ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1051/2020

Ședința publică din data de 20 februarie 2020

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 14.01.2019 sub nr. de dosar x/2019, reclamanta Asociația A., a chemat în judecată în calitate de pârâți Ministerul Apelor și Pădurilor, Ocolul silvic Baia de Aramă și Direcția Silvică Mehedinți, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Ordinului 317/2018, emis de pârâta Ministerul Apelor si Pădurilor în beneficiul Direcției silvice Mehedinți si Ocolului Silvic Baia de Aramă.

De asemenea, reclamanta a solicitat în temeiul art. 15 din Lg. 554/2004 suspendarea Ordinului 317/2018, emis de pârâta Ministerul Apelor si Pădurilor în beneficiul Direcției silvice Mehedinți si Ocolului Silvic Baia de Aramă, precum si a amenajamentului silvic aprobat.

Prin încheierea pronunțată în data de 8 iulie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamanta ASOCIAȚIA A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL APELOR ȘI PĂDURILOR, DIRECȚIA SILVICĂ MEHEDINȚI și OCOLUL SILVIC BAIA DE ARAMĂ.

Împotriva încheierii pronunțată în data de 8 iulie 2019 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația A. a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare admiterea cererii și suspendarea actului administrativ atacat.

Recurenta-reclamantă a susținut, cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. că hotărârea atacaată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. Astfel, instanța de fond nu a analizat toate motivele invocate pentru dovedirea cazului bine justificat și toate înscrisurile depuse la dosar. Instanța a analizat motivele selectiv și superficial, ignorând cele mai importante și grave motive ce constituie caz bine justificat:

Astfel, consideră că tăcerea instanței cu aceste motive constituie o cauză de nemotivare a hotărârii, instanța neavând posibilitatea să ignore o parte din motivele invocate în cererea de chemare în judecată și să analizeze selectiv numai ce dorește.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a învederat că Ordinul de aprobare a fost adoptat după intrarea în vigoare și aplicarea amenajamentului silvic, fără consultarea publicului, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 1076/2004 precum și cele art. 7 coroborat cu art. 6 din Convenția de la Aarhus precum și cu art. 8 din aceeași Convenție, aceeași obligație fiind prevăzută și de Art. 7 din Lg. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.

În ceea ce privește consultarea publicului, procedura nu a fost în mod clar respectată, de vreme ce informațiile esențiale lipsesc din documentație. Astfel, publicul nu a fost corect și complet informat cu privire la impactul acestui proiect, documentația și planul în formă finală nefiind, de asemenea, niciodată publicate, așa cum dispune art. 6 din Convenția de la Aarhus ratificată de România prin Lg 86/2000. Consultarea presupune existența efectivă a posibilității de exprimare a unei opinii cu privire la documentația publicată precum și obligația autorității de mediu de a lua în considerare această opinie.

De asemenea, punerea la dispoziție a documentației si realizarea anunțurilor publice presupune și respectarea dispozițiilor art. 7 coroborat cu art. 6 din Lg. 86/2000 privind ratificarea Convenției de la Aarhus. Astfel, anunțurile trebuiau să cuprindă toate informațiile relevante despre procedură, inclusiv faptul că este realizată si procedura de evaluare adecvată. Informațiile privind acest aspect nu au fost conținute de anunțurile publicate iar informațiile specifice nu au fost puse la dispoziția publicului.

Niciunul dintre anunțuri nu conține niciun detaliu în legătură cu documentația aferentă procedurii de evaluare adecvată și modalitatea în care publicul poate să ia cunoștință de conținutul acesteia. Anunțul se referă numai la procedura de evaluare strategică de mediu, referirea la evaluarea adecvată făcându-se numai după finalizarea evaluării, odată cu anunțul privind luarea deciziei privind emiterea deciziei de încadrare.

Nu au fost comunicate publicului toate informațiile relevante deținute de pârâte: informațiile cuprinse în memoriul de prezentare prevăzut de Ordinul 19/2010 emis de ministrul mediului și pădurilor pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.

De asemenea Amenajamentul silvic a fost adoptat și se aplică de la data de 01.01.2012 (conform avizului x/23.10.2013), ordinul ministru privind aprobarea amenajamentului fiind emis abia în 2018, fără a fi realizate nici un fel de proceduri de consultare a publicului. Din 2012 până în 2018 amenajamentul nu a fost făcut public, nu a fost realizată procedura de evaluare strategică de mediu și nu a fost consultat publicul cu privire la aceasta.

Un alt argument este legat de nerespectarea regimului de protecție a pădurilor virgine și cvasivirgine reglementat de Ordinul 3397/2012 și de Ordinul 2525/2016 art. 2.4, întrucât decizia de încadrare și amenajamentul silvic, nu au prevăzut niciun fel de măsuri de protecție a pădurilor virgine și cvasivirgine, nici privind identificarea acestora și nici privind protecția acestora, neexistând niciun fel de referință.

Pentru aplicarea corectă a principiilor prevenției și precauției în luarea deciziilor, trebuie analizată zona în care sunt propuse tăierile pădurii coroborate cu zonele în care sunt amplasare speciile și habitatele protejate, așa cum rezultă chiar din dispozițiile normative ale Ordinului 19/2010, invocat chiar de instanță, dar greșit aplicat.

Se mai învederează că memoriul de prezentare a PP trebuie să cuprindă anumite elemente obligatorii care lipsesc cu desăvârșire din documentația depusă la dosar. Necesitatea identificării zonelor speciilor protejate, deci a harților privind cartarea acestora, este solicitată în mod clar, fiind necesară si verificarea în teren, după cum rezultă din paragraful citat mai sus. În condițiile în care din documentația de la dosar rezultă că o asemenea analiză nu a fost făcută, nedeținându-se zonarea speciilor și habitatelor, rezultă cu claritate un caz bine justificat, în sensul că nu au fost atinse scopurile principiului precauției în luarea deciziilor, nerealizându-se o evaluare de mediu care să demonstreze că speciile și habitatele din zona de proiect precum și din vecinătatea zonei de proiect, nu sunt puse în pericol.

Mai mult decât atât, învederează că avizul de mediu care a stat la baza emiterii Ordinului de ministru atacat în prezenta cauză, nu menționează deloc niciuna dintre speciile a căror protecție este necesară și nu prevede niciun fel de măsuri de conservare concrete a acestor specii. Simpla descriere a factorilor de mediu nu este suficientă pentru a demonstra că nu există efecte semnificative asupra acestora ca urmare a implementării planului propus. Avizul de mediu nu se referă în nici un fel nici la protecția pădurilor virgine, care nu au fost reglementate în cuprinsul amenajamentului silvic.

Prin urmare, consideră că se prezumă un prejudiciu de mediu ireversibil nefiind necesare alte dovezi ale pagubei iminente, întrucât realizarea unei astfel de probe, ar însemna ca biodiversitatea protejată la nivel comunitar să fie deja distrusă, ceea ce este inadmisibil față de aplicarea corectă a principiului precauției în luarea deciziilor.

Paguba iminentă se produce asupra factorilor de mediu care beneficiază de o protecție specială, fiind încadrate într-o arie protejată, cu obiective de menținere a statusului de conservare a acestora. Prin urmare, paguba iminentă pune în pericol patrimoniul național natural din aria protejată respectivă, care sunt de interes public, făcând si obiectul protecției dreptului fundamental la un mediu sănătos și echilibrat (art. 35 din Constituția României). De asemenea, protecția mediului reprezintă un interes public legitim, așa cum este el definit de Lg. 554/2004, întrucât se referă la un drept fundamental, dreptul la un mediu sănătos și echilibrat. Protecția acestui drept este chiar obiectul de activitate al reclamantei, astfel încât punerea în primejdie a speciilor și habitatelor din această arie protejată reprezintă atât o încălcare a interesului național (distrugerea patrimoniului natural și încălcarea unui drept fundamental) cât și o încălcare a intereselor reclamantei, obiectivul statutar al acesteia fiind protecția mediului, al dreptului la un mediu sănătos si deci al speciilor si habitatelor protejate din cadrul Site-urilor Natura 2000 cu care se suprapune planul - amenajament silvic.

Intimatul-pârât Ministerul Apelor si Pădurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs și menținerea încheierii pronunțată la data de 08.07.2019 ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, în condițiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a a ajuns la soluția din sentința recurată; Înalta Curte apreciază că încheierea recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță. De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurent pe această cale se invocă în esență o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar nemotivarea insuficientă nu poate fi reținută raportat la sentința atacată. Instanța are obligația de a răspunde argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea.

Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei. Deși s-ar putea invoca ca argument împrejurarea că motivarea oferită de prima instanță pentru respingerea acțiunii ar fi succintă, Înalta Curte constată că aceast motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părți, fiind respectate cerințele unui proces echitabil.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reținut.

Din perspectiva condiției cazului bine justificat, Înalta Curte constată că, dintre împrejurările invocate de recurentă ca fiind de natură să atragă aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, cele care se referă la faptul că Ordinul contestat aprobă un amenajament silvic care se referă la loturi de păduri virgine planificate pentru tăiere în anul 2019, precum și cel care se referă la faptul că declanșarea și derularea etapei de încadrare aferentă procedurii de evaluare strategică de mediu și procedurii privind evaluarea adecvată au fost realizate după aprobarea amenajamentului silvic, au valența de a face dovada îndeplinirii acestei cerințe.

Astfel, faptul că Ordinul nr. 317/2018 emis de către pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor în beneficiul Direcției Silvice Mehedinți și Ocolului Silvic Baia de Aramă se referă inclusiv la păduri virgine și semivirgine incluse în Catalogul Pădurilor virgine și protejate conform ordinelor 3397/2012 și 2525/2016 și care nu au fost incluse în tipul funcțional TI prin amenajamentul silvic, fiind planificate pentru tăiere în anul 2019 deși, aparent, acestea ar trebui să fie excluse de la exploatare, sunt în măsură să creeze, la o analiză sumară, fără prejudecarea fondului, în limitele specifice procedurii de suspendare a executării actului administrativ, o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ contestat.

De asemenea, în cauză, declanșarea și derularea etapei de încadrare aferentă procedurii de evaluare strategică de mediu și procedurii privind evaluarea adecvată au fost realizate după aprobarea amenajamentului silvic, aspecte care par la o examinare sumară că sunt în dezacord cu prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1076/2004 Evaluarea de mediu se efectuează în timpul pregătirii planului sau programului și se finalizează înainte de adoptarea acestuia ori de trimiterea sa în procedură legislativă, precum și ale art. 7 coroborat cu art. 6 din Convenția de la Aarhus ratificată prin Legea nr. 86/2000.

În acest cadru procesual este suficientă existența unui dubiu asupra legalității actului dedus judecății, urmând ca instanța învestită cu acțiunea în anulare să stabilească cu certitudine dacă această nelegalitate există și dacă ea este de natură să afecteze actul administrativ fiscal contestat.

Constatând aceste aspecte, nu vor mai fi analizate celelalte critici ce priveau condiția cazului bine justificat.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, Înalta Curte o va considera ca fiind, de asemenea, îndeplinită, având în vedere că dacă se procedează la tăierea acestor păduri se distruge valoarea lor conservativă, fiind vorba de un proces ireversibil. Cu privire la pădurile care ar putea îndeplini criteriile pentru includerea în catalogul pădurilor virgine, o eventuală tăiere a acestora ar conduce la imposibilitatea fizică de a mai primi statutul de pădure virgină. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că existența habitatelor și speciilor este în acest mod pusă în pericol, fiind vorba de factori de mediu care beneficiază de o protecție specială, fiind încadrate într-o arie protejată, cu obiective de menținere a statusului de conservare a acestora.

În concluzie, Înalta Curte constată caracterul fondat al motivului de recurs prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reținând că sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, ceea ce impune admiterea cererii de suspendare, conform art. 15 din același act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Asociația A. împotriva încheierii din 4 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată și, în rejudecare: Admite cererea și dispune suspendarea Ordinului nr. 317/2018 emis de către pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor în beneficiul Direcției Silvice Mehedinți și Ocolului Silvic Baia de Aramă, precum și a Amenajamentului silvic aprobat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2020.