ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 109/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 109/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 878 din 30 iunie

2008 pronunțată în dosarul nr. 1174/90/2006 al Tribunalului Vâlcea,

secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis în

parte acțiunea formulată de reclamantul M.I.G. împotriva pârâtei S.N.L.O.

SA care a fost obligată la plata sumei de 148.801,20 lei, cu titlu de

despăgubiri, din care: 32.600 lei, contravaloare teren afectat de 1812,76

mp; 69.000 lei cu titlu de despăgubiri heleșteu; 27.630 lei,

contravaloare gard; 15.300 lei, contravaloare lucrări de refacere drum

acces; 2.340 lei producție agricolă de pe terenul de 3000 mp

aferentă anilor 2005 - 2006; 1.931, 20 lei, contravaloare producție

pește.

Totodată, a fost admisă

acțiunea formulată de reclamanta SC R. SRL Berbești împotriva

aceleași pârâte cu consecința obligării acesteia la plata sumei

de 30.568 lei cu titlu de despăgubiri, din care: 7.030 lei, contravaloare

19 mc cherestea fag; 9.460 lei, contravaloare 43 mc lemn rotund

rășinoase; 3.018 lei, contravaloare piese schimb și 11.060 lei,

contravaloare lucrări de decolmatare canalizare precum și la plata

sumei de 20.940,98 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de

reclamanți în prezentul litigiu și 2.008,50 lei cheltuieli de

judecată efectuate în dosarul nr. 1094/90/2006 având ca obiect cererea

pentru asigurarea de dovezi.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență,

că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de

265.000 lei către reclamantul M.I.G. și respectiv 29.400 lei

către reclamanta SC R. SRL, cu titlu de despăgubiri, precum și

la ridicarea sterilului depus pe terenul proprietatea reclamantului M.I.G. și

readucerea terenului în stare de folosință și la acoperirea

canalului de 40 ml săpat abuziv pe terenul său, arătând în

motivare că este proprietarul unui teren de peste 1 ha situat în

localitatea Berbești, teren pe care este amplasată gospodăria

și un heleșteu pentru creșterea și reproducerea

peștilor. Pe aceeași suprafață se află și un

depozit de cherestea aparținând societății reclamante. Acest imobil

este învecinat pe o latură cu râul Tărâia, unde se află

Exploatarea Minieră Berbești, care a depozitat pe malul râului o

haldă de steril încălcând zona de protecție a râului, astfel

că în vara anului 2005, când râul a ieșit din matcă, din cauza

ploilor abundente, a fost antrenat și sterilul ajungând pe terenul

reclamanților pe care l-au distrus producând pagube estimate valoric la sumele

anterior menționate.

Tribunalul a apreciat, în temeiul

expertizelor efectuate în cauză că sunt îndeplinite condițiile

pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei deoarece aceasta

nu a respectat proiectul de execuție și nu a executat lucrările

de consolidare necesare ca urmare a fenomenelor de eroziune, tasare și

alunecare ale haldei, produse în perioada 2001 - 2005, iar neefectuarea acestor

lucrări a generat un prejudiciu pe care urmează să-l repare, în

conformitate cu dispozițiile art. 998 C. civ.

Totodată, au fost

înlăturate apărările pârâtei referitoare la existența unor

cauze exoneratoare de răspundere, cu motivarea că pentru a produce un

astfel de efect este necesar ca anterior să nu fi existat o faptă

ilicită și culpabilă a autorului, condiție

neîndeplinită, însă, în speță.

În acest context s-a reținut

că, inundațiile din 22 - 23 august 2005, nu se încadrează în categoria

calamităților naturale, în sensul Legii nr. 481/2004, deoarece nu au

depășit nivelul specific de gravitate stabilit prin regulamentele

privind gestionarea situațiilor de urgență, aceste evenimente

având caracter de forță majoră. Însă nici această împrejurare

nu poate exonera pârâta de răspundere, aceasta fiind în culpă pentru

nerespectarea obligației legale de depozitare a sterilului, de respectare

a zonei de protecție a cursurilor de apă și de refacere a

mediului, deși instabilitatea haldei a fost reținută încă

din anul 2001, iar D.G.A.I. Vâlcea a stabilit în sarcina pârâtei obligația

executării acestor lucrări.

În consecință, tribunalul

a apreciat ca fiind întemeiată în parte acțiunea reclamantului M.I.G.,

admițând-o în această măsură, respingând însă cererea

referitoare la plata contravalorii pomilor fructiferi și la obligarea

pârâtei la acoperirea canalului, cu motivarea că probele administrate nu

confirmă susținerile reclamantului sub acest aspect. Totodată,

instanța a constatat că solicitarea acestuia, formulată doar

prin concluziile scrise, referitoare la contravaloarea producției aferente

anilor 2007 - 2008 și la aplicarea indicelui de inflație nu a fost

pusă în discuția părților, potrivit principiului

contradictorialității și a dreptului la apărare, astfel

încât nu s-a pronunțat asupra acestor cereri. Cât privește cererea

reclamantei SC R. SRL aceasta a fost admisă în întregime.

Prin decizia nr. 99 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, s-a admis apelul formulat de reclamantul M.I.G. cu

consecința modificării în parte a sentinței în sensul

obligării pârâtei și la plata sumei de 17.472 lei reprezentând

valoarea de înlocuire a nucilor distruși și 10.150 lei, valoarea

prunilor și a obligării pârâtei să acopere canalul săpat pe

terenul reclamantului, dispunându-se și indexarea sumei ce reprezintă

creanța reclamantului, de la data pronunțării sentinței

și până la îndeplinirea obligației de plată. Totodată,

au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta SC R. SRL

și pârâta S.N.L.O. S.A., fiind menținute restul dispozițiilor

sentinței, iar intimata-pârâtă a fost obligată și la plata

sumei de 1.826 lei cheltuieli de judecată către reclamantul M.I.G.

Examinând cu prioritate, conform art.

137 C. proc. civ., nelegalitatea sentinței, prin prisma criticii formulate

de pârâtă, referitoare la excepția necompetenței materiale, instanța

a respins-o, ca nefondată, în considerarea faptului că

dispozițiile art. 4 C. com., instituie o prezumție de comercialitate

pentru toate obligațiile comerciale sferă ce o include și pe

aceea a obligațiilor derivate din săvârșirea unor fapte ilicite,

care în speță rezultă din nerespectarea condițiilor de

desfășurare a activității comerciale.

Referitor la apelul reclamantului M.I.G.,

instanța a apreciat că probele administrate demonstrează

temeinicia pretențiilor acestuia, situație în care se impune

modificarea sentinței în sensul anterior menționat, inclusiv în

privința solicitării de indexare a contravalorii despăgubirilor,

în conformitate cu dispozițiile art. 294 C. proc. civ., deoarece

această cerere nu a fost supusă dezbaterilor în fața primei

instanțe. S-a înlăturat însă critica formulată în

privința acordării despăgubirilor pentru producția

agricolă și piscicolă doar aferentă anilor 2005 - 2006 cu

motivarea că solicitarea din acțiunea introductivă se referea

doar la această perioadă, iar probele administrate în cauză au

privit acest interval.

În privința apelului declarat

de reclamanta SC R. SRL, instanța a apreciat că acesta este formal

și lipsit de obiect, în condițiile în care pretențiile acestei

părți au fost admise în totalitate.

Au fost, de asemenea,

înlăturate criticile formulate de pârâtă în privința modului de

soluționare a fondului litigiului și a respingerii cererii

referitoare la efectuarea unei expertize în specialitatea mine-geologie, în

considerarea faptului că raportat la obiectul dedus judecății o

atare probă nu era utilă cauzei.

Pe de altă parte, în apel nu

s-a solicitat efectuarea acestei probe, cele administrate în fața primei

instanțe coroborate cu poziția procesuală a pârâtei care nu a

exclus responsabilitatea sa în legătură cu consolidarea haldei din

zona afectată și respectiv obligația de despăgubire a

proprietarilor.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs reclamantul M.I.G. și pârâta S.N.L.O. SA.

În dezvoltarea criticilor,

întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., reclamantul M.I.G. arată că hotărârea instanței de

apel încalcă prevederile art. 998 și 1084 C. civ., care

reglementează principiul reparării integrale a prejudiciului deoarece

pentru stabilirea valorii despăgubirilor instanțele au avut în vedere

o suprafață a lacului mai mică decât în realitate, deși în

această privință existau probe care să permită un

calcul corect.

De asemenea, arată recurentul,

în mod greșit despăgubirile acordate cuprind doar contravaloarea

puietului cu care a fost populat lacul în anul 2004 și a furajelor,

deși prejudiciul efectiv suferit constă în valoarea reală a

cantității de pește care se găsea în lac la data de 22 - 23

august 2005.

Pârâta S.N.L.O. SA, critică

decizia pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3

și 9 C. proc. civ., invocând faptul că litigiul este de

competența instanțelor civile și nu comerciale pentru că în

cauză se solicită în condițiile dreptului comun angajarea

răspunderii civile delictuale conform art. 998 și 999 C. civ.,

și nu nerespectarea unei obligații ce intră în sfera de

reglementare a dispozițiilor art. 4 C. com., referitoare la faptele

subiective de comerț.

O altă critică

vizează înlăturarea eronată de către instanța de apel

a criticilor referitoare la respingerea de către prima instanță

a cererii referitoare la efectuarea unei expertize tehnice de specialitatea

mine-geologie având în vedere că haldele de steril sunt construcții

miniere, astfel încât pentru justa soluționare a cauzei era necesară

și administrarea acestei probe. Sub un alt aspect, pentru stabilirea

exactă a prejudiciului suferit de societatea reclamantă se impunea

și verificarea actelor contabile ale acesteia cu privire la rulajul

și stocul de produse aferente lunii august 2005, însă și

această probă a fost nelegal respinsă.

Analizând recursurile formulate prin

prisma motivelor invocate și dispozițiile legale anterior

menționate, Curtea constată că sunt nefondate.

Astfel, în privința recursului

reclamantului, se impune precizarea că potrivit art. 304 C. proc. civ.,

modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele

de nelegalitate în situațiile expres limitative prevăzute de lege.

Din această perspectivă, se

vor examina doar criticile privind încălcarea de către instanța

de apel a dispozițiilor legale, respectiv art. 998 și 1084 C. civ.,

celelalte critici vizând motive de netemeinicie, care exced controlului de

legalitate, adică modul de interpretare a probatoriilor fiind atributul

exclusiv al instanței de apel în considerarea caracterului devolutiv al

acestei căi de atac.

Sub acest aspect, se constată că

instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale anterior

menționate, și verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii primei instanțe în limitele învestirii sale prin cererea de

apel și argumentând totodată, pe baza probelor, cuantumul

despăgubirilor la plata cărora a fost obligată pârâta pentru

repararea prejudiciului cauzat, având în vedere totodată și

dispozițiile art. 998 și 1084 C. civ., care au fost corect aplicate.

În acest context, critica

formulată de reclamant referitoare la interpretarea de către

instanțele anterioare a expertizelor efectuate în cauză, vizează

în esență temeinicia hotărârii recurate și nu o încălcare

a prevederilor legale menționate, motiv pentru care recursul reclamantului

fiind nefondat va fi respins, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la recursul pârâtei,

Curtea reține că prima critică este nefondată și

că contrar susținerilor acesteia, natura cauzei este comercială

și nu civilă.

Astfel, în conformitate cu

dispozițiile art. 4 C. com., „se socotesc, afară de acestea, ca fapte

de comerț, celelalte contracte și obligații ale unui comerciant,

dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu

rezultă din însuși actul”. Calitatea de comerciant a pârâtei este

incontestabilă, dar nici prezumția de comercialitate instituită

de textul legal anterior citat nu a fost răsturnată; ci

dimpotrivă s-a demonstrat că pârâta în desfășurarea

obiectului său de activitate a săvârșit o faptă

ilicită, în sensul art. 998 – art. 999 C. civ., urmând a fi obligată

la repararea prejudiciului cauzat reclamanților.

Cât privește lipsa de temei

legal a deciziei recurate derivate din respingerea criticii referitoare la

necesitatea administrării de către prima instanță a

expertizei în specialitatea mine-geologie, Curtea constată că

instanța de apel, în mod corect, raportat la obiectul litigiului a

înlăturat această critică.

Pârâta, nu a solicitat, în

condițiile art. 292 C. proc. civ., prin apelul formulat, efectuarea unei

astfel de probe, iar necesitatea administrării acesteia, nu a rezultat din

dezbateri, situație în care decizia instanței este legală

și sub acest aspect precum și în privința întinderii

prejudiciului la plata contravalorii căruia a fost obligată

față de societatea reclamantă, critica formulată vizând, în

realitate, netemeinicia hotărârii, exclusă însă a fi

cenzurată din perspectiva dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

În concluzie, recursul pârâtei este

nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamantul M.I.G. și de pârâta S.N.L.O. SA Tg. Jiu împotriva deciziei nr.

99/ A-C din 8 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2010.