ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 109/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 878 din 30 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr. 1174/90/2006 al Tribunalului Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.I.G. împotriva pârâtei S.N.L.O. SA care a fost obligată la plata sumei de 148.801,20 lei, cu titlu de despăgubiri, din care: 32.600 lei, contravaloare teren afectat de 1812,76 mp; 69.000 lei cu titlu de despăgubiri heleșteu; 27.630 lei, contravaloare gard; 15.300 lei, contravaloare lucrări de refacere drum acces; 2.340 lei producție agricolă de pe terenul de 3000 mp aferentă anilor 2005 - 2006; 1.931, 20 lei, contravaloare producție pește.

Totodată, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC R. SRL Berbești împotriva aceleași pârâte cu consecința obligării acesteia la plata sumei de 30.568 lei cu titlu de despăgubiri, din care: 7.030 lei, contravaloare 19 mc cherestea fag; 9.460 lei, contravaloare 43 mc lemn rotund rășinoase; 3.018 lei, contravaloare piese schimb și 11.060 lei, contravaloare lucrări de decolmatare canalizare precum și la plata sumei de 20.940,98 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamanți în prezentul litigiu și 2.008,50 lei cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. 1094/90/2006 având ca obiect cererea pentru asigurarea de dovezi. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 265.000 lei către reclamantul M.I.G.

și respectiv 29.400 lei către reclamanta SC R. SRL, cu titlu de despăgubiri, precum și la ridicarea sterilului depus pe terenul proprietatea reclamantului M.I.G. și readucerea terenului în stare de folosință și la acoperirea canalului de 40 ml săpat abuziv pe terenul său, arătând în motivare că este proprietarul unui teren de peste 1 ha situat în localitatea Berbești, teren pe care este amplasată gospodăria și un heleșteu pentru creșterea și reproducerea peștilor. Pe aceeași suprafață se află și un depozit de cherestea aparținând societății reclamante.

Acest imobil este învecinat pe o latură cu râul Tărâia, unde se află Exploatarea Minieră Berbești, care a depozitat pe malul râului o haldă de steril încălcând zona de protecție a râului, astfel că în vara anului 2005, când râul a ieșit din matcă, din cauza ploilor abundente, a fost antrenat și sterilul ajungând pe terenul reclamanților pe care l-au distrus producând pagube estimate valoric la sumele anterior menționate. Tribunalul a apreciat, în temeiul expertizelor efectuate în cauză că sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei deoarece aceasta nu a respectat proiectul de execuție și nu a executat lucrările de consolidare necesare ca urmare a fenomenelor de eroziune, tasare și alunecare ale haldei, produse în perioada 2001 - 2005, iar neefectuarea acestor lucrări a generat un prejudiciu pe care urmează să-l repare, în conformitate cu dispozițiile art. 998 C. civ.

Totodată, au fost înlăturate apărările pârâtei referitoare la existența unor cauze exoneratoare de răspundere, cu motivarea că pentru a produce un astfel de efect este necesar ca anterior să nu fi existat o faptă ilicită și culpabilă a autorului, condiție neîndeplinită, însă, în speță. În acest context s-a reținut că, inundațiile din 22 - 23 august 2005, nu se încadrează în categoria calamităților naturale, în sensul Legii nr. 481/2004, deoarece nu au depășit nivelul specific de gravitate stabilit prin regulamentele privind gestionarea situațiilor de urgență, aceste evenimente având caracter de forță majoră. Însă nici această împrejurare nu poate exonera pârâta de răspundere, aceasta fiind în culpă pentru nerespectarea obligației legale de depozitare a sterilului, de respectare a zonei de protecție a cursurilor de apă și de refacere a mediului, deși instabilitatea haldei a fost reținută încă din anul 2001, iar D.G.A.I.

Vâlcea a stabilit în sarcina pârâtei obligația executării acestor lucrări. În consecință, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată în parte acțiunea reclamantului M.I.G., admițând-o în această măsură, respingând însă cererea referitoare la plata contravalorii pomilor fructiferi și la obligarea pârâtei la acoperirea canalului, cu motivarea că probele administrate nu confirmă susținerile reclamantului sub acest aspect. Totodată, instanța a constatat că solicitarea acestuia, formulată doar prin concluziile scrise, referitoare la contravaloarea producției aferente anilor 2007 - 2008 și la aplicarea indicelui de inflație nu a fost pusă în discuția părților, potrivit principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, astfel încât nu s-a pronunțat asupra acestor cereri.

Cât privește cererea reclamantei SC R. SRL aceasta a fost admisă în întregime. Prin decizia nr. 99 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis apelul formulat de reclamantul M.I.G. cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 17.472 lei reprezentând valoarea de înlocuire a nucilor distruși și 10.150 lei, valoarea prunilor și a obligării pârâtei să acopere canalul săpat pe terenul reclamantului, dispunându-se și indexarea sumei ce reprezintă creanța reclamantului, de la data pronunțării sentinței și până la îndeplinirea obligației de plată. Totodată, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta SC R. SRL și pârâta S.N.L.O.

S.A., fiind menținute restul dispozițiilor sentinței, iar intimata-pârâtă a fost obligată și la plata sumei de 1.826 lei cheltuieli de judecată către reclamantul M.I.G. Examinând cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., nelegalitatea sentinței, prin prisma criticii formulate de pârâtă, referitoare la excepția necompetenței materiale, instanța a respins-o, ca nefondată, în considerarea faptului că dispozițiile art. 4 C. com., instituie o prezumție de comercialitate pentru toate obligațiile comerciale sferă ce o include și pe aceea a obligațiilor derivate din săvârșirea unor fapte ilicite, care în speță rezultă din nerespectarea condițiilor de desfășurare a activității comerciale.

Referitor la apelul reclamantului M.I.G., instanța a apreciat că probele administrate demonstrează temeinicia pretențiilor acestuia, situație în care se impune modificarea sentinței în sensul anterior menționat, inclusiv în privința solicitării de indexare a contravalorii despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile art. 294 C. proc. civ., deoarece această cerere nu a fost supusă dezbaterilor în fața primei instanțe. S-a înlăturat însă critica formulată în privința acordării despăgubirilor pentru producția agricolă și piscicolă doar aferentă anilor 2005 - 2006 cu motivarea că solicitarea din acțiunea introductivă se referea doar la această perioadă, iar probele administrate în cauză au privit acest interval.

În privința apelului declarat de reclamanta SC R. SRL, instanța a apreciat că acesta este formal și lipsit de obiect, în condițiile în care pretențiile acestei părți au fost admise în totalitate. Au fost, de asemenea, înlăturate criticile formulate de pârâtă în privința modului de soluționare a fondului litigiului și a respingerii cererii referitoare la efectuarea unei expertize în specialitatea mine-geologie, în considerarea faptului că raportat la obiectul dedus judecății o atare probă nu era utilă cauzei. Pe de altă parte, în apel nu s-a solicitat efectuarea acestei probe, cele administrate în fața primei instanțe coroborate cu poziția procesuală a pârâtei care nu a exclus responsabilitatea sa în legătură cu consolidarea haldei din zona afectată și respectiv obligația de despăgubire a proprietarilor.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantul M.I.G. și pârâta S.N.L.O. SA. În dezvoltarea criticilor, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., reclamantul M.I.G. arată că hotărârea instanței de apel încalcă prevederile art. 998 și 1084 C. civ., care reglementează principiul reparării integrale a prejudiciului deoarece pentru stabilirea valorii despăgubirilor instanțele au avut în vedere o suprafață a lacului mai mică decât în realitate, deși în această privință existau probe care să permită un calcul corect. De asemenea, arată recurentul, în mod greșit despăgubirile acordate cuprind doar contravaloarea puietului cu care a fost populat lacul în anul 2004 și a furajelor, deși prejudiciul efectiv suferit constă în valoarea reală a cantității de pește care se găsea în lac la data de 22 - 23 august 2005. Pârâta S.N.L.O.

SA, critică decizia pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., invocând faptul că litigiul este de competența instanțelor civile și nu comerciale pentru că în cauză se solicită în condițiile dreptului comun angajarea răspunderii civile delictuale conform art. 998 și 999 C. civ., și nu nerespectarea unei obligații ce intră în sfera de reglementare a dispozițiilor art. 4 C. com., referitoare la faptele subiective de comerț. O altă critică vizează înlăturarea eronată de către instanța de apel a criticilor referitoare la respingerea de către prima instanță a cererii referitoare la efectuarea unei expertize tehnice de specialitatea mine-geologie având în vedere că haldele de steril sunt construcții miniere, astfel încât pentru justa soluționare a cauzei era necesară și administrarea acestei probe.

Sub un alt aspect, pentru stabilirea exactă a prejudiciului suferit de societatea reclamantă se impunea și verificarea actelor contabile ale acesteia cu privire la rulajul și stocul de produse aferente lunii august 2005, însă și această probă a fost nelegal respinsă. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și dispozițiile legale anterior menționate, Curtea constată că sunt nefondate. Astfel, în privința recursului reclamantului, se impune precizarea că potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate în situațiile expres limitative prevăzute de lege.

Din această perspectivă, se vor examina doar criticile privind încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor legale, respectiv art. 998 și 1084 C. civ., celelalte critici vizând motive de netemeinicie, care exced controlului de legalitate, adică modul de interpretare a probatoriilor fiind atributul exclusiv al instanței de apel în considerarea caracterului devolutiv al acestei căi de atac. Sub acest aspect, se constată că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale anterior menționate, și verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe în limitele învestirii sale prin cererea de apel și argumentând totodată, pe baza probelor, cuantumul despăgubirilor la plata cărora a fost obligată pârâta pentru repararea prejudiciului cauzat, având în vedere totodată și dispozițiile art. 998 și 1084 C. civ., care au fost corect aplicate.

În acest context, critica formulată de reclamant referitoare la interpretarea de către instanțele anterioare a expertizelor efectuate în cauză, vizează în esență temeinicia hotărârii recurate și nu o încălcare a prevederilor legale menționate, motiv pentru care recursul reclamantului fiind nefondat va fi respins, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Referitor la recursul pârâtei, Curtea reține că prima critică este nefondată și că contrar susținerilor acesteia, natura cauzei este comercială și nu civilă. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 4 C. com., „se socotesc, afară de acestea, ca fapte de comerț, celelalte contracte și obligații ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul”.

Calitatea de comerciant a pârâtei este incontestabilă, dar nici prezumția de comercialitate instituită de textul legal anterior citat nu a fost răsturnată; ci dimpotrivă s-a demonstrat că pârâta în desfășurarea obiectului său de activitate a săvârșit o faptă ilicită, în sensul art. 998 – art. 999 C. civ., urmând a fi obligată la repararea prejudiciului cauzat reclamanților. Cât privește lipsa de temei legal a deciziei recurate derivate din respingerea criticii referitoare la necesitatea administrării de către prima instanță a expertizei în specialitatea mine-geologie, Curtea constată că instanța de apel, în mod corect, raportat la obiectul litigiului a înlăturat această critică. Pârâta, nu a solicitat, în condițiile art. 292 C. proc.

civ., prin apelul formulat, efectuarea unei astfel de probe, iar necesitatea administrării acesteia, nu a rezultat din dezbateri, situație în care decizia instanței este legală și sub acest aspect precum și în privința întinderii prejudiciului la plata contravalorii căruia a fost obligată față de societatea reclamantă, critica formulată vizând, în realitate, netemeinicia hotărârii, exclusă însă a fi cenzurată din perspectiva dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. În concluzie, recursul pârâtei este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantul M.I.G. și de pârâta S.N.L.O. SA Tg. Jiu împotriva deciziei nr. 99/ A-C din 8 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.