ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4248/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4248/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului
București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.M.I. a
chemat în judecată Instituția Avocatului Poporului, solicitând să se constate
refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea adresată.
În motivarea acțiunii
reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtului cu o cerere prin care a solicitat
să fie consiliat și sprijinit în demersurile sale prin care reclamă abuzurile
la care a fost supus de unii angajați ai Poliției Capitalei și ai Parchetului
de pe lângă Tribunalul București, iar Instituția Avocatul Poporului a refuzat
nejustificat să-i soluționeze cererea.
În drept cererea a fost
întemeiată pe dispozițiile Constituției României și C.E.D.O.
Prin sentința civilă nr. 1371
din 29 aprilie 2008 Tribunalul București a admis excepția necompetenței
materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții
de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
La Curtea
de Apel București, cauza a
fost înregistrată la data de 6 iunie 2008.
Pârâta, prin întâmpinare, a
invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat
respingerea acțiunii ca neîntemeiată
Curtea de Apel București, secția
de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3197 din 19
noiembrie 2008, a respins excepția inadmisibilității invocată de Instituția
Avocatul Poporului și a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului B.M.I. pentru
următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția
inadmisibilității, prima instanță a reținut că este neîntemeiată întrucât
reclamantul are un drept expres prevăzut de Legea nr. 35/1997 de a se adresa
autorității publice Avocatul Poporului și întrucât a apreciat că modalitatea de
soluționare a cererii sale este un refuz nejustificat de rezolvare, în temeiul
Legii nr. 554/2004 are și un drept de a acționa în instanță această autoritate.
Pe fondul cauzei, instanța
de fond a reținut că pârâta a răspuns reclamantului la data de 25 septembrie
2007 în sensul că solicitarea acestuia se referă la activitatea organelor de
urmărire penală, iar această cerere nu face obiectul de activitate al
Instituției Avocatul Poporului așa cum rezultă din dispozițiile art. 15 alin. (4)
din Legea nr. 35/1997.
Împotriva
acestei sentințe, în termen legal recurentul a formulat declarație de recurs.
Recursul este
nul.
Cererea
de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel
cum prevăd dispozițiile art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit
acestor dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității:
motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,
după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este
nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care
instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine
publică".
Or,
în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din
oficiu, de către instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul
recursul declarat B.M.I. împotriva sentinței
civile nr. 3197 din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 octombrie 2009.