ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3079/2023

Ședința publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 05.11.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Asociația A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Agenția pentru Protecția Mediului Argeș și Direcția Silvică Argeș-Ocolul Silvic Cotmeana, anularea Ordinului nr. 748/2015 emis de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin care a fost aprobat amenajamentul silvic Cotmeana, suspendarea executării acestuia în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004, precum și admiterea excepției de nelegalitate a Deciziei de încadrare nr. 82/09.02.2015 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului Argeș în beneficiul Direcției Silvice Argeș - Ocolul Silvic Cotmeana, privind amenajamentul silvic Cotmeana, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 19.06.2020, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsei de interes, invocate de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Argeș- Ocolul Silvic Cotmeana, precum și excepția tardivității formulării acțiunii, invocată atât de pârâtul Ocolul Silvic Cotmeana, cât și de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Conform argumentelor reținute în încheierea de ședință din data de 30.10.2020, excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a deciziei de încadrare a fost unită cu fondul cauzei.

Totodată, prin încheierea de ședință din data de 06.11.2020, Curtea de Apel București a respins cererea reclamantei de administrare a probei cu expertiză tehnică în specialitatea ecologie, ca neutilă pentru soluționarea pricinii raportat la obiectivele propuse, și a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării Ordinului MAP nr. 748/2015, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 1397 din 22 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocată de pârâtul Ocolul Silvic Cotmeana, și a respins ca nefondată excepția de nelegalitate. Totodată, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Asociația A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Agenția pentru Protecția Mediului Argeș și Direcția Silvică Argeș-Ocolul Silvic Cotmeana.

Împotriva sentinței nr. 1397 din 22 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, a exercitat recurs reclamanta Asociația A., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu o motivare contradictorie.

Astfel, deși aceasta citează dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 1076/2004 și menționează că "evaluarea de mediu se efectuează în timpul pregătirii planului sau programului (…)", ulterior apreciază că ar fi vorba de "finalizarea planului" și că această noțiune nu a fost explicată de reclamantă. Ca atare, consideră că instanța de fond se contrazice, apreciind că este vorba de punerea în aplicare a planului care ar fi legală.

De asemenea, cu privire la conținutul anunțurilor realizate în cadrul procedurii de evaluare strategică de mediu, instanța de fond a afirmat, pe de o parte, că reclamanta nu ar fi precizat ce trebuia să conțină în mod suplimentar anunțurile publice, pentru ca ulterior să enumere susținerile reclamantei care indicau aceste lipsuri. Soluția instanței se referă la un public avizat care ar fi trebuit să determine singur locația proiectului, în urma mențiunilor din anunț conform cărora documentația s-ar regăsi la sediul Agenției pentru Protecția Mediului. Prin urmare, pe de o parte, instanța face mențiuni contradictorii cu privire la cele susținute de reclamantă, iar, pe de altă parte, face referiri la publicul interesat și se pronunță cu privire la publicul avizat, deși cele două noțiuni sunt diferite, încălcând astfel definiția publicului interesat oferită de Convenția de la Aarhus, ratificată de România prin Legea nr. 86/2000, precum și de O.U.G. nr. 195/2005 și H.G. nr. 1076/2004.

În continuare, susține că a criticat nerespectarea principiului precauției în luarea deciziei și că nu a fost realizată procedura de evaluare strategică de mediu și nici procedura de evaluare adecvată, însă instanța de fond folosește, în finalul paginii 5 a hotărârii, ca motiv pentru respingerea criticii sale, faptul că decizia de încadrare ar fi stabilit că nu este necesară evaluarea de mediu. Or, tocmai aceasta era critica de nelegalitate invocată, care nu poate fi folosită ca probă sau ca argument pentru a respinge acest capăt de cerere.

Prima instanță nu a motivat nici cum a ajuns la concluzia că în cauză ar fi vorba despre o suprafață mică, care să atragă aplicabilitatea art. 5 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 1076/2003. De altfel, nici nu menționează suprafața amenajamentului silvic și nici nu aduce vreun argument în fapt sau în drept sub acest aspect, hotărârea fiind practic nemotivată.

Mai susține recurenta că la pagina 6 paragraful 3 din sentința atacată instanța a reținut că reclamanta nu ar fi demonstrat condiția afectării semnificative a ariei protejate, iar în paragraful următor menționează că din decizia etapei de încadrare și din documentația administrativă nu rezultă să fi fost realizată vreo analiză explicită și exhaustivă a zonei vizate de amenajamentul silvic, adică tocmai încălcarea principiului precauției care obligă autoritățile să facă dovada inexistenței vătămării tuturor factorilor de mediu, prin chiar actul administraziv emis. Or, prin aceste argumente instanța nu face altceva decât să se contrazică, amestecând obligația reclamantei de a dovedi o vătămare cu dovada științifică a motivului pentru care a fost luată decizia în sensul că nu este necesară evaluarea strategică de mediu și evaluarea adecvată, neputând fi decelate, în motivarea oferită de instanță, argumentele de fapt și de drept pentru care a considerat că a fost emis în mod corect actul administrativ atacat cu excepție de nelegalitate.

Și la pagina 5 paragraful 5 din sentința atacată instanța a reținut că nu se indică în mod concret ce alte planuri sau proiecte nu au fost luate în considerare și nici ce informații ar fi trebuit verificate prin vizite de amplasament, pentru ca în paragraful următor să enumere concret și în detaliu toate aceste lipsuri despre care a precizat că nu ar fi fost precizate de reclamantă, indicând în mod expres inclusiv aria protejată, adică exact planul de management al ariei protejate neluat în considerare. Procedând în acest mod instanța de fond nu a oferit o motivare clară în fapt și în drept, astfel încât să fie înțeleasă prin raportare la starea de fapt și normele de drept incidente în cauză.

Concluzia nestabilirii unei stări de fapt și de drept corecte reiese și din faptul că prima instanță a descris în mod sumar, în cuprinsul hotărârii, existența păsărilor Ciconia nigra (berze negre), despre care a afirmat că nu ar fi fost observate în teritoriul vizat de amenajamentul silvic litigios, ci numai alături în site-ul Natura 2000, în condițiile în care cele două zone sunt separate de un drum județean, iar din punct de vedere legal, în conformitate cu dispozițiile art. 28 din O.U.G. nr. 57/2007, păsările sunt protejate și în afara ariilor protejate.

Prin urmare, concluzia instanței de fond nu este susținută de o motivare în fapt și în drept, aceasta nearătând în concret de ce este nevoie ca reclamanta să dovedească faptul că păsările zboară peste drumul județean și cuibăresc și peste drumul județean, în zona aferentă amenajamentului litigios, atât timp cât a reținut că specia de păsări menționată nici nu a fost luată în considerare în cadrul planului de management al ariei protejate, prezența acesteia în zonă nefiind astfel protejată prin măsurile de mediu.

Și cu privire la obiectivele de conservare motivarea instanței de fond este redundantă și contradictorie, sentința nefiind motivată corespunzător în fapt și în drept. Astfel, a apreciat că este legal ca în decizia de încadrare să nu fie menționate obiective de conservare pentru factorii de mediu de pe suprafața sau din vecinătatea planului evaluat pe motiv că reclamanta nu a precizat care sunt obiectivele de conservare. Or, aceste obiective trebuiau stabilite în cadrul procedurii de evaluare de mediu, iar faptul că nu au fost stabilite este ilicit.

De altfel, susține recurenta, în aceeași manieră a procedat instanța de fond și atunci când s-a referit la neefectuarea vizitelor în teren, acestea reprezentând o cerință legală conform Ordinului nr. 19/2010 ce indică în concret ce se verifică, astfel cum a precizat reclamanta în cererea de chemare în judecată. A reținut prima instanță, fără a motiva în fapt și în drept acest aspect, că reclamanta nu a arătat în ce sens era necesară verificarea sau completarea informațiilor, deși anterior s-a referit la una dintre speciile protejate menționate, acceptând, în schimb, motive nedovedite referitoare la presupuse vizite în teren executate de Ocolul Silvic Cotmeana.

În fine, recurenta arată că și în ceea ce privește emiterea avizului Natura 2000 instanța de fond a oferit o motivare redundantă, contradictorie, în contextul în care a reclamanta a susținut că în mod nelegal a fost emis acest act întrucât nu a fost realizată procedura de evaluare adecvată, urmarea neîndeplinirii procedurii administrative a etapei de încadrare, care a lăsat în afara analizei toate informațiile relevante referitoare la specii de păsări, efecte asupra site-urilor Natura 2000 învecinate. Din această perspectivă instanța a folosit drept argument exact susținerile reclamantei de nelegalitate referitoare la emiterea deciziei de încadrare cu decizia de a nu se realiza evaluarea adecvată, o atare motivare anulând, în opinia recurentei, orice cercetare judecătorească și lipsind de orice argument în fapt sau în drept care să susțină soluția dată.

Incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este susținută de recurentă sub mai multe aspecte.

Astfel, arătă că sentința a fost dată cu încălcarea art. 7 din Legea nr. 52/2003, a art. 3 și art. 30 din H.G. nr. 1076/2004, precum și a dreptului european, Decizia CJUE 441/17, a Legii nr. 86/2000 pentru ratificarea Convenției de la Aarhus, art. 6, art. 7 și art. 8, precum și art. 3 și art. 20 din O.U.G. nr. 195/2005 cu privire la încălcarea principiului precauției în luarea deciziei, respectiv cu încălcarea art. 28 din O.U.G. nr. 57/2007 și a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 19/2010, acte normative ce reglementează procedura de realizare a evaluării adecvate, conform argumentelor prezentate în recurs.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Protecția Mediului Argeș a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală. În motivare a arătat, în esență, că nu este vorba despre o hotărâre nemotivată și nici despre o hotărâre care să conțină numai motive străine de natura cauzei, întrucât instanța trebuia să se raporteze la dispozițiile Legii contenciosului administrativ când a analizat cererea de anulare a actului contestat, precum și la normele din legile speciale. Aspectele referitoare la încălcarea principiului precauției în luarea deciziilor, a dispozițiilor din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 și a dispozițiilor din Ordinul nr. 19/2010 emis de Ministrul Mediului și Pădurilor, au fost analizate de prima instanță, care a decis că nu există cauze care să conducă la anularea actului administrativ, analizând astfel aspectele de fond. Totodată, a arătat că sentința de fond nu este nici o hotărâre care să încalce norme de drept material sau să le fi aplicat greșit, recurenta pretinzând că este nelegală întrucât prima instanță nu a ajuns la concluzia acesteia.

Intimata-pârâtă Regia Națională a Pădurilor-Romsilva prin Direcția Silvică Argeș și Ocolul Silvic Cotmeana, a formulat, la rândul său, întâmpinare față de recursul exercitat de reclamantă, solicitând respingerea acestuia ca nefondat și menținerea soluției pronunțate de prima instanță. În esență, a arătat că sentința de fond este temeinic motivată și legală, pentru argumentele dezvoltate în întâmpinare.

Intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a depus note scrise prin care a combătut susținerile recurentei din cererea de recurs și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță, considerând că în mod corect a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația A..

II. Soluția instanței de recurs.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate în cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări și notele scrise, precum și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că soluția pronunțată de instanța de fond nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege sub aspectul motivării hotărârii judecătorești, incidența acestui motiv de recurs fiind de natură a determina casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

În fapt, prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta Asociația A. a solicitat instanței anularea Ordinului nr. 748/2015 emis de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin care a fost aprobat amenajamentul silvic Cotmeana, suspendarea executării acestuia în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004, precum și admiterea excepției de nelegalitate a Deciziei de încadrare nr. 82/09.02.2015 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului Argeș în beneficiul Direcției Silvice Argeș - Ocolul Silvic Cotmeana, privind amenajamentul silvic Cotmeana.

Prin încheierea din 06.11.2020 a fost respinsă ca nefondată cererea de suspendare a actului administrativ contestat, apreciind instanța că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, soluția fiind menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 267/20.01.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, în sensul respingerii recursului reclamantei ca nefondat.

Cât privește acțiunea în anulare și excepția de nelegalitate invocată, prima instanță a respins ca nefondată excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâtul Ocolul Silvic Cotmeana, și a respins ca nefondate atât excepția de nelegalitate, cât și acțiunea formulată de reclamantă.

Soluția instanței de fond a fost criticată de reclamanta Asociația A., în primul rând din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., clamând o motivare contradictorie a hotărârii și bazată pe motive străine de natura cauzei.

Motivarea contradictorie rezultă, în opinia părții, pe de o parte, din absența argumentelor instanței în ceea ce privește lipsa procedurii de consultare a publicului, iar, pe de altă parte, din faptul că a reținut existența unei proceduri de consultare a publicului, însă a apreciat că este incompletă și incorectă. Totodată, instanța de fond a realizat o motivare contradictorie și prin analiza efectuată cu privire la conținutul anunțurilor din cadrul procedurii de evaluare strategică de mediu.

În plus, recurenta a apreciat că lipsa unei motivări adecvate reiese din considerentele reținute de prima instanță cu privire la critica sa referitoare la nerespectarea principiului precauției în luarea deciziei prin aceea că nu a fost realizată procedura de evaluare strategică de mediu și nici procedura de evaluare adecvată, precum și din lipsa argumentelor de fapt și de drept ce au fundamentat opinia conform căreia în prezenta cauză ar fi vorba despre o suprafață mică, care atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 5 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 1076/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească va cuprinde, printre altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților și la probatoriul administrat în litigiu, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Motivarea reprezintă un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar, în speță, de legalitate a hotărârii. De altfel, obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și a art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În cadrul unei proceduri orice parte are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și să pretindă organului judiciar să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de instanță, care are, în mod necesar, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și al argumentelor invocate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinența, astfel că nemotivarea unei hotărâri judecătorești, total sau parțial, echivalează cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că instanța de fond nu s-a pronunțat în mod explicit asupra argumentelor și mijloacelor de probă esențiale invocate de recurenta-reclamantă în motivarea acțiunii, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei și pronunțarea unei hotărâri nemotivate corespunzător, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, este de observat că sunt fondate susținerile recurentei-reclamante referitoare la inexistența unei motivări în acord cu rigorile legii pe aspectele privitoare la nerespectarea principiului precauției în luarea deciziei și la faptul că nu a fost realizată procedura de evaluare strategică de mediu și nici procedura de evaluare adecvată.

Într-adevăr, judecătorul fondului nu a expus un raționament convingător în sprijinul opiniei conform căreia în speță ar fi vorba despre o suprafață mică a amenajamentului silvic în discuție, de natură a atrage aplicabilitatea art. 5 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 1076/2004, acesta nefăcând nicio precizare cu privire la suprafața amenajamentului silvic și neaducând niciun argument în fapt sau în drept sub acest aspect.

De asemenea, este contradictorie motivarea primei instanțe în referire la conținutul anunțurilor realizate în cadrul procedurii de evaluare strategică de mediu, soluția referindu-se la un public avizat care ar fi trebuit să determine singur locația proiectului, în urma mențiunilor din anunț, în sensul că documentația s-ar regăsi la sediul Agenției pentru Protecția Mediului. Or, instanța a reținut argumente contradictorii cu privire la cele susținute de reclamantă, făcând referire la publicul interesat și pronunțând soluția prin raportare la un public avizat, deși cele două noțiuni sunt diferite.

În fine, Înalta Curte constată că prima instanță nu a analizat în mod efectiv criticile reclamantei referitoare la obligativitatea realizării unei evaluări de mediu,element necesar ce trebuia conținut de actul contestat pentru a fi apt să producă efecte juridice.

A susținut reclamanta că a fost încălcat principiul precauției în luarea deciziilor, precum și O.U.G. nr. 57/2007, Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 19/2010 și H.G. nr. 1076/2004 prin faptul că nu s-au realizat evaluarea adecvată și evaluarea strategică de mediu care să demonstreze că planul nu diminuează statusul de conservare al speciilor și habitatelor protejate, inclusiv prin emiterea unei decizii de încadrare însoțită de toate dovezile științifice necesare. Aceasta, în condițiile în care memoriul de prezentare a proiectului nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de lege, nefiind identificate zonele cu specii protejate și nefiind realizate verificări în teren.

Prin decizia etapei de încadrare nr. 82 din 09.02.2015 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului Argeș s-a reținut că nu este necesară evaluarea de mediu, evaluarea adecvată ori avizul de mediu, această decizie făcând obiectul disputei judiciare pe care instanța nu l-a dezlegat pe fondul său.

Astfel, decizia menționată a fost contestată pe calea excepției de nelegalitate, excepția fiind respinsă de prima instanță fără efectuarea unei analize efective a fondului acesteia prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de parte, limitându-se să rețină doar că nu era necesară evaluarea de mediu, evaluarea adecvată ori avizul de mediu.

Cum, în prezenta cauză, chestiunea în discuție privește tocmai stabilirea necesității emiterii avizului de mediu, iar din decizia etapei de încadrare (obiect al excepției de nelegalitate) reiese că nu era necesară o atare evaluare de mediu, reclamanta susținând contrariul, conform motivelor de nelegalitate invocate, este evident că instanța de fond trebuia să procedeze la o analiză efectivă a acestor motive și să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile pentru încadrare. Or, tocmai criticile de nelegalitate aduse deciziei etapei de încadrare, obiect de dispută judiciară în cadrul excepției invocate, nu au fost cercetate pe fond de către prima instanță.

În plus, din considerentele sentinței atacate rezultă faptul că nu a fost avut în vedere întregul material probator invocat de reclamantă, care a precedat emiterea actului administrativ contestat pe chestiunea procedurii de consultare a publicului, în vederea stabilirii unei corecte situații de fapt și de drept, instanța de fond oferind astfel o motivare sumară și contradictorie, ce nu respectă rigorile legii.

Așa cum s-a precizat, art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. impune pentru instanțe obligația de a pronunța o hotărâre judecătorească care să cuprindă, printre altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Aceasta, deoarece rolul principiului motivării hotărârilor judecătorești, consacrat prin acest text legal, este acela de a asigura o bună administrare a justiției și de a face posibil un control judiciar efectiv, motivarea sumară sau contradictorie echivalând cu nemotivarea.

În aceste condiții, este de necontestat că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantei dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecății au fost serios și complet examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs de a exercita un controlul judiciar eficient.

Așadar, prin omisiunea instanței de fond de a examina și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, motivele de fapt și de drept invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, care necesitau un răspuns specific și explicit, au fost nesocotite dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. și a fost încălcat dreptul părții la un proces echitabil, Înalta Curte fiind în imposibilitatea de a-și exercita în mod corespunzător atribuțiile de control judiciar.

Deși prima instanță a respins acțiunea ca nefondată, în fapt, aceasta nu a soluționat fondul cauzei, întrucât nu a analizat argumente și mijloace de probă esențiale expuse de reclamantă în motivarea acțiunii. Or, în raport cu principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, soluționarea fondului presupune lămurirea tuturor aspectelor esențiale ale raportului juridic dedus judecății, astfel cum acestea au fost relevate prin acțiune. Principiul dublului grad de jurisdicție împiedică instanța de control judiciar să analizeze direct în recurs argumentele și mijloacele de probă ce nu au făcut obiectul analizei instanței de fond.

Având în vedere incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod, acestea urmând a fi examinate de instanță cu ocazia rejudecării cauzei, când se va proceda la un examen efectiv al criticilor invocate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârâți și la mijloacele de probă necesare a fi administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond esențiale evidențiate, necesare lămuririi situației de fapt.

Pentru considerentele expuse la pct. II.1. al prezentei decizii, constatând că sentința primei instanțe este nelegală, fiind pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., de natură a atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din același act normativ, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, va admite recursul declarat de reclamanta Asociația A., va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Asociația A. împotriva sentinței nr. 1397 din 22 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.