Decizia nr. 1791/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.01.2019 sub nr. x/2019, reclamanta Asociația Agent Green a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor, Agenția pentru Protecția Mediului Sibiu, Direcția Silvică Sibiu și Ocolul Silvic Avrig, anularea Ordinului nr. 751/2014 emis de pârâta Ministerul Apelor și Pădurilor în beneficiul Direcției Silvice Sibiu și Ocolului Silvic Avrig precum și a amenajamentului silvic aprobat; în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 751/2014, precum și a amenajamentului silvic aprobat prin Ordinul indicat.

Soluția instanței de fond Prin încheierea din 14 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2019, s-a admis în parte cererea de suspendare și s-a dispus suspendarea în parte a executării Ordinului nr. 751/2014 emis de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice-Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură (antecesorul pârâtului Ministerul Apelor și Pădurilor), prin ministrul delegat pentru ape, păduri și piscicultură, precum și a amenajamentului silvic aprobat prin Ordinul indicat, în sensul că s-a suspendat orice tăiere de arbori/arboret și/sau orice lucrare care implică tăiere de arbori/arboret, de pe suprafața amenajamentului silvic aprobat prin Ordinul indicat, cu excepția tăierilor de igienă, precum și orice altă lucrare de exploatare silvică, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

Recursurile Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâții Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Sibiu și Ocolul Silvic Avrig, precum și pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. 3.1. Recursul declarat de recurenții Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, prin Direcția Silvică Sibiu și Ocolul Silvic Avrig Prin recursul declarat, recurenții Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, prin Direcția Silvică Sibiu și Ocolul silvic Avrig au solicitat admiterea recursului, anularea încheierii, iar în rejudecare, respingerea cererii de suspendare; totodată, au solicitat și suspendarea încheierii din 14.10.2019 pronunțată de către Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019, până la soluționarea recursului declarat și formulat împotriva acesteia. 3.1.1. În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că încheierea este nelegală față de dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 2 și art. 14 din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 46/2008-Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare. S-a arătat că, prin încheierea atacată, instanța a reținut că nu există autoritate de lucru judecat provizorie în raport cu sentința civilă nr. 3483/04.09.2018, deoarece prezenta cerere s-a întemeiat pe art. 15 din Legea nr. 554/2004 și pe motive suplimentare față de cele examinate de instanța de fond care a pronunțat sentința civilă invocată. Capătul de cerere privind suspendarea Ordinului nr. 751/2014 a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București, soluționat în prima fază procesuală, în sensul respingerii cererii de suspendare ca nefondată, astfel că potrivit art. 430 alin. (4) din C. proc. civ. există autoritate de lucru judecat provizorie. În acel dosar, cererea reclamantei s-a întemeiat pe dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004, iar Curtea de Apel București a constatat că nu se poate reține o îndoială serioasă a legalității acestuia. Recursul de către Asociația Agent Green a fost respins de către Înalta Curte de casație și Justiție, prin Decizia nr. 1717/28 martie 2019. Curtea de Apel București a reținut în acest dosar că argumentele reclamantei Asociația Agent Green în sensul încălcării dispozițiilor H.G.. nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, a Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, precum și a dispozițiilor Ordinului nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes, precum și a obligațiilor de consultare a publicului prevăzute de Convenția de ia Aarhus ratificată de România prin Legea 86/2000, nu se verifică în cauză, în urma administrării unor probe sumare. În ambele dosare au fost depuse aceleași înscrisuri, respectiv anunțul referitor la elaborarea planului amenajamentului silvic și declanșarea etapei de încadrare, ce a fost comunicat către public prin publicarea într-un ziar local, A. la data de 14.06.2014 și 17.06.2014, respectiv la data de H.07.2014, menționându-se și posibilitatea de consultare a primei versiuni a planului, precum și posibilitatea formulării de comentarii și sugestii la sediul Agenția pentru Protecția Mediului Sibiu. Reclamanta intimată nu a făcut comentarii și sugestii cu privire la elaborarea planului amenajamentului silvic și declanșarea etapei de încadrare. La dosarul cauzei, a depus Avizul Natura 2000, precum și Memoriul de prezentare a amenajamentului silvic al Ocolul silvic Avrig pentru evaluarea adecvată a efectelor potențiale asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, întocmit de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice - Stațiunea Brașov în anul 2013, prin care s-au identificat speciile protejate. Astfel cum a arătat și pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, suspendarea ordinului nu este susceptibila de executare, date fiind efectele juridice produse odată cu intrarea sa în vigoare, în urmă cu 5 ani de la emitere, cât și a executării "uno ictu" a acestuia. Cererea de suspendare a executării ordinului nu îndeplinește în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004. În considerentele încheierii atacate, instanța, făcând referire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația Agent Green, a ținut seama de referirile acesteia pe care le face cu privire la regimul de protecție a pădurilor virgine, la Ordinul nr. 1417/2016 (în vigoare la dala realizării amenajamentului), susținerea fiind eronată pentru că amenajamentul silvic al Ocolului silvic Avrig a fost aprobat prin Ordinul nr. 751/2014, un ordin emis în 2016 nu putea fi în vigoare la data de 04.09.2014, data aprobării amenajamentului silvic și nu poate retroactiva, conform art. 6 alin. (1) din C. civ. 3.1.2. Cu privire la "existenta cazului bine justificat" 3.1.2.1. Pretinsa încălcare a prevederilor O.U.G. nr. 57/2007 Reclamanta nu a prezentat în mod precis care din articolele actului normativ de mai sus a fost încălcat de către Ocolul Silvic Avrig. În plus, Ocolul Silvic Avrig a realizat identificarea amenajamentului silvic adoptat fată de ariile protejate la nivel național/internațional prin faptul că întreaga suprafață inclusă în siturile Natura 2000 este zonată în mod special în Grupa funcțională l a pădurilor cu funcții speciale de protecție, categoria funcțională 1. 5L - păduri care fac parte din zona de protecție a ariilor protejate din siturile Natura 2000, care însumate reprezintă 7148,22 ha, adică 99, 23% din suprafața ocolului. Amenajamentul silvic al Ocolului silvic Avrig s-a elaborat prin consultarea și implicarea administratorilor siturilor Natura 2000 Munții Făgăraș și Piemontul Făgăraș f respectiv ROSCI 0085 Frumoasa și ROS PA 0043 Frumoasa și a fost aprobat cu avizul acestora, conform prevederilor legale în vigoare. După aprobarea planului de management și a regulamentului siturilor Natura 2000 de pe raza Ocolului silvic Avrig în anul 2016, Ocolul Silvic Avrig a aplicat întocmai prevederile art. 32 din cadrul Metodologiei de atribuire în administrare și custodie a ariilor naturale protejate aprobată prin Ordinul Ministerului Mediului nr. 1447/2017. În aceste condiții, activitatea de exploatare forestieră nu poate fi considerată drept amenințătoare pentru obiectivele de conservare a speciilor și habitatelor, așa cum rezultă din adresa cu nr. x/11.11.2019 a Consiliului Județean Alba - Administrator al Sitului ROSCI 0085 Frumoasa și ROS PA 0043 Frumoasa și adresa nr. x/11.11.2019 a Administrației Siturilor Natura 2000 Munții Făgăraș și Piemontul Făgăraș. Conform regulamentelor șiturilor amintite, pe suprafețele ce fac parte din fondul forestier inclus în situri se execută numai lucrările prevăzute de amenajamentele silvice, cu respectarea obiectivelor de conservare a speciilor și habitatelor de interes conservativ. Atât în cuprinsul amenajamentului silvic, la capitolul

Biodiverșitate de la toate unitățile de producție, cât și în Memoriul de prezentare a amenajamentului Ocolului Silvic Avrig pentru evaluarea adecvată a efectelor potențiale asupra ariilor protejate de interes comunitar, sunt evidențiate speciile și habitatele de interes comunitar din ariile naturale protejate și corelarea prevederilor amenajamentului cu privire la arboretele incluse în ariile protejate. În acest mod, prevederile amenajamentului sunt armonizate cu planurile de management aprobate, neexistând prevederi contrare cu acestea și ca urmare nu este necesară revizuirea acestora. Aplicarea prevederilor amenajamentului Ocolului silvic Avrig (începând cu anul 2013) nu a generat efecte cumulativ negative asupra speciilor și habitatelor protejate din zona administrată de către acesta, deoarece acestea ar fi fost vizibile și ar fi fost semnalate fie de către administratorii sau custozii siturilor, respectiv Consiliul Județean Alba și Administrația Siturilor Natura 2000 Munții Făgăraș și Piemontul Făgăraș, fie de către o autoritate competentă în domeniu sau de un ONG interesat, fapt care până la acțiunea înaintată de către reclamantă nu s-a întâmplat. 3.1.2.2. În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului precauției, inclusiv jurisprudenta CJUE invocată de reclamantă Recurenții au arătat că reținerile primei instanțe pe acest aspect sunt lipsite de temei, deoarece considerarea ca precedent a speței C - 441/17 Curtea Europeană împotriva Republicii Polone, cauza care a avut ca obiect elaborarea unor amenajamente silvice în aria protejată Sit Natura 2000 Puszcza Bialowieska nu este relevantă pentru acest caz. Astfel, nu se pot compara ecosistemele din zona poloneză specificată mai sus, cu zona ecosistemelor situate în munții Făgăraș deoarece silul polonez conține una dintre pădurile naturale cele mai bine conservate din Europa, caracterizându-se prin cantități mari de lemn mort și de arbori bătrâni, în special arbori seculari, pe când pe raza Ocolului Silvic Avrig, inclusiv pe raza Siturilor Natura 2000, se regăsesc numeroase arborete regenerate pe cale artificială. 3.1.2.3. Pretinsa încălcare a Ordinului nr. 3397/2012 al MMP privind stabilirea criteriilor indicatorilor de identificare a pădurilor virgine și cvasivirgine în România invocată în sentință nu este întemeiată. Încadrarea suprafeței de 93. 80 ha la categoria de păduri cvasivirgine s-a făcut prin amenajamentul silvic aflat în vigoare, întocmit de către Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice - Stațiunea Brașov, în baza îndeplinirii cumulative a tuturor criteriilor și indicatorilor stabiliți prin Ordinul nr. 3397/2012 al Ministerului Mediului și Pădurilor. 3.1.2.4. Pretinsa încălcare a art. 26 alin. (3) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic În amenajamentul silvic al fondului forestier proprietate publică a statului administrat de Direcția silvică Sibiu prin Ocolul silvic Avrig. aprobat prin Ord. 751/2014 sunt evidențiate 93.8 ha păduri cvasivirgine. Acestea au fost incluse în Catalogul pădurilor virgine și cvasivirgine din România, ediția 28.11.2016, pe baza amenajamentului silvic care este echivalent cu un studiu de fundamentare întocmit conform Ord. 3397/2012. Această suprafață este inclusă deja în Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine, fapt pe care reclamanta a omis să-1 precizeze, susținând chiar contrariul. 3.1.3. Referitor la paguba iminentă Nu se poate afirma faptul că rezultă fără echivoc posibilitatea producerii unor prejudicii materiale, deoarece dacă prevederile amenajamentului nu ar fi fost corelate cu cele ale planurilor de management ale Siturilor Natura 2000, atunci aceste pagube s-ar fi produs începând cu primul an de aplicare, respectiv 2013, fapt care până în prezent (2019) nu a fost semnalat. De asemenea, s-a luat în considerare de către prima instanță memoriul întocmit de către reclamantă bazat pe informații culese pe raza unui alt ocol silvic (Ocolul silvic Izvorul Florii RA din Avrig) care nu se află în subordinea Direcției Silvice Sibiu și nu este relevantă pentru cauza aflată în discuție, deoarece pe raza administrată de acest ocol se aplica prevederile unui alt amenajament silvic, diferit ca prevederi de amenajamentul silvic al Ocolului silvic Avrig. 3.1.4. Referitor la principiul precauției Recurenții au arătat că este edificator și decisiv chiar includerea în Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirginc, iar studiul care le-a avizat este chiar amenajamentul silvic aflat în vigoare, întocmit de cățre ICAS Brașov. Art. 27 alin. (3) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic conține dispoziții imperative: "Amenajamentele silvice întocmite și aprobate, în condițiile legii, pentru fondul forestier inclus în ariile natural protejate de interes național sunt parte a planului de management, iar modificarea lor se aprobă numai potrivit prevederilor art. 22 alin. (1)." 3.1.5. Cu privire la afirmațiile reclamantei asupra regimului de protecție al pădurilor virgine Recurenții au arătat că parcelele pe care reclamanta a identificat prezența arborilor seculari sunt cuprinse în amenajamentul Ocolului silvic Izvorul Florii RA, realizându-se astfel inducerea în eroarea instanței. 3.1.6. Consultarea publicului Recurenta a notificat în scris autoritatea competentă pentru protecția mediului și a informat publicul asupra elaborării primei versiuni pentru amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Avrig și a declanșării etapei de încadrare, în anunțul publicat în ziarul A. din 14 și 17 iunie 2014, la rubrica Publicitate, imediat după obținerea avizului în Comisia tehnică de avizare pentru silvicultură a MMSC nr. 661/04. 06. 2014. Prin acest anunț, Direcția Silvică Sibiu a solicitat formularea comentariilor și sugestiilor publicului. În acord cu prevederile art. 20 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, autoritatea competentă pentru protecția mediului a asigurat informarea și participarea publicului la deciziile privind activitățile specifice. Procedura de consultare a publicului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 9 coroborat cu art. 29 din H.G. nr. 1076/2004. In urma îndeplinirii acestei obligații de către autoritatea de mediu de a publica pe pagina proprie decizia etapei de încadrare, reclamanta putea să formuleze în scris, în termenul de 10 zile calendaristice de la publicarea anunțului, comentarii privind decizia etapei de încadrare pe care le considera necesar să fie făcute și aduse la cunoștința autorității competente pentru protecția mediului. În decizia de încadrare nr. 59/22.07.2014, depusă la dosarul cauzei, se face referire la faptul că planul, în urma etapei de încadrare, nu necesită evaluare de mediu, urmează a fi supus procedurii de adoptare fără aviz de mediu. Afirmația reclamantei în sensul că intrarea în vigoare a amenajamentului înainte de data de 22. 07. 2014, data emiterii deciziei de încadrare este nelegală, dovedește faptul că reclamanta nu cunoaște prevederile legale. Astfel, conform art. 21 alin. (2 1 ) din Codul silvic- Legea 46/2008, "până la aprobarea amenajamentului silvic, elaborat în condițiile prezentei legi, se aplică prevederile ședinței de preavizare a soluțiilor tehnice", adică Procesul-verbal al Conferinței a II-a de amenajare. 3.1.7. Obligativitatea evaluării strategice de mediu si a evaluării adecvate Conform legislației aflate în vigoare, nu este necesară efectuarea evaluării adecvate de mediu. Agenția pentru Protecția Mediului Sibiu a emis Decizia etapei de încadrare nr. 59/22.07.2014 privind planul "Amenajamentul Ocolului Silvic Avrig UP II Porumbacu UP III Conții și UPIV Sebeș, jud. Sibiu" promovat de Direcția Silvică Sibiu prin Ocolul Silvic Avrig, conform H.G. nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe și cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, inclusiv a celor privind evaluarea adecvată și a celor privind informarea și consultarea publicului, aspecte relevate în conținutul actului administrativ. Decizia etapei de încadrare nr. 59/22.07.2014 a fost emisă ca urmare a notificării formulate de Direcția Silvică Sibiu. înregistrate la Agenția pentru Protecția Mediului Sibiu cu nr. 5705/14. 05. 2013 și a completărilor înregistrate sub nr. x/16.06.2014 și sub nr. y/09.07.2014, pe baza documentației depuse de titular. Agenția pentru Protecția Mediului Sibiu a asigurat accesul liber al publicului la informații conform prevederilor procedurale, dar nici reclamanta și nici alte persoane fizice sau juridice nu și-au manifestat interesul prin participare în cadrul procedurii la luarea deciziei, astfel că în actul administrativ s-a făcut constatarea că nu au existat observații din partea publicului pe parcursul procedurii de reglementare. Evaluarea adecvată începe cu etapa de încadrare, care reprezintă prima etapă procedurală conform Ordinului nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar. Emiterea actului administrativ s-a realizat pe baza Memoriului de prezentare elaborat conform Ordinului nr. 19/2010 și având în vedere avizele favorabile nr. x/11.06.2014 și nr. y/12.02.2014 emise de custozii ariilor naturale protejate, respectiv de Consiliul Județean Alba, Administrația Sitului de Importanță Comunitară ROSCI 00S5 Frumoasa și de Structura de administrare a siturilor Natura 2000 Munții Făgăraș și Piemontul Făgăraș, OS Rășinari RA și OS Izvorul Florii RA. Conform Memoriului de prezentare elaborat pentru amenajamentul silvic nu rezultă că ar exista un impact negativ semnificativ care să facă necesară parcurgerea următoarei etape procedurale, respectiv etapa studiului de evaluare adecvată. Lucrările silvotehnice care se pot realiza conform actului de reglementare sunt executarea de tratamente și lucrări de îngrijire, de igienă și de conservare, promovându-se regenerarea naturală. Întreaga suprafață a fost încadrată în grupa I funcțională, aspect reținut în conținutul planului de amenajare silvică, exploatabilitatea stabilită fiind aceea de protecție. In funcție de această încadrare au fost stabilite și măsurile pentru menținerea statutului de conservare a speciilor și habitatelor de interes comunitar. In subunitatea de gospodărire SUP E în care au fost cuprinse pădurile cvasivirgine nu se fac nici un fel de lucrări, fapt relevat în actul de reglementare. Prima ediție a Catalogului Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine, din 6 decembrie 2016. care cuprindea o suprafață totală de 2. 569 ha păduri virgine și 10. 325 ha păduri cvasivirgine, este ulterioară emiterii actului de reglementare atacat. MaI mult, pădurile din cadrul unităților amenajistice cuprinse în Analiza parcelară realizată de Asociația Agent Green și depusă de reclamantă la dosarul cauzei nu apar în Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine, nici în prima sa ediție din 2016 și nici în ediția din 15.05.2019 aflată pe site-ul Ministerului Apelor și Pădurilor. De altfel, Amenajamentul Ocolului Silvic Avrig UP II Porumbacu, UP III Conțu și UP IV Sebeș, jud. Sibiu, pentru care Agenția pentru Protecția Mediului Sibiu a emis Decizia de încadrare nr. 59/22. 07. 2014 tine cont de pădurile cvasivirgine aflate pe teritoriul său. 3.1.8. Alte precizări Suspendarea aplicării amenajamentului silvic prin încheierea atacată cu recurs, determină apariția riscului pierderii semințișurilor naturale instalate deja pe motivul menținerii nejustificate a arboretului matern care necesită a fi recoltat; neexecutarea la timp a lucrărilor de reîmpădurire a suprafețelor incluse în clasa de regenerare; neexecutarea la timp a lucrărilor de întreținere a plantațiilor tinere, fapt care, prin proliferarea speciilor nedorite, invadatoare va produce artificial condiții mai grele de lucru și implicit costuri mai mari. Neexecutarea la timp a tăierilor de îngrijire (degajări, curățiri, rărituri) are impact major asupra structurii viitoare ale arboretelor și implicit asupra stabilității ecosistemelor forestiere. De asemenea, nu se mai pot respecta prevederile art. 59 alin. (4) din Legea 46/2008, care prevede obligativitatea efectuării tăierilor de îngrijire cel puțin la nivelul posibilității prevăzute de către amenajamentele silvice. Totodată, în sentință nu se face referire la permisiunea recoltării și a produselor accidentale provocate de acțiunea factorilor abiotici și biotici dăunători (ploi și zăpezi abundente, vânturi puternice, atacuri de insecte dăunătoare etc), făcându-se referire doar la produsele de igienă. În această categorie se includ și doborâturile sau uscările în masă care necesită a fi extrase în regim de urgență pentru a se preveni apariția unor focare de infestare cu dăunători în masă a arboretelor și menținerea unei stări fitosanitare normale a arboretelor. De asemenea, în cazul nerecoltării acestor produse se vor produce grave dereglări ale echilibrelor ccosistemice cu repercusiuni directe ale stabilității arboretelor și asupra habitatelor și speciilor protejate. În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. 3.2. Recursul declarat de recurentul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii reclamantului în ceea ce privește cererea de suspendare, ca neîntemeiată. Recurentul a arătat că la dosarul cauzei se află Avizul Natura 2000 precum și Memoriul de prezentare a amenajamentului Ocolului silvic Avrig U.P.III.Conțu, județul Sibiu pentru evaluarea adecvată a efectelor potențiale asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, întocmit de Regia Națională a Pădurilor-Romsilva-Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice-Stațiunea Brașov în anul 2013, prin care s-au identificat speciile și habitatele protejate. Față de cele prezentate, se arată ca în cauza nu s-a probat îndeplinirea condiției cazului bine justificat, lucrările silvice aprobate prevăzute prin amenajamentul silvic aflat în cauză nu pun în pericol speciile și habitatele protejate, fapt dovedit cu toate avizele favorabile și aprobările legale emise în baza acestor avize depuse la dosarul cauzei. Totodată, reclamanta nu a fost în măsură a dovedi în speță nici îndeplinirea cerinței privind paguba iminentă, argumentele expuse de aceasta în susținerea existenței pagubei iminente au constat doar în afirmația că "lipsa măsurilor de protecție și precauție (… ) sunt pe cale să producă prejudicii materiale atât ariilor protejate din cadrul amenajamentului cât și posibilelor păduri virgine și cvasivirgine din același spațiu … ", fără a aduce dovezi în acest sens. Prin simplul fapt că prin aprobarea amenajamentului s-ar putea prefigura realizarea de lucrări silvice nu se poate considera ca îndeplinită cerința pagubei iminente, astfel cum aceasta a fost inteleasă de legiuitor, respectiv pericolul care este pe punctul de a se produce. În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. 3.3. Intimata-reclamantă Asociația Agent Green nu a formulat întâmpinări față de recursurile declarate, dar a depus concluzii scrise înainte de prezentul termen de judecată. II. Procedura de soluționare a recursului Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursurilor de față. Având în vedere Decretul nr. 240/14.04.2020, privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, emis de Președintele României, publicat în Monitorul Oficial al României - Partea I nr. 311/14.04.2020, Hotărârea nr. 29 din 16 martie 2020 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Ordinul nr. 92 din 16 martie 2020 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție și Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 23 aprilie 2020, s-a dispus judecarea prezentei cauze ca reprezentând cauză de urgență deosebită. La termenul de azi, 28 aprilie 2020, Înalta Curte a pus în discuție din oficiu excepția tardivității recursului formulat de recurentul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. La același termen, recurenții-pârâți Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Sibiu și Ocolul Silvic Avrig au precizat că nu mai susțin cererea de suspendare a executării încheierii atacate până la soluționarea recursului. III. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. III.1. Cu privire la excepția tardivității recursului formulat de recurentul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului formulat de recurentul Ministerul Mediului, Apelor și Padurilor, în raport de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu a fost exercitat în termenul legal, pentru considerentele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, hotărârea prin care se pronunță suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Astfel, data comunicării hotărârii are efectul declanșării curgerii termenului de exercitare a căii de atac a recursului, în raport de această dată, calculându-se ultima zi de declarare a căii de atac potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte constată că prezentul demers judiciar a fost inițiat de către recurent cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, sentința contestată fiind comunicată la data 05 noiembrie 2019, iar cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 12 noiembrie 2019, plicul aferent acestei trimiteri nepurtând nicio dată; ultima zi a termenului calculat pe zile libere era 11.11.2019, zi lucrătoare. Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Înalta Curte amintește că sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ., însă constată că titularul prezentului recurs nu a formulat cerere de repunere în termen, pentru a putea fi verificată de către instanța de judecată posibilitatea operării acestei instituții. În fine, reține instanța că termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor. Totodată, aceste termene au caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea și cum recurentul a sesizat instanța de recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, astfel cum s-a reținut anterior, sancțiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. și, în temeiul art. 497 din C. proc. civ. raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca tardiv formulat. III.2. Cu privire la recursul formulat de recurenții Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, prin Direcția Silvică Sibiu și Ocolul Silvic Avrig Într-un prim motiv de recurs, recurenții au invocat faptul că, prin încheierea atacată, instanța a reținut că nu există autoritate de lucru judecat provizorie în raport cu sentința civilă nr. 3483/04.09.2018 din dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, rămasă definitivă între timp prin Decizia nr. 1717/28 martie 2019 pronunțată de ICCJ, secția de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect suspendare întemeiată pe prev. art. 14 din Legea nr. 554/2004, cerere respinsă ca nefondată. Deși recurenții nu au invocat explicit greșita nereținere a autorității de lucru judecat, Înalta Curte va răspunde acestei invocări. Astfel, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de obiect, cauză juridică și părți, iar între temeiurile juridice ale celor două cereri (suspendare pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 și suspendare pe art. 15 din Legea nr. 554/2004) există în mod evident diferențe sub aspectul cauzei juridice; cele două temeiuri juridice de suspendare nu se confundă și nu se suprapun, așa cum prevede în mod expres art. 15 din lege, formularea unei suspendări întemeiate pe art. 14 neducând la finele de neprimire al unei cereri viitoare întemeiate pe art.

Cât privește opozabilitatea acestei hotărâri, astfel cum este reglementată de prev. art. 435 alin. (2) din C. proc. civ. ("hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară"), aceasta este relativă, parte interesată putând face dovada contrară prin administrarea de probe noi. Deși recurenții au invocat faptul că în ambele dosare au fost depuse aceleași înscrisuri, între momentul formulării primei cereri de suspendare și cel al pronunțării soluției asupra celei de a doua cereri de suspendare au trecut cca 15 luni, perioadă de timp în care elementele faptice suspuse analizei puteau suporta modificări substanțiale, astfel încât strict la nivel teoretic, nu se poate reține inadmisibilitatea cererii de suspendare întemeiate pe art. 15. În ceea ce privește susținerea în sensul că suspendarea ordinului nu este susceptibilă de executare, date fiind efectele juridice produse odată cu intrarea sa în vigoare, în urmă cu 5 ani de la emitere, Înalta Curte nu o poate reține, cât timp tăierile de arbori reprezintă operațiuni succesive, anuale și sezoniere, ordinul contestat fiind, în mod evident, un act administrativ cu executare succesivă. Recurenții au mai invocat faptul că, în considerentele încheierii atacate, instanța, făcând referire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația Agent Green, a ținut seama de referirile acesteia pe care le face cu privire la regimul de protecție a pădurilor virgine, la Ordinul nr. 1417/2016 (în vigoare la dala realizării amenajamentului), susținere eronată pentru că amenajamentul silvic al Ocolului silvic Avrig a fost aprobat prin Ordinul nr. 751/2014, iar un ordin emis în 2016 nu putea fi în vigoare la data de 04.09.2014. Înalta Curte constată că recurenții se află în eroare, prezentarea argumentelor părții reclamante conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. neducând la concluzia însușirii lor de către instanță; instanța este ținută doar de motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, or, în partea destinată motivării propriu-zise, prima instanță nu a făcut referire la prevederile acestui ordin. Recurenții au mai invocat, în cadrul motivului de casare ce contestă îndeplinirea condiției existenței unui caz bine justificat, faptul că reclamanta nu a prezentat în mod precis care din prevederile O.U.G. nr. 57/2007 au fost încălcate de către Ocolul Silvic Avrig. În esență, în cadrul acestei prime critici, recurenții au invocat faptul că Ocolul Silvic Avrig a realizat identificarea amenajamentului silvic adoptat fată de ariile protejate la nivel național/internațional; amenajamentul silvic al Ocolului silvic Avrig s-a elaborat prin consultarea și implicarea administratorilor siturilor Natura 2000 și a fost aprobat cu avizul acestora. În aceste condiții, activitatea de exploatare forestieră nu poate fi considerată drept amenințătoare pentru obiectivele de conservare a speciilor și habitatelor. Înalta Curte constată că acest motiv de recurs, astfel cum a fost formulat, este nefondat, deoarece intimata-reclamantă a invocat împrejurări de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Astfel, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ. Prin urmare, suspendarea executării actului administrativ constituie o situație de excepție, în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului. Pe de altă parte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare. Ca atare, nici instanța de fond și nici instanța de recurs nu pot proceda la analiza detaliată a prevederilor din O.U.G. nr. 57/2007, pentru a putea verifica daca acestea au fost sau nu realmente încălcate, ci, în cadrul procesual al cererii de suspendare, trebuie să analizeze exclusiv dacă reclamanta a reușit să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului contestat. Or, Înalta Curte reține că o astfel de îndoială a căpătat forță prin Scrisoarea de punere în întârziere din 12 februarie 2020 emisă de Comisia Europeană, conform art. 258 din TFUE. Prin această scrisoare de punere în întârziere, Comisia "îndeamnă România să pună în aplicare în mod corespunzător Regulamentul UE privind lemnul (EUTR), care interzice întreprinderilor din sectorul lemnului să producă și să introducă pe piața UE produse obținute din bușteni recoltați în mod ilegal. În cazul României, autoritățile naționale nu au fost în măsură să verifice efectiv operatorii și să aplice sancțiuni corespunzătoare. Inconsecvențele din legislația națională nu permit autorităților române să verifice cantități mari de lemn recoltat ilegal. În plus, Comisia a constatat că autoritățile române gestionează pădurile, inclusiv prin autorizarea exploatării forestiere, fără a evalua în prealabil impactul asupra habitatelor protejate, după cum se prevede în Directiva Habitate și în Directiva privind evaluarea strategică de mediu. De asemenea, există deficiențe în ceea ce privește accesul publicului la informațiile privind mediul din planurile de gestionare a pădurilor. Comisia a constatat, de asemenea, că unele habitate forestiere protejate au dispărut din cadrul siturilor protejate Natura 2000, ceea ce reprezintă o încălcare a Directivei Habitate și a Directivei privind păsările. Prin urmare, Comisia a decis astăzi să trimită României o scrisoare de punere în întârziere, acordându-i un termen de o lună pentru a lua măsurile necesare în vederea remedierii deficiențelor identificate de Comisie. În caz contrar, Comisia poate decide să trimită autorităților române un aviz motivat." Ordonanța de urgență nr. 57/2007 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice precizează, în preambulul său, următoarele: "Necesitatea și urgența compatibilizării depline a legislației naționale cu cea a Uniunii Europene în domeniul protecției naturii și ținând cont de faptul că prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice și ale Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatice trebuie transpuse în legislația națională, iar pentru aplicarea Regulamentului Consiliului (CE) nr. 348/81 privind regulile comune pentru importul produselor derivate din balene sau din alte cetacee, a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 3.254/91 privind interzicerea utilizării capcanelor de picior și a importului de blănuri și produse obținute din animale capturate prin utilizarea capcanelor de picior sau a altor tipuri de capcane care nu sunt conforme cu standardele internaționale și a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 338/97 privind protecția speciilor de floră și faună sălbatică prin reglementarea comerțului cu acestea, cu modificările și completările ulterioare, trebuie creat cadrul instituțional și sancțiunile pentru încălcarea prevederilor conținute în acestea." Ca urmare, față de documentul european ce avertizează statul român cu privire la neevaluarea în prealabil a impactului defrișărilor asupra habitatelor protejate, după cum se prevede în Directiva Habitate și în Directiva privind evaluarea strategică de mediu, cu privire la deficiențele în ceea ce privește accesul publicului la informațiile privind mediul din planurile de gestionare a pădurilor și cu privire la dispariția unor habitate forestiere protejate din cadrul siturilor protejate Natura 2000, Înalta Curte constată că s-a creat aparența de nelegalitate a ordinului a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză. Celelalte argumente aduse de recurenți în susținerea legalității ordinului atacat (referitoare la neîncălcarea principiului precauției, neaplicabilitatea deciziei din cauza C - 441/17 Curtea Europeană împotriva Republicii Polone, neîncălcarea dispozițiilor Ordinului nr. 3397/2012 al MMP privind stabilirea criteriilor indicatorilor de identificare a pădurilor virgine și cvasivirgine în România și neîncălcarea prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic), dincolo de aspectul că antamează puternic fondul cauzei, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare, nu mai prezintă interes procesual pentru o analiză concretă, cât timp instanța de recurs a reținut deja un caz bine justificat în sensul art. 14 din Legea contenciosului administrativ, din perspectiva actului emis de Comisia Europeană. În ceea ce privește depunerea la dosarul cauzei în primă instanță a unui alt amenajament silvic decât cel ce face obiectul cauzei, această eroare de fapt a fost rectificată în faza procesuală a recursului, la dosarul de recurs fiind depus documentul intitulat Analiza parcelară UP II Porumbacu -Ocolul Silvic Avrig. În ceea ce privește aspectele legate de respectarea procedurii de consultare a publicului, reglementată de art. 20 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, art. 9 coroborat cu art. 29 din H.G. nr. 1076/2004 și de Convenția de la Aarhus, instanța de recurs constată că ceea ce trebuie dezlegat ca atare este întrunirea unui caracter suficient al informărilor efectuate de autoritățile publice, dezlegare ce nu poate fi făcută pe calea unei cereri de suspendare. În plus, strict la nivel de aparență în drept, s-a reținut deja că prin Scrisoarea de punere în întârziere, Comisia a invocat anumite deficiențe în ceea ce privește accesul publicului la informațiile privind mediul din planurile de gestionare a pădurilor. Sub aspectul existenței sau nu a unei obligații de efectuare a evaluării adecvate de mediu, Înalta Curte reține, de asemenea, că analiza în concret a existenței acestei obligații reprezintă un aspect ce antamează fondul cauzei, dar, în sprijinul unei aparențe de nelegalitate, intimata-reclamantă a invocat cu succes Scrisoarea de punere în întârziere, care menționează că autoritățile române gestionează pădurile, inclusiv prin autorizarea exploatării forestiere, fără a evalua în prealabil impactul asupra habitatelor protejate, după cum se prevede în Directiva Habitate și în Directiva privind evaluarea strategică de mediu. În ceea ce privește condiția pagubei iminente, Înalta Curte reține că în mod corect a constatat prima instanță împrejurarea că paguba iminentă rezultă, fără echivoc, din faptul că, în lipsa măsurilor de protecție și de precauție, lucrările de exploatare (tăieri) prevăzute de documentația aferentă amenajamentului silvic aprobat prin Ordinul atacat sunt pe cale să producă prejudicii materiale atât ariilor protejate din cadrul amenajamentului, cât și posibilelor păduri virgine și cvasivirgine din același spațiu. Cât privește inconvenientele executării sentinței de suspendare, respectiv imposibilitatea de recoltare a arboretului matern silvic; neexecutarea la timp a lucrărilor de reîmpădurire a suprafețelor incluse în clasa de regenerare; neexecutarea la timp a lucrărilor de întreținere a plantațiilor tinere, neexecutarea la timp a tăierilor de îngrijire (degajări, curățiri, rărituri), se constată că dispozitivul sentinței a exclus tăierile de igienă, iar interpretarea acestei noțiuni specifice se face în concret de către autoritatea silvică. În ceea ce privește susținerea în sensul că în sentință nu se face referire la permisiunea recoltării și a produselor accidentale provocate de acțiunea factorilor abiotici și biotici dăunători, o asemenea susținere nu este în măsură să conducă la nelegalitatea celor reținute de prima instanță, recurenții putând apela, în situația unor urgențe silvice, la mijloacele procesuale oferite de lege pentru a li se permite efectuarea tăierilor produselor accidentale sau în alte situații ivite pe parcursul exploatării fondului forestier. IV. Temeiul procesual al soluției date recursurilor În temeiul art. 497 din C. proc. civ. raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ca tardiv formulat. În temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenții-pârâți Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Sibiu și Ocolul Silvic Avrig, ca nefondat.