ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4248/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.M.I. a chemat în judecată Instituția Avocatului Poporului, solicitând să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea adresată. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtului cu o cerere prin care a solicitat să fie consiliat și sprijinit în demersurile sale prin care reclamă abuzurile la care a fost supus de unii angajați ai Poliției Capitalei și ai Parchetului de pe lângă Tribunalul București, iar Instituția Avocatul Poporului a refuzat nejustificat să-i soluționeze cererea.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Constituției României și C.E.D.O. Prin sentința civilă nr. 1371 din 29 aprilie 2008 Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. La Curtea de Apel București, cauza a fost înregistrată la data de 6 iunie 2008. Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3197 din 19 noiembrie 2008, a respins excepția inadmisibilității invocată de Instituția Avocatul Poporului și a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului B.M.I.

pentru următoarele considerente: În ceea ce privește excepția inadmisibilității, prima instanță a reținut că este neîntemeiată întrucât reclamantul are un drept expres prevăzut de Legea nr. 35/1997 de a se adresa autorității publice Avocatul Poporului și întrucât a apreciat că modalitatea de soluționare a cererii sale este un refuz nejustificat de rezolvare, în temeiul Legii nr. 554/2004 are și un drept de a acționa în instanță această autoritate. Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că pârâta a răspuns reclamantului la data de 25 septembrie 2007 în sensul că solicitarea acestuia se referă la activitatea organelor de urmărire penală, iar această cerere nu face obiectul de activitate al Instituției Avocatul Poporului așa cum rezultă din dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 35/1997.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal recurentul a formulat declarație de recurs. Recursul este nul. Cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică". Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat B.M.I. împotriva sentinței civile nr. 3197 din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.