE a Consiliului privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică.

Au fost încălcate prevederile art. 21, 22 și 24 din O.U.G. nr. 57/2007, la data aprobării prin ordin a amenajamentului silvic era cunoscută existența planului de management, cu toate acestea, amenajamentul aprobat nu respectă disp. art. 21, iar susținerea primei instanțe în sensul că sunt împrejurări "ulterioare" emiterii actelor administrative este nelegală față de dispozițiile imperative ale legii.

Cu privire la conservarea pădurilor virgine și cvasivirgine, au fost încălcate disp. art. 26 alin. (3) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, potrivit cărora pădurile virgine și cvasivirgine vor fi strict protejate și se vor include în "Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine".

În amenajamentul silvic ce face obiectul cauzei au fost ignorate parcelele pe care se află arbori seculari, aceste zone nu pot fi exploatate, fiind interzise orice fel de intervenții asupra acestora până la realizarea în teren a studiilor specifice care să confirme sau să infirme existența acestora, astfel că urmau să fie încadrate în categoriile T

1

sau T

2

.

În speță, pădurile seculare de fag nu au fost incluse în protecție strictă T

1

și nici pădurile virgine și cvasivirgine, deși încă din anul 2005 există studiul Pin-Matra – Inventarierea și strategia gestionării durabile și protejării pădurilor virgine din România.

Aceste păduri sunt în curs de distrugere, se organizează licitații și se exploatează păduri pe raza Ocolului Silvic Tismana, deși parcelele de pădure nu sunt studiate pentru a se observa dacă sunt sau nu păduri virgine.

În parcela u.a. 130C din UP I au fost propuse tăieri rase într-o pădure de fag, după ce se începuseră tăieri progresive, iar alte parcele deși au fost confirmate oficial ca păduri cvasivirgine și incluse în catalog, nu au fost încadrate la categoriile funcționale corespunzătoare conform Ordinului nr. 3397/2012.

Eliminarea pădurii bătrâne de fag duce la reducerea speciilor care trăiesc în acești arbori, cu impact asupra celorlalte specii și este afectat lanțul trofic.

Au fost încălcate dispozițiile TFUE și art. 148 din Constituția României, conform cărora jurisprudența CJUE în materie este obligatorie.

Hotărârea CJUE din cauza C-441/17 a fost aplicată greșit de prima instanță, deoarece fără evaluare de mediu, autorizarea planului de către autorități este nelegală, în realitate, orice plan sau proiect este considerat că produce efecte semnificative asupra ariei protejate întrucât nu are legătură directă cu obiectivele de conservare ale ariei protejate.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Protecția Mediului Gorj a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței civile atacate, ca temeinică și legală.

Intimata-pârâtă Regia Națională a Pădurilor (Romsilva) – Direcția Silvică Gorj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului, apreciind că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală, corectă și temeinică.

Intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului și excepția nulității recursului pentru nemotivare.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate, ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată, actele și lucrările dosarului, motivele invocate prin cererea de recurs și prin apărările formulate, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se reține neîntrunirea criticilor care vizează existența unor motive străine de natura cauzei și nemotivarea hotărârii.

Recurenta-reclamantă invocă faptul că, prin acțiunea formulată, nu a făcut referire la dispozițiile Ordinului nr. 135/2010 și ale H.G. nr. 445/2009 pentru a-și susține argumentele legate de inexistența procedurii de consultare a publicului.

Analizând această critică, Înalta Curte observă că pe verso filei 10 a acțiunii reclamantei, sunt preluate disp. pct. 2.1. din Ordinul nr. 19/2010, care la par. 3 se referă la H.G. nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului.

Este adevărat că în conținutul acțiunii nu există referire la Ordinul nr. 135/2010, însă instanța de fond a analizat dispozițiile incidente din O.U.G. nr. 57/2007 și H.G. nr. 1076/2004, astfel că nu este îndeplinită ipoteza "numai motive străine de natura pricinii", prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 6 ultima teză C. proc. civ.

Referitor la neanalizarea unor argumente privind consultarea publicului indicate în cererea de recurs, momentul realizării consultării publice, conținutul insuficient al anunțurilor publice, nepublicarea amenajamentului silvic, se reține existența acestor considerente, în realitate recurenta-reclamantă este nemulțumită de motivarea și soluția pronunțată de instanța de fond, aspecte ce nu se subsumează motivelor de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă susține și existența unor motive contradictorii cu privire la momentul realizării procedurii de consultare a publicului, în realitate, din conținutul cererii de recurs, aceasta se referă la motive străine de cauză prin indicarea greșită a datei emiterii deciziei de încadrare – 28.07.2015, în loc de 24.08.2015 și prin raportare la sintagma "proiect" în loc de "plan".

Cu ocazia concluziilor orale, reprezentanta recurentei-reclamante a arătat că este vorba de o eroare, data emiterii deciziei de încadrare fiind cea arătată în cuprinsul sentinței de fond – 28.07.2015, de altfel la dosar este depusă decizia etapei de încadrare nr. 29/28.07.2015.

Folosirea cuvântului "proiect" în loc de "plan" în cadrul pag. 22, par. 4 din sentința recurată, nu are consecințele pretinse de recurenta-reclamantă și nu poate conduce la casarea sentinței, întrucât paragraful ce conține 21 de rânduri analizează disp. art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 1076/2004, care se referă la "plan", iar judecătorul fondului s-a referit de cel puțin trei ori la plan și nu la proiect, acesta din urmă reprezentând o simplă eroare materială.

Referitor la motivul pentru care instanța de fond a respins argumentul în legătură cu nerespectarea principiului precauției în luarea deciziei și a nerealizării procedurii de evaluare strategică și adecvată, recurenta-reclamantă exprimă nemulțumirea sa și nu critici ce pot fi încadrate la cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

De asemenea, redarea unor norme de către prima instanță pe care recurenta-recurenta-reclamantă le consideră inaplicabile în speță, nu poate fi subsumată criticilor prevăzute de disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce privește redarea în cuprinsul sentinței, de la filele x par. 4 până la fila x, a apărărilor părților, Înalta Curte constată că prima instanță arată care este conținutul deciziei etapei de încadrare, Adresei nr. x/2015, completării Memoriului de prezentare a amenajamentului silvic și principiilor amenajamentului, precum și analiza acestor documente, aspecte ce nu echivalează cu nemotivarea hotărârii pronunțate, chiar și în ipoteza în care judecătorul fondului a concluzionat în același sens cu pârâții.

Recurenta-reclamantă indică existența unei concluzii nemotivate în privința afirmației că "anterior aprobării planului au fost efectuate studii de mediu și abia apoi a fost emisă decizia Agenției de Mediu citată mai sus", când este evident că decizia de încadrare a fost emisă cu concluzia că nu sunt necesare studiile de mediu.

Instanța de fond, anterior acestei afirmații a redat concluziile din hotărârea CJUE dată în cauza C-258/11 Peter Sweetman, potrivit cărora autorizarea unui plan sau unui proiect în sensul art. 6 alin. (3) din Directiva habitate, nu poate fi acordată decât cu condiția ca autoritățile competente [...] să fi ajuns la certitudinea că acesta nu produce efecte negative de durată asupra integrității sitului, or, prin înscrisurile reținute anterior, s-a apreciat că este îndeplinită această condiție, prin urmare, referirea greșită la "studii de mediu" nu afectează legalitatea hotărârii pronunțate.

Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurenta-reclamantă nu a indicat nicio regulă de procedură a cărei nerespectare să atragă nulitatea sentinței și a fost încălcată de prima instanță, aceasta fiind nemulțumită de soluția pronunțată, aspecte ce vor fi analizate în cadrul motivelor întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține încălcarea normelor de drept material ce au în vedere consultarea publicului prev. de art. 3 și art. 30 din H.G. nr. 1076/2004, art. 7 din Legea nr. 52/2003, art. 6,,7 și 8 din Convenția de la Aarhus, Hotărârea CJUE din cauza C-441/17 Comisia Europeană împotriva Poloniei.

Dispozițiile legale pretins a fi încălcate de prima instanță susțin că procedura de evaluare de mediu se realizează pe parcursul elaborării planului și că se vor asigura oportunitățile necesare în vederea participării publicului în timpul pregătirii politicilor legate de mediu, ce vor include limite de timp rezonabile și informații relevante.

Ceea ce este important în speță și conduce la respingerea ca nefondate a criticilor recurentei-reclamante este faptul că potrivit Deciziei de încadrare nr. 29/28.07.2015, planul/programul Amenajamentului Ocolului Silvic Tismana nu necesită evaluare de mediu și nu necesită evaluare adecvată și se supune adoptării fără aviz de mediu.

Potrivit anunțului public, Ocolul Silvic Tismana a comunicat publicului interesat existența deciziei etapei de încadrare a planului Amenajamentului Ocolului Silvic Tismana, în oraș Tismana, extravilan și comuna Peștișani, extravilan, județul Gorj, ce nu necesită evaluare de mediu/evaluare adecvată și se supune adoptării fără aviz de mediu, iar documentația care a stat la baza deciziei poate fi consultată în zilele de luni – joi, între orele 9-18 și vineri între orele 9-13, la sediul Agenției pentru Protecția Mediului Gorj, str. x, Tg. Jiu.

De asemenea, observațiile publicului se primesc la același sediu în termen de 10 zile calendaristice de la data publicării anunțului, iar în lipsa observațiilor justificate din partea publicului se va emite decizia etapei de încadrare.

Anunțul a fost publicat și pe pagina de internet a Agenției pentru Protecția Mediului Gorj, în data de 01.07.2015.

Susținerea recurentei-reclamante potrivit căreia distanța de parcurs până la sediul APM Gorj pentru a studia documentația era prea mare nu poate fi apreciată favorabil, întrucât protecția mediului reprezintă scopul și obiectul de activitate al asociației, presupunându-se că s-au asigurat resursele pentru îndeplinirea acestora.

Cu privire la încălcarea disp. art. 3 din H.G. nr. 1076/2024, se observă că decizia de încadrare a fost emisă în data de 28.07.2015, iar ordinul de aprobare în data de 09.03.2016, prin urmare, sunt respectate prevederile legale sus-menționate conform cărora evaluarea de mediu se efectuează în timpul pregătirii planului sau programului și se finanțează înainte de adoptarea acestuia ori de trimiterea sa în procedură legislativă.

Referitor la încălcarea disp. art. 30 din H.G. nr. 1076/2024, Înalta Curte, în acord cu cele reținute de prima instanță, constată că aceste prevederi legale se referă la publicitatea ce trebuie să fie asigurată raportului de mediu și nu la consultarea publicului în privința emiterii ordinului de ministru.

Dispozițiile art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică au în vedere elaborarea de acte normative, în speță, existând o procedură distinctă prevăzută de lege.

Prin urmare, legislația națională preia disp. art. 6, 7 și 8 din Convenția de la Aarhus, în cuprinsul H.G. nr. 1076/2024 stipulându-se că participarea publicului la procedura de evaluare de mediu se face efectiv încă de la inițierea planului sau programului (art. 8) și ulterior art. 9, art. 12, art. 21, art. 23, art. 25, art. 28, art. 29, art. 30 și 31, conțin dispoziții referitoare la consultarea publicului.

Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-441/17 nu este relevantă în speța de față, din documentele depuse rezultând că amenajamentul silvic nu are un impact negativ asupra ecosistemelor forestiere și nici asupra speciilor și habitatelor din ariile naturale protejate, întrucât au fost luate în considerare speciile de păsări și animale prezente în Situl Natura 2000, au fost descrise tipurile de habitate, atât forestiere cât și speciile de animale, nevertebrate, plante, pești, amfibieni.

Concluzia acestor documente a fost în sensul că planul de amenajare silvică nu conduce la reducerea sau fragmentarea suprafețelor habitatelor de interes comunitar și nu are un impact negativ asupra factorilor care determină menținerea stării favorabile de conservare a speciilor de interes comunitar prezente în zonă.

Cu privire la încălcarea principiului precauției în luarea deciziei, recurenta-reclamantă susține încălcarea disp. art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 1076/2024, întrucât se supun evaluării de mediu toate planurile și programele care se pregătesc pentru anumite domenii, inclusiv domeniul silviculturii.

Înalta Curte apreciază că dispozițiile art. 5 din H.G. nr. 1076/2004 se interpretează și se aplică coroborat, astfel că alin. (1) prevede că evaluarea de mediu se efectuează pentru planurile și programele care pot avea efecte semnificative asupra mediului, conform alin. (2) – (4).

Recurenta-reclamantă citează și invocă trunchiat dispozițiile referitoare la evaluarea de mediu, întrucât alin. (2) lit. a) se referă la planuri/programe în domeniile indicate care stabilesc cadrul pentru emiterea viitoarelor acorduri unice pentru proiectele care sunt prevăzute în Anexele nr. 1 și 2 la H.G. nr. 918/2022 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului și pentru aprobarea listei proiectelor publice private supuse acestei proceduri, acestea neavând legătură cu prezenta cauză.

Alin.(2) lit. b) stipulează faptul că se supun evaluării de mediu toate planurile/programele care, datorită posibilelor efecte afectează ariile de protecție specială avifaunistică sau ariile speciale de conservare reglementate conform O.U.G. nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 462/2001.

Or, în prezenta cauză, lucrările ce urmau să se dispună prin plan sunt: tratamente, lucrări de îngrijire, tăieri de igienă și lucrări de conservare, lucrări de regenerare natură și împădurire.

Extragerea totală sau parțială a arborilor ajunși la o vârstă înaintată și care nu mai permit exercitarea rolului de protecție, făcându-se pe o suprafață relativ mică în raport de suprafața Sitului Natura 2000 și măsurile luate pentru conservarea biodiversității au condus la concluzia că planul urma să se aprobe fără evaluare de mediu, de unde rezultă că nu au fost încălcate prevederile legale analizate, dispozițiile art. 5 alin. (1) stabilind că evaluarea de mediu se efectuează în cazul în care planurile/programele "pot avea efecte semnificative asupra mediului".

De asemenea, Înalta Curte reține că disp. art. 28 din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice nu au fost încălcate de prima instanță întrucât în dosar nu există niciun înscris din conținutul căruia să se constate că planul în discuție a permis activități în zone protejate care să genereze poluare, deteriorarea habitatelor, perturbări ale speciilor, pentru a se efectua evaluarea de mediu.

Cu privire la motivarea deciziei de încadrare în sensul că în cuprinsul acesteia nu este prezentată nicio dovadă a faptului că nu vor fi afectați factorii de mediu, susținerea este nefondată, actul făcând trimitere la documentația în baza căreia a fost emis, iar planul amenajamentului silvic este redat în întregime, de unde rezultă că acesta nu prevede activități sau lucrări care să afecteze direct sau indirect zonele de hrănire, reproducere sau migrare a speciilor de interes comunitar ori crearea unei bariere care să ducă la izolarea reproductivă a acestor specii.

De asemenea, se arată că se păstrează arborii cu scorburi ce pot fi utilizați ca locuri de cuibărit de către păsări și mamifere mici, menținerea bălților, etc., pentru exercitarea rolului de reproducere al peștilor, amfibiilor, insectelor, etc., se interzice exploatarea în zonele favorabile existenței unor bârloguri sau în apropierea peșterilor ce adăpostesc lilieci și alte asemenea dispoziții cu referire la fondul forestier și la habitatul animalelor.

În acest context, susținerile recurentei-reclamante, în sensul încălcării dispozițiilor legale arătate pentru că nu a fost efectuată procedura de evaluare de mediu strategică și adecvată înainte de finalizarea elaborării planului, sunt nefondate, adoptarea planului fără evaluare de mediu adecvată și fără aviz de mediu este legală, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1076/2004, O.U.G. nr. 57/2007, Ordinului nr. 19/2010 și cele ale Directivei habitate.

Și susținerile referitoare la încălcarea disp. art. 21, art. 22 și art. 24 din O.U.G. nr. 57/2007 sunt nefondate, revizuirea amenajamentelor silvice în termen de 12 luni de la aprobarea planului de management (adoptat prin Ordin MMAP nr. 1251/30.06.2016) are în vedere o situație ulterioară emiterii ordinului atacat – martie 2016, ce nu afectează legalitatea actului.

Se va reține că există avizul favorabil al ariei naturale protejate "Nordul Gorjului de Vest" cu nr. 184/22.06.2015, iar neîndeplinirea operațiunii de revizuire conduce la aplicarea doar a acelor prevederi care sunt conforme legislației specifice ariilor naturale protejate și planurilor de management în vigoare și nu la nelegalitatea ordinului de aprobare a amenajamentului silvic.

Cu privire la încălcarea legislației privind conservarea pădurilor virgine și cvasivirgine, respectiv a disp. art. 26 alin. (3) din Legea nr. 46/2008 Codul silvic, se constată că norma prevede că pădurile virgine și cvasivirgine vor fi strict protejate și se vor include în "Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine", din actele dosarului rezultă că în Catalog sunt incluse pădurile de acest tip de pe raza OS Tismana, iar din cuprinsul amenajamentului silvic nu reiese că acestea nu sunt protejate, din moment ce la pag. 18-19 sunt expuse măsurile specifice privind includerea acestor păduri în grupa I, cu referire la pădurile supuse regimului de conservare deosebită, exemplele redate în cuprinsul recursului nu sunt de natură să afecteze legalitatea actului atacat, modificările referindu-se strict la extragerea totală a unor arbori ajunși la o vârstă înaintată pentru regenerarea pădurii, nefiind demonstrată afectarea sitului.

Jurisprudența CJUE a fost aplicată corect de prima instanță, hotărârea din cauza C-441/17 ce a fost deja analizată prin prezentele considerente, nu conduce la concluzia recurentei-reclamante în sensul că orice amenajament silvic necesită evaluare de mediu și evaluare adecvată, întrucât aprecierea riscului compromiterii obiectivelor de conservare ale unui sit trebuie analizată în funcție de condițiile de mediu specifice sitului și a măsurilor concrete de gestionare, aspecte de care s-a ținut seama la emiterea actului administrativ contestat.

În ceea ce privește referirea la procedura de infrigement declarată împotriva României, respectiv sesizarea de punere în întârziere 2020/2033/C/2020/651 final, Înalta Curte reține că aceasta nu reprezintă un element care să atragă de plano nelegalitatea actului administrativ atacat, obiectivele procedurilor fiind diferite, în prezenta cauză fiind analizate atât legislația națională, cât și legislația europeană, precum și măsurile luate în concret prin planul amenajamentului silvic și ordinul de aprobare, concluzionându-se în sensul respectării prevederilor legale, urmare a probelor ce s-au administrat în dosar.

Prin urmare, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1902 din 10 decembrie 2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.