ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3751/2023

Ședința publică din data de 12 septembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată

Reclamanta ASOCIAȚIA ADMINISTRATORILOR DE PĂDURI DIN ROMÂNIA prin reprezentat legal de ing. A. - Președinte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în temeiul art. 4 alin. (4) raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004 a formulat cerere de anulare a Ordinului nr. 1.946/2021 pentru aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării de mediu pentru amenajamente silvice, în principal, în integralitatea sa și, în subsidiar, în limitele următoarelor texte: art. 6 alin. (2), (3), (4), (5) și (6) lit. c), art. 7 alin. (2), lit. a) si e), art. 7 alin. (3), art. 9 alin. (6), art. 10 alin. (7), art. 14 alin. (2), art. .18 alin. (6), art. 19 alin. (3) și implicit, în limitele textelor care fac referire directă și/sau indirectă la textele anterior enumerate, inclusiv a Deciziei Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor nr. R263821/17.12.2021, prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă.

Iar, în temeiul art. 15 din Legea 554/2004, a formulat, totodată, cerere de suspendare a a executării actului administrativ normativ, în principal în integralitatea sa și în subsidiar, în limitele textelor indicate anterior, până la soluționarea definitivă a cauzei de față.

Soluția instanței de fond

Prin încheierea de ședință din data de 03.10.2022 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes în formularea acțiunii și a cererii de suspendare.

Totodată, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Asociația Administratorilor de Păduri din România și cererea de suspendare formulată de intervenienta principală Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor și, în consecință, în temeiul prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, a suspendat executarea Ordinului nr. 1946/2021 al Ministrului Mediului, Apelor si Pădurilor, în vigoare de la 10.11.2021, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare formulată în prezentul dosar.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor și, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și, în rejudecare, în principal, admiterea excepției lipsei de interes a intimatei iar, în subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea cererii reclamantei, de suspendare a actului administrativ contestat, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor, susține în esență că, prin încheierea recurată, instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei de interes a reclamantei, reținând că "interesul acesteia se subsumează calității de organism care sprijină activitatea ocoalelor silvice de regim conform art. 5 lit. a) din Statutul Asociației".

Invocând dispozițiile art. 8 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, susține recurentul că, prin raportare la acestea, persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat trebuie să dovedească mai întâi că a avut loc o încălcare a dreptului sau interesului lor legitim privat, după care să susțină în sprijinul cererii și vătămarea interesului public, ce decurge din actul administrativ atacat.

Or, reclamanta nu a probat existența încălcării vreunui drept personal, recunoscut de lege, prin adoptarea actului administrativ contestat sau unui interes legitim, astfel cum acestea sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. o) și lit. p) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel alba Iulia, în justificarea pretinsului interes al reclamantei a reținut că "dispozițiile legale a cărei anulare/suspendare se solicită afectează prin efectele preconizate ocoalele silvice ale căror interese sunt reprezentate", or, din însăși motivarea instanței rezultă faptul că nici nu s-a probat și nici nu s-a luat în discuție încălcarea unui interes personal al reclamantei.

Totodată, chiar dacă instanța de fond a apreciat că reclamanta ar sprijini activitatea ocoalelor silvice de regim, aceasta nu a motivat nici măcar sumar care este interesul legitim al acestora în anularea actului administrat contestat, respectiv în ce constă prejudiciul concret suferit de acestea în ipoteza în care Ordinul ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1946/2021 nu ar fi suspendat.

Apreciază că instanța ar fi trebuit să exercite o verificare riguroasă a existenței unei legături directe între Ectul administrativ supus controlului de legalitate și scopul direct, respectiv obiectivele asociației reclamante.

Astfel, susține că, în virtutea respectării principiului rolului activ al instanței, aceasta avea îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale și, pe cale de consecință, avea obligația să cerceteze dovedirea interesul legitim privat, justificarea acestuia "prin prisma statutului" fiind insuficientă.

Or, în condițiile în care Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1946/2021 are ca obiectiv principal clarificarea tuturor etapelor necesare pentru derularea procedurii de evaluare de mediu pentru Amenajamentele silvice, a succesiunii acestora, precum și a actorilor implicați în parcurgerea lor pentru protejarea pădurilor, iar scopul funcționării intimatei este acela de a asigura o exploatare sustenabilă a mediului forestier, este evident faptul că nu s-a putut demonstra un interes în promovarea prezentei acțiuni.

În concluzie, solicită instanței casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea demersului contencios.

În continuare, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susținut recurentul că " motivarea" instanței de fond în ceea ce privește suspendarea actului administrativ s-a făcut prin raportare la dosarele nr. x/2021 și y/2021, în cadrul cărora s-a suspendat executarea Ordinului în wdcuție, reținând că ar exista o autoritate de lucru judecat provizorie, conform art. 430 alin. (2) și (4) C. proc. civ.

Arată recurentul că, având în vedere jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, caracterul provizoriu al măsurilor dispuse printr-o hotărâre pronunțată asupra unei cereri de suspendare și cerința neprejudecării fondului impun ca hotărârea dată în această materie să aibă autoritate de lucru judecat doar fată de o altă cerere de suspendare, cu aceleași părți, în temeiul aceleiași cauze și cu același obiect și numai dacă nu s-au modificat împrejurările care au determinat adoptarea soluției.

Solicită a se observa că instanța de fond nu a făcut nicio apreciere asupra părților, temeiului sau asupra împrejurărilor care au determinat suspendarea actului administrativ analizat în cadrul dosarelor nr. x/2021 și y/2021, reținând doar autoritatea de lucru judecat provizorie a considerentelor expuse de alte instanțe.

Instanța de fond nu a probat că sunt îndeplinite condițiile pentru a reține necesitatea suspendării actului administrativ contestat.

Astfel, încheierea civilă recurată nu este motivată în privința cererii de suspendare, în considerente neregăsindu-se niciun argument reținut cu privire la paguba iminentă și cazul bine justificat.

Mai mult decât atât, hotărârile din dosarele nr. x/2021 și y/2021 față de care instanța s-a raportat, se află în procedura de regularizare în cadrul căilor de atac, întrucât nici acele instanțe nu au motivat sub aspectul pagubei iminente sau al cazului justificat care ar determina suspendarea actului administrativ.

Prin urmare, doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Având în vedere prezumția de legalitate a actului administrativ atacat, solicită instanței de control judiciar ca, în rejudecare, să constate faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) a Legii I nr. 554/2004, respectiv, existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Cazul bine justificat reprezintă acea împrejurare legată de starea de fapt și de drept, care e de natură a crea o îndoială puternică și evidentă asupra legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil, ori după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele actului administrativ.

Prin urmare, suspendarea aplicării actului administrativ constituie o situație de excepție, în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea aplicării actului administrativ nu poate fi analizată și declarată nulitatea actului administrativ atacat.

În concluzie, având în vedere elementele de fapt și drept prezentate în cauză, recurentul solicită instanței de judecată admiterea recursului declarat, casarea încheierii, iar, în rejudecare, în principal, instanța să admită excepția lipsei de interes, iar, în subsidiar, dacă va respinge excepția, să constate faptul că prin acțiunea promovată intimata-reclamantă nu a reușit să facă dovada existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente, rațiune pentru care solicită respingerea cererii de suspendare.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor au formulat întâmpinări ambele intimate.

Astfel, intimata -reclamantă Asociația Administratorilor de Păduri din România în cadrul întâmpinării sale a solicitat admiterea excepției lipsei de interes a recurentului în susținerea recursului și, pe cale de consecință, respingerea recursului, ca lipsit de interes.

Deopotrivă, a mai solicitat și admiterea excepției nulității recursului și respingerea recursului, ca nul, pentru nemotivare corespunzătoare.

Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, cu menținerea încheierii de ședință din data de 03.10.2022, ca legală și temeinică.

La rândul său, intimata -intervenientă în interes propriu - Regia Națională a Pădurilor - Romsilva a solicitat respingerea recursului, ca netemeinic și nefondat, cu consecința menținerii încheierii din data de 03.10.2022, ca fiind temeinică și legală.

Răspunsul la întâmpinări

Recurentul - pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a formulat Răspuns doar la întâmpinarea intimatei -interveniente în interes propriu - Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

alin. (4) C. proc. civ., incidente și în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) și art. 494 din C. proc. civ., în cadrul căruia reia o parte din susținerile din cererea de recurs.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului din data de 03.03.2023 s-a fixat primul termen pentru soluționarea recursului la data de 12.09.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, după soluționarea cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., a excepțiilor invocate de intimata -reclamantă în cadrul întâmpinării, respectiv excepția lipsei de interes și excepția nulității recursului, în sensul respingerii acestora, pentru considerentele arătate în practicaua prezentei hotărâri, luând act de solicitarea recurentului - pârât, de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând dosarul spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul judecății.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în materie, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor este fondat, urmând a fi admis, în limitele și pentru considerentele arătate în continuare:

În prealabil, Înalta Curte reamintește că atât excepția lipsei de interes a recurentului-pârât în promovarea căii de atac cât și excepția nulității recursului, invocate de intimata -reclamantă Asociația Administratorilor de Păduri din România, în cadrul întâmpinării, au fost soluționate de instanță în ședință publică de la acest termen de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., în sensul respingerii acestora, ca nefondate, considerentele avute în vedere la pronunțarea acestei soluții regăsindu-se în practica prezentei hotărâri.

În continuare, analizând mai întâi criticile ce vizează soluția dată de instanța de fond excepției lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii și a cererii de suspendare, constată Înalta Curte că recurentul -pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a invocat excepția lipsei de interes susținând că reclamanta nu a justificat un drept sau interes legitim privat vătămat prin actul administrativ a cărui suspendare o solicită.

Din economia Legii nr. 554/2004 apar două condiții esențiale pentru intentarea acțiunii în anulare: actul atacat să fie un act administrativ și să fie vătămător pentru drepturile și interesele legitime ale persoanei, condiții care sunt îndeplinite în cauză.

Astfel,

- potrivit dispozițiilor art. 1, art. 2 alin. (1) lit. p), art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, reclamantul poate valorifica în justiție dreptul său ori interesul său legitim, personal, direct, actual, când lezarea este produsă de o autoritate publică, printr-un act administrativ și poate pretinde o anumită conduită din partea autorității.

- potrivit dispozițiilor art. 32 lit. d), art. 33 C. proc. civ., reclamantul poate formula o cerere, dacă justifică un interes determinat, legitim, personal, născut și actual;

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii.

Aplicând la speță aceste prevederi, sunt îndeplinite în cauză condițiile de exercitare a acțiunii civile, deoarece:

- prevederile a căror suspendare provizorie o solicită reclamanta, sunt acte administrative, unilaterale, cu caracter normativ, deoarece instituie reguli pentru lucrările silviculturale rămase de executat din amenajamentele silvice aprobate, care nu au parcurs procedura de evaluare de mediu și care se suprapun parțial sau total peste siturile Natura 2000.

- au fost vătămătoare, din punctul de vedere al reclamantei, deoarece prin acele prevederi se instituie obligații suplimentare pentru amenajamente silvice aprobate deja, cu implicații financiare deosebite în sarcină, așa încât, interesul, ca și condiție fundamentală a exercitării acțiunii civile, ce constă în folosul practic urmărit prin formularea acțiunii, se regăsește în cazul său;

- reclamanta a demonstrat dreptul vătămat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, îl conferă acestei sintagme. Astfel, prevederile, care instituie modificarea procedurii pentru lucrările rămase de executat din amenajamentele silvice aprobate, care nu au parcurs procedura de evaluare de mediu și care se suprapun parțial sau total peste siturile Natura 2000, pe motiv că, procedura de evaluare parcursă ar fi fost incompletă, finalizată fără întocmirea de studii de evaluare adecvată și rapoarte de mediu, probează existența unei legături apte să fundamenteze un interes actual și direct.

Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut prima instanță că dispozițiile legale a cărei anulare/suspendare se solicită afectează prin efectele preconizate ocoalele silvice ale căror interese sunt reprezentate de reclamanta, iar interesul se subsumează calității reclamantei de organism care sprijină activitatea ocoalelor silvice de regim conform art. 5 lit. a) din Statului Asociației, motiv pentru care apreciază, ca nefondate, criticile recurentului privind soluția dată excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, cu consecința menținerii sentinței atacate, sub aspectul soluției date excepției lipsei de interes.

Deopotrivă, analizând criticile recurentului subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Contrar susținerilor recurentului-pârât, se reține că hotărârea pronunțată de prima instanță este motivată și satisface cerințele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți.

În acest sens, prima instanță a examinat apărările formulate de pârât și a expus motivele pentru care a apreciat că reclamanta are interes în formularea acțiunii și a cererii de suspendare. De asemenea, au fost prezentate argumentele care au determinat instanța să admită cererea de suspendare formulată de reclamantă și de intervenienta principală, aceste argumente fiind prezentate într-o manieră concisă și clară, raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susținerile părților și la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Față de aceste considererente, Înalta Curte nu poate reține incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile subsumate de recurentul - pârât acestui motiv de nelegalitate fiind nefondate.

Însă, Înalta Curte constată ca fiind fondate criticile privind autoritatea de lucru judecat provizorie reținută de prima instanță ca și " împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea de producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ", aceste critici fiind subsumate de parte motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față, Înalta Curte constată că acest motiv de casare este incident, instanța pronunțând o hotărâre cu interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art. 2 lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004, ce definesc cazul bine justificat și paguba iminentă, dar și a dispozițiilor art. 14 și 15 din același act normativ.

Înalta Curte reține că, în cauză, reclamanta Asociația Administratorilor de Pădure din România a învestit instanța de contencios administrativ atât cu o cerere de anulare, în principal, în integralitate, a Ordinului nr. 1946/2021 și, în subsidiar, în limitele textelor legale indicate, cerere de anulare întemeiată pe dispozițiile art. 4 alin. (4) raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004, cât și cu o cerere de suspendare a executării aceluiași act administrativ normativ, întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 1946/2021, în principal, în integralitatea sa și, în subsidiar, în limitele textelor indicate în cererea de anulare, până la soluționarea definitivă a acestei cauze.

Potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acțiunii principale", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, " Dispozițiile art. 14 alin. (2) - (7) se aplică în mod corespunzător".

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acțiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor reclamantei (până la momentul la care instanța competentă va cenzura în mod definitiv legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice.

Îndeplinirea celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu, sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanța de judecată.

Referitor la noțiunea de caz bine justificat, Înalta Curte reține că aceasta a fost definită prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind reprezentată de acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalității actelor administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Acest principiu impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare, instanța de judecată nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de legalitate a actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței învestite cu soluționarea acțiunii în anulare.

Prin urmare, pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenței dreptului.

Prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat, prin raportare la soluțiile pronunțate de instanțe în dosarele nr. x/2021 și nr. y/2021, în sensul suspendării executării ordinului ce face și obiectul prezentului dosar.

A reținut judecătorul fondului că argumentele avute în vedere de instanțele ce au soluționat dosarele anterior menționate se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie, conform art. 430 alin. (2) și (4) din C. proc. civ. și constituie în cadrul soluționării cererii de față un caz bine justificat, astfel cum este reglementat de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 și, în consecință, justifică suspendarea executării Ordinului nr. 1946/2021 al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor.

Înalta Curte nu își însușește argumentele primei instanțe cu privire la acest aspect, apreciind că cele două hotărâri pronunțate în dosarele nr. x/2021 și nr. y/2021 nu au autoritate de lucru judecat provizorie pentru prezenta cerere de suspendare, nefiind întrunite condițiile legale pentru invocarea autorității de lucru judecat provizorie, respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, în ceea ce privește dosarul nr. x/2021, se constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, reclamanții B., S.C. C. S.R.L., D., E., F., G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, au solicitat atât anularea, cât și suspendarea executării:

- Ordinului nr. 1945 din 26 octombrie 2021 al ministrului mediului, apelor și pădurilor pentru modificarea și completarea Normelor tehnice privind elaborarea amenajamentelor silvice, modificarea prevederilor acestora și schimbarea categoriei de folosință a terenurilor din fondul forestier, aprobate prin Ordinul ministrului apelor și pădurilor nr. 766/2018, publicat în Monitorul Oficial nr. 1043 din 1 noiembrie 2021;

- Ordinului nr. 1946 din 26 octombrie 2021 al ministrului mediului, apelor și pădurilor pentru aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării de mediu pentru amenajamente silvice, publicat în Monitorul Oficial nr. 1075 din 10 noiembrie 2021;

- Ordinului nr. 1947 din 26 octombrie 2021 al ministrului mediului, apelor și pădurilor privind modalitatea de revizuire a amenajamentelor silvice care se suprapun parțial sau total peste arii naturale protejate de interes comunitar, publicat în Monitorul Oficial nr. 1077 din 10 noiembrie 2021.

Prin încheierea din data de 16 martie 2022 instanța a admis cererea de suspendare formulată de reclamanții B., S.C. C. S.R.L., D., E., F., G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, și, în consecință, în temeiul prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea executării:

- Ordinului nr. 1945 din 26 octombrie 2021 al ministrului mediului, apelor și pădurilor pentru modificarea și completarea Normelor tehnice privind elaborarea amenajamentelor silvice, modificarea prevederilor acestora și schimbarea categoriei de folosință a terenurilor din fondul forestier, aprobate prin Ordinul ministrului apelor și pădurilor nr. 766/2018, publicat în Monitorul Oficial nr. 1043 din 1 noiembrie 2021;

- Ordinului nr. 1946 din 26 octombrie 2021 al ministrului mediului, apelor și pădurilor pentru aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării de mediu pentru amenajamente silvice, publicat în Monitorul Oficial nr. 1075 din 10 noiembrie 2021;

- Ordinului nr. 1947 din 26 octombrie 2021 al ministrului mediului, apelor și pădurilor privind modalitatea de revizuire a amenajamentelor silvice care se suprapun parțial sau total peste arii naturale protejate de interes comunitar, publicat în Monitorul Oficial nr. 1077 din 10 noiembrie 2021, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Or, față de părțile și obiectul dosarului dedus prezentei judecăți, se constată că între cele două dosare nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză, nefiind îndeplinite, așadar, condițiile pentru reținerea autorității de lucru judecat.

În ceea ce privește dosarul nr. x/2021, se constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, reclamanta Asociația Administratorilor de Păduri din România, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 1946/2021 pentru aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării de mediu pentru amenajamente silvice - în vigoare de la 10.11.2021 - publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1075/10.11.2021 - formă aplicabilă la 24.11.2021, în principal, în integralitatea sa și în subsidiar, în limitele următoarelor texte: art. 6 alin. (2), (3), (4), (5) și (6) lit. c), art. 7 alin. (2), lit. a) și e), art. 7 alin. (3), art. 9 alin. (6), art. 10 alin. (7), art. 14 alin. (2), art. 18 alin. (6), art. 19 alin. (3) și implicit, în limitele textelor care fac referire directă și/sau indirectă la textele anterior enumerate, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința nr. 60/2022 pronunțată la data de 16 martie 2022 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Asociația Administratorilor de Păduri din România, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, și, în consecință, în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, dispune suspendarea executării Ordinului nr. 1946 din 26.10. 2021 al Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor, în vigoare de la 10.11.2021, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1075 din 10.11.2021, formă aplicabilă la 24.11.2021, până la pronunțarea instanței de fond.

Or, în prezenta cauză, Înalta Curte reține că cererea de suspendare ce face obiectul acestei judecăți, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, iar cererea de suspendare ce face obiectul dosarului nr. x/2021, soluționată prin sentința nr. 60/2022, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, reține Înalta Curte că, în această materie, identitatea de obiect nu se verifică numai prin raportare la constatarea identității actului administrativ a cărui suspendare se solicită prin cele două cereri, ci și prin verificarea identității dimensiunii temporale a măsurii solicitate, în ale cărei limite se poate pronunța instanța astfel învestită.

Astfel, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, se poate solicita/acorda suspendarea până la pronunțarea instanței de fond, iar, în temeiul art. 15, până la rămânerea definitivă a cauzei, diferențele sub aspect temporal ale celor două cereri și hotărâri fiind evidente.

Drept urmare, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată asupra unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu are autoritate de lucru judecat, în raport de o nouă hotărâre de suspendare pentru aceleași motive, solicitată în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, pentru că, între cele două cereri cu care au fost învestite instanțele judecătorești, nu există identitate de obiect.

Este adevărat, că potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, însă este vorba de un efect legal (ope legis), condiționat de o anumită soluție a instanței de fond asupra cererii de anulare a actului administrativ, iar nu de efectul autorității de lucru judecat al hotărârii judecătorești asupra suspendării efectelor acestuia.

Fiind vorba de instituții complementare, instanțele învestite cu soluționarea unor cereri de suspendare având temeiuri de drept diferite, nu sunt ținute nici într-un sens si nici în celălalt de soluțiile pronunțate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de lege pentru invocarea autorității de lucru judecat provizorie astfel cum este reglementată de art. 430 din C. proc. civ., motiv pentru care se impune casarea în parte a încheiereii recurate și rejudecarea cererilor de suspendare formulate de reclamanta reclamanta Asociația Administratorilor de Păduri-Romsilva și de intervenienta principală Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Astfel, se constată că prin cererea dedusă judecății reclamanta ASOCIAȚIA ADMINISTRATORILOR DE PĂDURI DIN ROMÂNIA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în temeiul art. 15 din Legea 554/2004, a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 1.946/2021 pentru aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării de mediu pentru amenajamente silvice, în principal, în integralitatea sa și, în subsidiar, în limitele următoarelor texte: art. 6 alin. (2), (3), (4), (5) și (6) lit. c), art. 7 alin. (2), lit. a) si e), art. 7 alin. (3), art. 9 alin. (6), art. 10 alin. (7), art. 14 alin. (2), art. .18 alin. (6), art. 19 alin. (3) și implicit, în limitele textelor care fac referire directă și/sau indirectă la textele anterior enumerate, până la soluționarea definitivă a cauzei de față.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege, anume cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În cauză, instanța de control judiciar constată că argumentele invocate de reclamanta Asociația Administratorilor de Păduri din România și de intervenienta principală Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, privind încălcarea normelor de tehnică legislativă, a O.U.G. nr. 57/2007 și H.G. nr. 1076/2004, respectiv necorelarea acestora cu dispozițiile legale cu forță juridică superioară, nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal și să justifice suspendarea provizorie a executării acestuia, mai mult, necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății.

Se mai constată deopotrivă că, prin sentința nr. 261/2022 din 21.12.2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA ADMINISTRATORILOR DE PĂDURI DIN ROMÂNIA, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ȘI PĂDURILOR, privind anularea Ordinului nr. 1.946/2021, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ȘI PĂDURILOR.

Reține astfel Înalta Curte că soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ normativ ce face și obiectul prezentei judecăți reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită și conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

O astfel de hotărâre este aptă să infirme existența cazului bine justificat, în condițiile în care a avut loc o primă analiză în fond a motivelor de nelegalitate a actului administrativ normativ, care au fost înlăturate de această instanță.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru aceste considerente, constatând ca fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, va casa în parte încheierea recurată și rejudecând, va respinge cererile de suspendare a executării Ordinului nr. 1946/2021 al Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor, astfel cum au fost formulate de reclamanta Asociația Administratorilor de Păduri-Romsilva și de intervenienta principală Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ca nefondate, menținând în rest sentința atacată, sub aspectul soluției date excepției lipsei de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor împotriva încheierii din data de 3 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte încheierea recurată și rejudecând:

Respinge cererile de suspendare formulate de reclamanta Asociația Administratorilor de Păduri-Romsilva și de intervenienta principală Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ca nefondate.

Menține în rest sentința atacată, sub aspectul soluției date excepției lipsei de interes.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 septembrie 2023.