ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 503/2023

Ședința publică din data de 2 februarie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, suspendarea executării Ordinului nr. 1946/2021 pentru aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării de mediu pentru amenajamente silvice - în vigoare de la 10.11.2021 - publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1075/10.11.2021 - formă aplicabilă la 24.11.2021, în principal, în integralitatea sa și în subsidiar, în limitele următoarelor texte: art. 6 alin. (2), (3), (4), (5) și (6) lit. c), art. 7 alin. (2), lit. a) și e), art. 7 alin. (3), art. 9 alin. (6), art. 10 alin. (7), art. 14 alin. (2), art. 18 alin. (6), art. 19 alin. (3) și implicit, în limitele textelor care fac referire directă și/sau indirectă la textele anterior enumerate, până la pronunțarea instanței de fond.

2.1. Curtea de Apel Alba-Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 60 din 16 martie 2022, a respins excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii de către reclamanta A., excepție invocată de către Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor.

Totodată, a admis cererea formulată de reclamantă și, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1946 din 26.10. 2021 al Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor, în vigoare de la 10.11.2021, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1075 din 10.11.2021, formă aplicabilă la 24.11.2021, până la pronunțarea instanței de fond.

De asemenea, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta accesorie Regia Națională a Pădurilor – Romsilva în interesul reclamantei și a obligat pârâtul la plata către intervenienta accesorie a sumei de 1163,38 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.

Prin aceeași sentință a luat act de faptul că reclamanta solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

2.2. Prin încheierea din 2 martie 2022, Curtea de Apel Alba-Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, apreciind că intervenienta justifică un interes propriu, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulată de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și pe fondul cauzei a amânat pronunțarea sentinței la data de 16 martie 2022.

3.1. Împotriva sentinței a declarat recurs principal pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurentul a susținut că sentința atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, cu consecința admiterii excepției lipsei de interes, iar pe fond respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiate.

Cu privire la excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, a făcut trimitere la prevederile art. 19 alin. (1) și la art. 20 alin. (6) din Legea nr. 46/2008, susținând că în mod greșit a fost respinsă de prima instanță în condițiile în care nu s-a demonstrat de către reclamantă un interes în promovarea acțiunii.

Pe fond, a arătat că în mod greșit prima instanță a apreciat că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condiției cazului bine justificat, reținând că ordinul atacat adaugă la lege și este emis cu depășirea competenței de legiferare, neținând cont că ordinul aprobă metodologia de derulare a procedurii de evaluare de mediu pentru amenajamentele silvice apreciind, totodată, contrar celor reținute de prima instanță, că nici condiția pagubei iminente nu este probată.

3.2. Împotriva încheierii și sentinței a formulat recurs incident intervenienta Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, odată cu întâmpinarea formulată în cauză, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a acestor hotărâri, în ceea ce privește soluția asupra cererii de intervenție, în sensul admiterii cererii de intervenție principale, apreciind că în mod greșit această cerere a fost calificată drept cererea de intervenție accesorie.

Prin precizările depuse la dosar, intimata-reclamantă A. a invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului, în raport cu împrejurarea că acțiunea în anulare a fost soluționată și cu faptul că a fost admisă cererea de suspendare a executării ordinului întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, prin încheierea din 03.10. 2022 pronunțată în Dosarul nr. x/2021, și excepția nulității căii de atac pentru nemotivare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului principal, invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susținerile recurentului-pârât nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., acesta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea în raport cu soluția primei instanțe și a reluat situația de fapt și apărările formulate în primă instanță, cu trimitere la soluția asupra excepției lipsei de interes, care în opinia acestuia este greșită, apreciind, totodată că au fost interpretate eronat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, fără a formula critici concrete în raport cu aspectele reținute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raționamentul instanței.

Recurentul-pârât nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

Aceste critici ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanță încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conținutul cererii de recurs.

Înalta Cure reamintește că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătorești atacate, așadar, instanța de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susținerile recurentului-pârât nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul incident formulat de către interveninetă împotriva încheierii și sentinței, instanța de control judiciar are în vedere prevederile art. 472 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora, "(2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Legiuitorul a înțeles să transpună aplicarea acestor prevederi și în privința procedurii de soluționare a recursului, astfel, potrivit art. 491 alin. (1) din C. proc. civ.: "(1) Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile."

Ținând cont că soluția dată în privința recursului declarat de pârât nu implică cercetarea fondului, va constata că a rămas fără efect recursul incident declarat de intervenientă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de pârât, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

Totodată, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2), art. 491 alin. (1) și art. 494 din același act normativ, Înalta Curte va respinge ca rămas fără efect recursul incident declarat de intervenientă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor împotriva sentinței nr. 60 din 16 martie 2022 a Curții de Apel Alba-Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal.

Constată ca rămas fără efect recursul incident formulat de intervenienta Regia Națională a Pădurilor – Romsilva împotriva sentinței nr. 60 din 16 martie 2022 și a încheierii din 2 martie 2022 ale Curții de Apel Alba-Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.